ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 49/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Suceava la 20 martie 2009, reclamantul Inspectoratul Național pentru

Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a

chemat în judecată pe pârâtul G.F.L., solicitând restrângerea exercițiului

dreptului la liberă circulație al acestuia pe o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că pârâtul a fost expulzat din Italia la data de 25 februarie 2009, în

baza Decretului Prefecturii Provinciei Roma, datorită comportamentului de care

a dat dovadă pe perioada șederii în această țară.

Tribunalul Suceava, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 785 din 7 aprilie 2009, a respins acțiunea ca

neîntemeiată reținând, în esență, că dreptul la libera circulație pe teritoriul

statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 18 din Tratatul

C.E., în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului

European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, restrângerea acestui drept

urmând a fi supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din directivă, iar

prevederile Legii nr. 248/2005 urmând a fi interpretate în acord cu legislația

comunitară.

S-a considerat că măsura ce s-a cerut

a fi luată față de pârât este disproporționată în raport cu scopul urmărit și

încalcă astfel dreptul la liberă circulație, în condițiile în care acesta a

fost returnat din Italia pentru ședere ilegală, fără să fie judecat și

condamnat pentru săvârșirea vreunei fapte penale.

Împotriva sentinței menționate a

declarat apel reclamantul, susținând că pârâtul a fost îndepărtat de pe

teritoriul Italiei la 25 februarie 2009, conform Decretului Prefectului din

Roma pentru comportament antisocial, fiind arestat de autoritățile italiene

pentru săvârșirea infracțiunilor de răpire, viol și leziune agravantă, motiv

pentru care îndepărtarea sa a fost necesară în vederea menținerii ordinii și

siguranței publice.

S-a invocat incidența prevederilor

obiectivului nr. 2 lit. d) din H.G. nr. 1347/2007 pentru aprobarea planului de

măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia, ca urmare a

situației create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări

ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu, coroborate cu prevederile art. 38 lit.

b) din Legea nr. 248/2005.

Curtea de Apel Suceava, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 79 din 19

mai 2009, a respins apelul reclamantului ca nefondat.

Prin considerentele deciziei, s-a

reținut că prevederile Directivei CE/38/2004, privind dreptul la libera

circulație și șederea pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și

membrii familiilor acestora au fost transpuse în legislația internă prin O.U.G.

nr. 102/2005, iar în ceea ce privește dispozițiile art. 35 lit. a) din Legea

nr. 248/2005, acestea nu sunt în concordanță cu actul normativ comunitar

menționat.

S-a considerat că motivarea din

Decretul Prefecturii Roma, prin care s-a reținut că pârâtul a mai fost reținut

sau arestat pe teritoriul Italiei la 18 februarie 2002, 29 septembrie 2005 și 3

septembrie 2007, iar la 13 august 2008 a fost surprins făcând contrabandă cu

produse din tutun, întrucât se referă la condamnări penale anterioare nu poate

justifica măsura restrângerii dreptului la libera circulație, cu atât mai mult

cu cât pârâtul a fost deja sancționat prin aplicarea măsurii expulzării.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs, în termenul legal, reclamantul Inspectoratul Național pentru

Evidența Persoanelor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative,

criticând-o ca nelegală pentru neaplicarea dispozițiilor obiectivului nr. 2

lit. d) din H.G. nr. 1347/2007, în condițiile în care comportamentul antisocial

al pârâtului în Italia încalcă obligația stipulată de dispozițiile art. 5 din

Legea nr. 248/2005.

Recurentul a susținut că, în speță,

sunt aplicabile dispozițiile art. 1 pct. 1 din Acordul între România și

Republica Italiană privind readmisia persoanelor aflate în situație ilegală,

ratificat prin Legea nr. 173/1997.

Examinând criticile formulate prin

motivele de recurs ce se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul reclamantului este

fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit Decretului Prefectului din

Roma din 25 august 2008, față de pârâtul intimat G.F.L. s-a luat măsura

expulzării de pe teritoriul Statului Italian pentru motive de siguranță

publică, reținându-se că acesta a fost arestat la 18 octombrie 2002, 29

septembrie 2005 și 3 septembrie 2007 pentru săvârșirea mai multor infracțiuni

împotriva vieții și integrității persoanei.

