ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3342/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: P.M. și T.P. au contestat dispoziția nr. 1112 din 15 martie 2004 emisă de Primăria Turnu Măgurele solicitând anularea acesteia și restituirea în natură a terenului intravilan în suprafață de 291,14 mp situat în Turnu Măgurele, individualizat prin schițele cadastrale anexate. În motivarea acțiunii reclamanții au învederat că prin dispoziția contestată le-a fost respinsă notificarea pe considerentul că nu au probat preluarea abuzivă a terenului în litigiu de către stat, or însăși împrejurarea că acesta a fost inclus în domeniul public de interes public local dovedește acest lucru, aspect ce le-a fost comunicat prin adresa nr. 2953 din 15 februarie 1999 emisă de Comisia Centrală de aplicare a Legii nr. 18/1991.

De asemenea, au învederat că prin înscrisurile depuse la dosar și-au probat calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001. Tribunalul Teleorman, secția civilă, prin sentința nr. 754 din 27 octombrie 2004 a respins ca nefondată contestația. În motivarea soluției s-a reținut că potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 35 din 31 ianuarie 1961 de Notariatul de Stat al raionului Turnu Măgurele și transcris în registrul de transcripțiuni la 31 ianuarie 1961 soții P.M. și P.A. au dobândit cota de ½ în indiviziune cu soții T.F. și T.I. imobilul compus din teren de construcție de 291,14 mp și o casă cu șapte încăperi situat în Turnu Măgurele. Construcția în litigiu fiind grav avariată urmare seismului din 4 martie 1977 lui P.A.

i-a fost emisă autorizația de dărâmare sau desființare de construcții nr. 42 din 15 aprilie 1977. Cu adresa nr. 12668 din 12 iulie 2004 Primăria municipiului Turnu Măgurele a atestat că terenul aparține domeniului public de interes local și este afectat de utilități pentru menținerea ansamblului de locuințe din zonă astfel că nu putea forma obiectul restituirii în natură. Reținând acest aspect tribunalul a conchis că persoanelor îndreptățite li se pot acorda măsuri reparatorii prin echivalent. Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia nr. 200 A din 19 octombrie 2006 a admis apelul declarat de reclamanta P.M. împotriva sentinței nr. 754 din 27 octombrie 2004 a Tribunalului Teleorman și a schimbat în tot sentința în sensul că a admis în parte contestația.

A anulat în parte dispoziția nr. 112 din 15 martie 2004 emisă de Primarul municipiului Turnu Măgurele. A obligat intimatul să emită decizie de restituire în natură către contestatoarea P.M. pentru suprafața de 145,50 mp individualizată prin raportul de expertiză efectuat de expert V.I. la 6 iunie 2006. A respins excepția invocată de intimata Primăria municipiului Turnu Măgurele prin primar. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A obligat intimata la plata către apelantă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În contra menționatei decizii a declarat recurs Primăria municipiului Turnu Măgurle prin primar invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și susținând în esență că a fost greșit obligată la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea a învederat că în mod eronat instanța a stabilit că îi revenea obligația dovedirii faptului pozitiv al preluării imobilului cu titlu valabil în sensul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998 cât timp nu existau probe concludente, respectiv înscrisuri care și dacă existau nu le deținea și nici notificatoarea nu le-a depus atât în faza administrativă a soluționării notificării cât și în faza judiciară. Mai mult, potrivit art. 119 C. proc. civ. cel ce face o cerere în fața instanței de judecată trebuie să facă dovada pretențiilor sale, ceea ce însemnează că reclamantei îi revenea această obligație și nu recurentei.

De altfel, din moment ce nu se cunoaște data la care terenul a intrat în domeniul public, acesta fiind în circuitul civil putea fi înstrăinat. Din această perspectivă este greșită și soluția de obligare la plata cheltuielilor de judecată întrucât nefăcând dovada preluării abuzive a imobilului în litigiu nu existau nici premisele pentru emiterea unei dispoziții favorabile reclamantei. Pe de altă parte expertiza tehnică efectuată în cauză a identificat doar o parte din suprafața liberă din teren restul terenului fiind afectat de detalii de sistematizare, situație în care se justificau susținerile recurentei în sensul că terenul era afectat de detalii de sistematizare întrucât suprafața liberă a fost individualizată numai urmare expertizei.

Recursul nu este fondat. În cauză reclamanta P.M. a făcut dovada că a deținut în proprietate alături de soțul ei o cotă de ½ din imobilul situat în Turnu Măgurele, compus din teren de 291 mp și o construcție din cărămidă, acoperită cu tablă cu șapte camere și vecinătățile precizate în actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 35 din 31 ianuarie 1961 de Notariatul de Stat al raionului Turnu Măgurele(fila 9 dosar nr. 1258/2004). Cealaltă cotă de ½ aparține soților T.I. și T.E. vânzătorii din contract, care alături de T.F. și T.I. achiziționaseră cu actul autentificat sub nr. 163/117 din 27 martie 1956 de Notariatul de Stat al raionului Turnu Măgurele suprafața de 243,85 mp teren și construcțiile edificate pe acesta situate în Turnu Măgurele, (fila 10 dosar nr. 1258/2004).

