ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4661/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința Civilă nr. 1105 din 17 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respinsă contestația formulată de reclamanta H.C.G. în contradictoriu cu A.N.P.H. – C.S.E.P.H., prin care reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 7049 din 07 august 2008 de încadrare într-un grad de handicap mediu și obligarea pârâtei la încadrarea în grad de handicap accentuat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că din conținutul actelor medicale existente la dosarul cauzei, respectiv cele ce consemnează concluziile examenelor radiologice, reiese că criteriul principal prevăzut de actele normative aplicabile pentru încadrarea în gradul de handicap grav, acela de sacroileită specifică, cu dispariția spațiilor articulare, existența punților intervertebrale și a osificărilor interligamentare, nu a fost reținut.

În raport cu critica reclamantei relativă la faptul că pârâtele nu au avut în vedere dispozițiile Ordinului nr. 726/2002, prima instanță a reținut că dispozițiile invocate erau abrogate la momentul emiterii deciziei contestate. S-a apreciat că celelalte afecțiuni de care suferă reclamanta, respectiv fibrilația atrială cronică și litiaza renală, nu au fost avute în vedere în mod corect de către pârâtă, întrucât acestea nu sunt reținute ca handicap în criteriile medico - psihosociale (M. Of. nr. 885bis/27.12.2007). Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs H.C.G., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii așa cum aceasta a fost formulată.

În motivarea recursului, reclamanta a susținut că potrivit Ordinului nr. 726/2002 gradul de handicap pentru adulți la care trebuia să fie încadrată este cel de handicap accentuat sau grav în funcție de intensitatea tulburărilor statice, gestuale, deficienței respiratorii, vizuale și capacității de autoservire. Apreciază recurenta că datorită diagnosticului său de spondilită anchilozantă cu tulburări funcționale accentuate si grave, cu pierderea centurilor coxfemurale bilaterale, trebuia să fie încadrată la grad de handicap accentuat sau grav, deoarece suferind de această boală nu are autonomie de mișcare, necesitând ajutor permanent fizic. Totodată, din actele medicale depuse la dosar rezultă că autonomia sa socio - psihologică a fost grav afectată, neputând să activeze decât rar, pentru puțin timp, în interiorul casei.

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, excepție invocată de intimata - pârâtă, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, constatând, pe de o parte, că motivul de recurs invocat de recurentă în cuprinsul cererii sale este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că incidență în speța dedusă judecății este și prevederea art. 304 1 C. proc. civ., hotărârea atacată nefiind susceptibilă de apel. Examinând hotărârea prin prisma motivelor invocate de recurenta-reclamantă, în speță art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Într-adevăr, prin certificatul nr. 2349 din 13 iunie 2008, recurenta-reclamantă a fost încadrată în gradul de handicap mediu, reținându-se că afecțiunile de care suferă reprezintă o deficiență funcțională medie, încadrare care a fost menținută și prin decizia nr. 7049 din 7 august 2008 emisă de C.S.E.P.H.A.

Reclamanta a fost diagnosticată cu spondilită anchilozantă axială (centrală), instanța de fond reținând în mod legal că diagnosticul se încadrează, din punct de vedere al stabilirii gradului de handicap, în capitolul 7 din criteriile medico - psihosociale dispuse de Legea nr. 448/2006, aprobate prin Ordinul Comun nr. 762 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 al M.S.P., intrate în vigoare la 01 ianuarie 2008. Totodată, în mod riguros s-a constatat că din actele medicale existente la dosar rezultă că nu a fost reținut principalul criteriu prevăzut de actele normative menționate pentru încadrarea în gradul de handicap grav, acela de sacroileită specifică, cu dispariția spațiilor articulare, existența punților intervertebrale și a osificărilor interligamentar.

Se constată că Ordinului nr. 726/2002, invocat de reclamantă atât prin acțiunea introductivă, cât și prin recursul formulat, a fost abrogat anterior emiterii de către pârâtă a actelor contestate, astfel încât susținerile acesteia raportate la prevederile acestui act normativ nu pot fi reținute. Totodată, după cum în mod corect a reținut și prima instanță, celelalte afecțiuni ale reclamantei, respectiv fibrilația atrială cronică și litiaza renală, nu sunt reținute ca handicapante în criteriile medico - psihosociale, astfel încât în mod corect acestea nu au fost avute în vedere de pârâtă la stabilirea gradului de handicap. În concluzie, soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de H.C.G. împotriva Sentinței Civile nr. 1105 din 17 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2009.