ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2309/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1419/ C din 25 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins cererea formulată de reclamanta SC R. SRL împotriva pârâtei SC B.B.S.A. SRL Brașov. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 4500 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că între părți s-a încheiat la 16 ianuarie 2006 contractul de închiriere nr. 1 din 16 ianuarie 2006, modificat prin actul adițional nr. 1 din 9 februarie 2007 pentru spațiul comercial situat în Brașov, Piața Sfatului, și str. Mureșenilor, contract ce are ca termen de valabilitate 5 ani, respectiv până la 28 februarie 2011. Potrivit art. 9 alin. (3) din contract, astfel cum a fost modificat prin act adițional, rezilierea acestuia intervine fără a fi necesară o notificare, punere în întârziere sau judecată dacă întârzierea plății depășește 20 de zile de la primirea facturii. Din actele și înscrisurile dosarului a rezultat că pârâta și-a îndeplinit principala obligație contractuală, respectiv a achitat chiria pentru luna februarie 2008, deci nu s-a putut reține că în cauză a operat clauza contractuală prevăzută de art. 9 alin. (3) privind rezilierea unilaterală a contractului.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată. Apelanta prin motivele de apel a arătat că în mod greșit s-a reținut că, din probele administrate nu rezultă data comunicării facturii aferente lunii februarie, când de fapt, factura a fost acceptată de reprezentanta societății pârâte prin semnare de primire, chiar la data emiterii facturii 1 februarie 2008. Deci conform clauzelor contractului chiria trebuia achitată cel mai târziu la 20 februarie 2009, depășirea acestui termen ducând la rezilierea contractului de închiriere și la evacuarea locatarului.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 143/ Ap din 25 noiembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, obligând-o și la 1000 lei cheltuieli de judecată în apel, cu motivarea, în esență, că din probele administrate în cauză nu a rezultat data comunicării facturii aferente lunii februarie și că data emiterii facturii, ori semnătura de primire nu conduc la concluzia că data comunicării este aceeași cu data emiterii facturii. Cu petiția înregistrată, la data de 29 decembrie 2008, reclamanta SC R. SRL Brașov, în termen legal a declarat recurs, împotriva hotărârii pronunțată în apel. Prin motivele de recurs invocate recurenta a arătat că hotărârea instanței de apel nu este motivată, nu s-a făcut o proprie analiză asupra înscrisurilor depuse în probațiune și asupra întâmpinărilor făcute de pârâtă ci soluția instanței de fond a fost preluată de către instanța de apel.

Recurenta a mai arătat că instanțele au dat o interpretare greșită a unui act dedus judecății, în concret factura nr. 6081437, reprezentând contravaloarea chiriei aferentă lunii februarie 2008, emisă pe 1 februarie 2008 și acceptată de reprezentanta societății intimata-pârâtă la 1 februarie 2008, fapt de altfel recunoscut de aceasta, dar instanțele au interpretat greșit conținutul acestui înscris. Se mai arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât potrivit art. 9 alin. (3) din Actul adițional la contract, chiria aferentă lunii februarie 2008 trebuia achitată cel mai târziu la 20 februarie 2009, iar depășirea termenului de plată integrală duce la rezilierea contractului de închiriere și la evacuarea locatarului.

Pentru motivele invocate reclamanta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei și a sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și evacuarea pârâtei din spațiu. Recursul declarat de reclamantă este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente. Din analiza hotărârii recurate în raport de criticile formulate de recurentă și a înscrisurilor dosarului, rezultă că hotărârea atacată nu a fost motivată și a fost dată cu aplicarea greșită a legii având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Actul adițional la contractul de închiriere nr. 1 din 16 ianuarie 2005, dacă întârzierea plății chiriei depășește 20 de zile de la data primirii facturii locatorul poate rezilia contractul și poate trece la evacuarea locatarului fără somație, fără punere în întârziere sau fără judecată.

Dispozițiile contractuale menționate și faptul că din înscrisurile dosarului rezultă că intimata-pârâtă a primit factura aferentă chiriei pe luna februarie 2008, la data de 1 februarie 2008, au fost greșit interpretate și aplicate de către instanțe. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantă, va modifica decizia recurată în sensul că va admite apelul formulat împotriva sentinței pronunțată de tribunal, pe care o schimbă în tot și va admite acțiunea reclamantei, obligând pârâta să elibereze spațiul comercial în litigiu. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga intimata-pârâtă la 1721 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC R. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 143/ Ap din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția comercială. Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul formulat de către reclamantă împotriva sentinței nr. 1419/ C din 25 iunie 2008 a Tribunalului Brașov, pe care o schimbă în tot. Admite acțiunea reclamantei și obligă pârâta să elibereze spațiul comercial din Brașov, Piața Sfatului și str. Mureșenilor, județul Brașov, cu 1721 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 octombrie 2009.