Dobânditorii T.F. și T.I. au decedat în 28 iunie 1999 și respectiv 28 decembrie 2000 și au fost moșteniți de reclamantul T.P. (fila 13 dosar nr. 1258/2004). P.M. și T.P. au notificat Primăria municipiului Turnu Măgurele solicitând acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Turnu Măgurele, teren de 291,14 mp și construcția din cărămidă acoperită cu tablă compusă din 7 camere, bucătărie și pivniță (fila 5 și 116 dosar nr. 1258/2004). Au precizat notificatorii că urmare seismului din 4 martie 1977 clădirea a fost grav avariată, motiv pentru care s-a emis autorizația nr. 42 din 15 aprilie 1977 (fila 14 dosar nr. 1258/2004) pentru demolare, deși solicitaseră consolidarea ei, fiind un imobil ce făcea parte din patrimoniul cultural al orașului întrucât a aparținut scriitoarei H.B.P.

Construcția a fost demolată fără a fi primit vreo despăgubire, iar zona a fost supusă sistematizării. Notificatorii au apreciat valoarea clădirii la 231.000.000 lei vechi, iar terenul, la 100.000.000 lei vechi. Expertiza tehnică efectuată în apel a identificat terenul de 291,14 mp solicitat de notificatori și a stabilit că întreaga suprafață este traversată de un canal termic primar și un canal pentru cablu, totuși a individualizat o suprafață de 145,50 mp neafectată de lucrări de sistematizare ce putea fi restituită în natură (filele 53-59 dosar nr. 398/2006) conform schiței raportului. Expertiza nu a fost contestată de pârâtă. Astfel fiind și întrucât reclamanta P.M. a probat dreptul său de proprietate asupra unei cote de ½ din terenul de 291,14 mp deținut de pârâtă, cererea sa de restituire a respectivului teren era justificată.

Pe de altă parte, din economia Legii nr. 10/2001, rezultă că legiuitorul a înțeles să califice preluarea imobilelor de către stat sau alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, indiferent dacă aceasta s-a făcut cu titlu sau fără titlu (faptic) ca fiind abuzivă (art. 2). De asemenea, art. 22 din Legea nr. 10/2001 în redactarea de la data emiterii instituia în obligația persoanei care notifică producerea actelor doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate. Prin urmare, textul evocat nu prevedea și obligația pentru persoana îndreptățită de a produce înscrisurile în baza cărora imobilul a fost preluat de stat.

De altfel, în unele situații atari preluări s-au făcut faptic fără nici un titlu, cazuri care de asemenea intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Prin urmare, împrejurarea că reclamanta nu a produs și titlul cu care statul a preluat imobilul în litigiu nu era de natură a conduce la respingerea notificării, cu atât mai mult cu cât recurenta–pârâtă a recunoscut că terenul în dispută făcea parte din domeniul public de interes local și prin urmare trebuia să dețină respectivul titlu care să permită emiterea unei hotărâri a consiliului local și apoi să fundamenteze o hotărâre de guvern cu un astfel de obiect. Or, recurenta nu l-a produs pretinzând că nu îl deține și prin urmare nu putea reproșa reclamantei că nu a făcut-o.

Mai mult, prin reglementările Legii nr. 58/1974 a fost interzisă înstrăinarea terenurilor prin acte între vii, astfel că după demolarea construcției ce a aparținut reclamantei în cota de ½ ce a avut loc în anul 1977 nu exista posibilitatea pentru aceasta de a înstrăina respectivul teren. Astfel fiind susținerea recurentei că respingerea notificării s-ar fi datorat culpei reclamantei nu poate fi primită. În fine, individualizarea terenului rămas liber, conform art. 11 din Legea nr. 10/2001 se putea face și în faza administrativă de soluționare a notificării, recurenta dispunând de documentația necesară, respectiv planul de situație aflat la Serviciul de urbanism și amenajare a teritoriului din cadrul Primăriei municipiului Turnu Măgurele pus la dispoziția expertului și care a permis delimitarea suprafeței de teren neafectată de detalii de sistematizare și care potrivit art. 11 alin. (11) din Legea nr. 10/2001 putea fi restituit în natură.

Așa fiind, și întrucât potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. recurenta a căzut în pretenții, corect a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată. Față de cele ce preced, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Turnu Măgurele – prin primar, împotriva deciziei nr. 200/A din 19 octombrie 2006, a Curții de Apel București, secția IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2007.