ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 745/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 februarie 2010 Curtea de Apel

Timișoara a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale

formulată de asigurătorul SC A.V.I.G. SA.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că asigurătorul SC A.V.I.G. SA București a invocat

excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) și art. 52 alin.

(2) și (6) C. proc. pen. cu motivarea că au fost încălcate dispozițiile art. 11,

16, 20, 21 și 24 din Constituția României, referitoare la dreptul la un proces

echitabil prin respingerea cererii de recuzare a judecătorilor care au judecat

recursul, pronunțând decizia atacată cu prezenta contestație în anulare.

La termenul de judecată din

11 februarie 2010 asigurătorul SC A.V.I.G. SA București a invocat excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) și art. 52 alin. (2) și (6)

C. proc. pen. cu motivarea că au fost încălcate dispozițiile art. 11, 16, 20,

21 și 24 din Constituția României, referitoare la dreptul la un proces

echitabil, prin respingerea cererii de recuzare a judecătorilor care au judecat

recursul, pronunțând decizia atacată cu prezenta contestație în anulare.

Cu referire la dispozițiile art.

47 alin. (1) C. proc. pen. invocă neconstituționalitatea lor doar în măsura în

care în formularea „judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze,

nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac „referirea

căii de atac nu include incompatibilitatea acelui judecător și pentru judecarea

căilor extraordinare de atac, ale contestației în anulare și revizuirii.

În motivare a mai arătat că

prevederile art. 52 alin. (2) C. proc. pen. sunt inechitabile și discriminatorii,

deoarece ascultarea părților la soluționarea unei cereri de recuzare, este lăsată

la latitudinea instanței.

Instanța de fond a apreciat

inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la

excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) și art. 52 alin.

(2) și (6) C. proc. pen., întrucât autorul excepției a criticat modul în care

instanța investită cu soluționarea cererii de recuzare a făcut interpretarea

dispozițiilor legale și nu aduce critici dispoziției legale invocate a fi în

neconcordanță cu dispozițiile constituționale.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal a declarat recurs asigurătorul SC A.V.I.G. SA, solicitând

admiterea recursului, casarea încheierii și admiterea cererii de sesizare a

Curții Constituționale, arătând că excepția invocată privește o chestiune de

interpretare a legii, dar critică o anume interpretare, cea care este

neconstituțională.

Recurenta arată că s-a mai

pronunțat Curtea Constituțională asupra unei anumite interpretări, în acest

sens fiind Decizia nr. 228/2007, iar excepția invocată are legătură cu

soluționarea cauzei, întrucât această interpretare contravine cerinței de

imparțialitate prevăzută de art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., art. 11, 20 și 124

din Constituția României.

Înalta Curte de Casație și

Justiție apreciază încheierea Curții de Apel Timișoara ca fiind legală și

temeinică, în conformitate cu art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură

controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a

tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la

dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența

controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și

interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de

judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de

control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin.

(1) și (3) din Constituție.

În acest context sesizarea

Curții Constituționale cu controlul constituționalității unei interpretări date

de o instanță judecătorească dispozițiilor C. proc. pen., respectiv art. 47 alin.

(1) și art. 52 alin. (2) și (6) C. proc. pen. este inadmisibil.

Pentru aceste considerente,

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca

nefondat recursul declarat de asigurătorul SC A.V.I.G. SA.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de contestatoarea SC A.V.I.G. SA împotriva încheierii din 11

februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală pronunțată în Dosarul

nr. 1456/59/2009.

Obligă recurenta

contestatoare la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.