ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8273/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 5 noiembrie 2004, pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții J.M. și B.C. au contestat dispoziția nr. 890 SR din 8 octombrie 2004 emisă de Primăria municipiului Galați. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin dispoziția contestată s-a stabilit că valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit în natură, situat în Galați, este de 403.655.004 lei, valoare pe care înțeleg să o conteste ca fiind nerelevantă. Prin sentința civilă nr. 182 din 14 februarie 2006 Tribunalul Galați a admis acțiunea civilă, a dispus anularea parțială a dispoziției nr. 890 din 8 octombrie 2004 emisă de Primarul municipiului Galați în sensul că valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit în natură va fi calculată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform standardelor internaționale de evaluare.

Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile legii speciale din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, normele metodologice prevăzute în H.G. nr. 1095/2005 și regulamentul privind organizarea și funcționarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dispoziții ce sunt de imediată aplicare, astfel că valoarea echivalentă a imobilului urmează să fie stabilită de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor potrivit standardelor internaționale de evaluare. Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, reclamanții au declarat apel, arătând că se critică hotărârea pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea apelului s-a arătat că în mod greșit s-a apreciat că valoarea trebuie stabilită de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deoarece prin expertiza tehnică efectuată în cauză a fost stabilită valoarea de circulație a suprafeței de teren ce nu poate fi restituită în natură, valoare ce trebuia reținută de instanță. Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 434/A din 5 decembrie 2006, a respins ca nefondat apelul reclamanților reținând că potrivit dispozițiile prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 valoarea echivalentă pentru imobilele imposibil de restituit se stabilește de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. S-a mai reținut că solicitarea reclamanților de a li se oferi, pentru imobilul revendicat, bunuri prin compensare, nu poate fi primită deoarece s-ar încălca dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc.

civ. Prin recursul formulat de reclamanți se critică hotărârea instanței de apel, pentru motivul prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. Se susține astfel că valoarea de circulație a imobilului, stabilită prin raportul de expertiză efectuată în cauză, a fost stabilită corect și că cererea de acordare de alte bunuri prin compensare nu este o cerere nouă, ea fiind formulată atât la fond cât și în apel. Recursul va fi admis pentru următoarele considerente: Reclamanții au solicitat prin cererea formulată la data de 18 octombrie 2005 (fila 100, fond) - așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință de la 18 octombrie 2005, ca pârâta să precizeze dacă există posibilitatea compensării cu alte bunuri și servicii, pentru imobilul ce nu poate fi restituit în natură.

Această cerere a fost formulată în completarea probatoriilor și în baza art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 modificată. Prin aceeași încheiere, a fost admisă cererea reclamanților și s-a dispus efectuarea unei adrese, pârâtei, în acest sens (filele 102 și 103, dosar fond). În faza procesuală a apelului, reclamanții-apelanți au reformulat această cerere, care însă a fost respinsă prin încheierea din ședința de la 12 septembrie 2006, reținându-se în decizia recurată, că această cerere nu poate fi primită pentru că s-ar încălca dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel neputându-se schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, și nici formula cereri noi.

Rezultă astfel, că în mod greșit, instanța de apel a apreciat că această cerere este o cerere nouă. Reclamanții au formulat această cerere la fond; instanța a încuviințat proba în acest sens, dar nu a fost administrată. Solicitarea reclamanților de a li se oferi pentru imobilul revendicat, bunuri prin compensare, a fost formulată, astfel că în mod greșit instanța de apel a reținut că prin analizarea acestei cereri s-ar încălca dispozițiile art. 295 C. proc. civ. Cu privire la valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit, stabilită prin dispoziția contestată de reclamanți, în mod greșit s-a apreciat că această valoare trebuie stabilită de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor conform procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Prin decizia nr. 52(LII) din 4 iunie 2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că prevederile cuprinse în art. 16 și urm. din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a acestei legi, contestate în termenul prevăzut în Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.

S-a avut în vedere faptul că deciziile sau dispozițiile care se aflau pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a noii legi, ca urmare a atacării lor cu contestație, ca și cele care au fost ulterior atacate pe această cale, în termenul prevăzut de lege, nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului instanțelor judecătorești, sub aspectul legalității și temeiniciei, atât timp cât acestea au fost învestite cu o cale de atac legal exercitată, în raport cu prevederile art. 24 (26) din Legea nr. 10/2001, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului. Cum acțiunea reclamanților a fost introdusă la data de 5 noiembrie 2004 înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, rezultă că apărarea formulată de reclamanți cu privire la valoarea imobilului, stabilită prin decizia contestată trebuie analizată.

În consecință, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ., se va admite recursul reclamanților, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de reclamanții B.C. și J.S. împotriva deciziei nr. 434/A din 5 decembrie 2006 a Curții de Apel Galați. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2007.