ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 745/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 11 februarie 2010 Curtea de Apel Timișoara a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de asigurătorul SC A.V.I.G. SA. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că asigurătorul SC A.V.I.G. SA București a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) și art. 52 alin. (2) și (6) C. proc. pen. cu motivarea că au fost încălcate dispozițiile art. 11, 16, 20, 21 și 24 din Constituția României, referitoare la dreptul la un proces echitabil prin respingerea cererii de recuzare a judecătorilor care au judecat recursul, pronunțând decizia atacată cu prezenta contestație în anulare.

La termenul de judecată din 11 februarie 2010 asigurătorul SC A.V.I.G. SA București a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) și art. 52 alin. (2) și (6) C. proc. pen. cu motivarea că au fost încălcate dispozițiile art. 11, 16, 20, 21 și 24 din Constituția României, referitoare la dreptul la un proces echitabil, prin respingerea cererii de recuzare a judecătorilor care au judecat recursul, pronunțând decizia atacată cu prezenta contestație în anulare. Cu referire la dispozițiile art. 47 alin. (1) C. proc. pen. invocă neconstituționalitatea lor doar în măsura în care în formularea „judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze, nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac „referirea căii de atac nu include incompatibilitatea acelui judecător și pentru judecarea căilor extraordinare de atac, ale contestației în anulare și revizuirii.

În motivare a mai arătat că prevederile art. 52 alin. (2) C. proc. pen. sunt inechitabile și discriminatorii, deoarece ascultarea părților la soluționarea unei cereri de recuzare, este lăsată la latitudinea instanței. Instanța de fond a apreciat inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) și art. 52 alin. (2) și (6) C. proc. pen., întrucât autorul excepției a criticat modul în care instanța investită cu soluționarea cererii de recuzare a făcut interpretarea dispozițiilor legale și nu aduce critici dispoziției legale invocate a fi în neconcordanță cu dispozițiile constituționale. Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs asigurătorul SC A.V.I.G.

SA, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale, arătând că excepția invocată privește o chestiune de interpretare a legii, dar critică o anume interpretare, cea care este neconstituțională. Recurenta arată că s-a mai pronunțat Curtea Constituțională asupra unei anumite interpretări, în acest sens fiind Decizia nr. 228/2007, iar excepția invocată are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât această interpretare contravine cerinței de imparțialitate prevăzută de art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., art. 11, 20 și 124 din Constituția României.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază încheierea Curții de Apel Timișoara ca fiind legală și temeinică, în conformitate cu art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.

În acest context sesizarea Curții Constituționale cu controlul constituționalității unei interpretări date de o instanță judecătorească dispozițiilor C. proc. pen., respectiv art. 47 alin. (1) și art. 52 alin. (2) și (6) C. proc. pen. este inadmisibil. Pentru aceste considerente, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de asigurătorul SC A.V.I.G. SA. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea SC A.V.I.G. SA împotriva încheierii din 11 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală pronunțată în Dosarul nr. 1456/59/2009. Obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.