În declarația pe proprie răspundere

dată la momentul returnării, 25 februarie 2009, pârâtul precizează că motivul

expulzării sale de pe teritoriul Statului Italian l-a constituit săvârșirea

unei infracțiuni de contrabandă cu țigări.

Raportat la această situație de fapt,

corect reținută de instanțele de fond și apel, Curtea va constata că pârâtul,

prin comportamentul său, constituie o amenințare gravă, concretă și efectivă la

adresa demnității urmare a drepturilor fundamentale ale persoanei și a

siguranței publice, încălcând astfel și obligația stipulată prin art. 5 din Legea

nr. 248/2005, modificată și completată prin O.U.G. nr. 5/2006, în sensul de a

nu desfășura activități de natură să compromită imaginea României, ori să

contravină obligațiilor asumate de România prin documente internaționale și de

a respecta legislația statului în care se află.

Conform decretului emis de

autoritățile italiene, împotriva pârâtului s-a dispus măsura interzicerii de a

se întoarce pe teritoriul Italiei pentru o perioadă de la 5 la 10 ani, sub

sancțiunea executării pedepsei privative de libertate.

În contextul în care dreptul la

liberă circulație se circumscrie se circumscrie respectării legislației

Statului Român, precum și tratativelor și convențiilor ratificate de România și

care fac parte, astfel, din dreptul intern, se va constata că sunt întrunite

condițiile pentru aplicarea art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, potrivit

căruia restricționarea libertății de circulație se poate dispune pentru motive

de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.

Instanțele de fond și apel au

pronunțat hotărâri nelegale, urmare a greșitei interpretări a dispozițiilor

directivei menționate și a neaplicării prevederilor art. 1 pct. 1 din Acordul

încheiat dintre România și Republica Italiană privind readmisia persoanelor

aflate în situația ilegală, ratificat prin Legea nr. 173/1997 și ale

obiectivului nr. 2 lit. d) din H.G. nr. 1347/2007 pentru aprobarea planului de

măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia, coroborate cu

prevederile art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005 cu modificările și

completările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor obiectivului

nr. 2 lit. d) din actul normativ menționat, care prevăd faptul că autoritățile

judecătorești urmează să pronunțe o decizie vizând interzicerea deplasării

cetățenilor expulzați, în Italia, pe o perioadă determinată, Curtea va reține

că măsura ce s-a solicitat să se dispună față de pârât este justificată nu

numai de faptele penale săvârșite pe teritoriul Statului Italian, astfel cum au

fost reținute în Decretul Prefecturii din Roma, ci și de împrejurarea că,

anterior, pârâtul a mai fost expulzat pentru săvârșirea unei alte infracțiuni,

respectiv aceea de contrabandă cu țigări.

În acest context, măsura

interzicerii dreptului la liberă circulație nu se constituie ca o dublă

sancțiune, ci face efectivă respectarea sancțiunii expulzării dispuse de Statul

Italian, precum și interdicția de a se afla pe teritoriul acestui stat luată de

autoritățile italiene.

Pentru toate aceste considerente,

Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să admită

recursul declarat de reclamant și să modifice decizia recurată în sensul

admiterii apelului acestuia împotriva sentinței civile nr. 785 din 7 aprilie 2009

pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă.

Pe cale de consecință, se va schimba

în tot sentința în sensul admiterii acțiunii și restrângerii exercitării

dreptului la liberă circulație în Italia al pârâtului G.F.L. pe o perioadă de 3

ani, cu începere de la data pronunțării prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul

Administrației și Internelor împotriva deciziei nr. 79 din 19 mai 2009 a Curții

de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Modifică decizia, în sensul că

admite apelul declarat de reclamant.

Schimbă în tot sentința nr. 785 din

7 aprilie 2009 a Tribunalului Suceava, secția civilă, în sensul că admite

acțiunea și restrânge exercitarea dreptului la libera circulație în Italia a

pârâtului

G.F.L.

pentru o perioadă de 3 ani de la data pronunțării prezentei decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2010.