ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8273/2007

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

introdusă la data de 5 noiembrie 2004, pe rolul Tribunalului Galați,

reclamanții J.M. și B.C. au contestat dispoziția nr. 890 SR din 8 octombrie

2004 emisă de Primăria municipiului Galați.

În motivarea

acțiunii reclamanții au arătat că prin dispoziția contestată s-a stabilit că

valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit în natură, situat în

Galați, este de 403.655.004 lei, valoare pe care înțeleg să o conteste ca fiind

nerelevantă.

Prin sentința civilă

nr. 182 din 14 februarie 2006 Tribunalul Galați a admis acțiunea civilă, a

dispus anularea parțială a dispoziției nr. 890 din 8 octombrie 2004 emisă de

Primarul municipiului Galați în sensul că valoarea echivalentă a imobilului

imposibil de restituit în natură va fi calculată de Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, conform standardelor internaționale de evaluare.

Pentru a pronunța

astfel, prima instanță a reținut că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile

legii speciale din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, normele metodologice

prevăzute în H.G. nr. 1095/2005 și regulamentul privind organizarea și

funcționarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dispoziții ce

sunt de imediată aplicare, astfel că valoarea echivalentă a imobilului urmează

să fie stabilită de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor potrivit

standardelor internaționale de evaluare.

Împotriva sentinței

pronunțate de prima instanță, reclamanții au declarat apel, arătând că se

critică hotărârea pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea

apelului s-a arătat că în mod greșit s-a apreciat că valoarea trebuie stabilită

de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deoarece prin

expertiza tehnică efectuată în cauză a fost stabilită valoarea de circulație a

suprafeței de teren ce nu poate fi restituită în natură, valoare ce trebuia

reținută de instanță.

Curtea de Apel

Galați, prin decizia civilă nr. 434/A din 5 decembrie 2006, a respins ca

nefondat apelul reclamanților reținând că potrivit dispozițiile prevăzute în

Titlul VII al Legii nr. 247/2005 valoarea echivalentă pentru imobilele

imposibil de restituit se stabilește de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

S-a mai reținut că

solicitarea reclamanților de a li se oferi, pentru imobilul revendicat, bunuri

prin compensare, nu poate fi primită deoarece s-ar încălca dispozițiile art.

294 alin. (1) C. proc. civ.

Prin recursul

formulat de reclamanți se critică hotărârea instanței de apel, pentru motivul

prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

Se susține astfel că

valoarea de circulație a imobilului, stabilită prin raportul de expertiză

efectuată în cauză, a fost stabilită corect și că cererea de acordare de alte

bunuri prin compensare nu este o cerere nouă, ea fiind formulată atât la fond

cât și în apel.

Recursul va fi admis

pentru următoarele considerente:

Reclamanții au

solicitat prin cererea formulată la data de 18 octombrie 2005 (fila 100, fond) -

așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință de la 18 octombrie 2005, ca

pârâta să precizeze dacă există posibilitatea compensării cu alte bunuri și

servicii, pentru imobilul ce nu poate fi restituit în natură. Această cerere a

fost formulată în completarea probatoriilor și în baza art. 1 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001 modificată.

Prin aceeași

încheiere, a fost admisă cererea reclamanților și s-a dispus efectuarea unei

adrese, pârâtei, în acest sens (filele 102 și 103, dosar fond).

În faza procesuală a

apelului, reclamanții-apelanți au reformulat această cerere, care însă a fost

respinsă prin încheierea din ședința de la 12 septembrie 2006, reținându-se în

decizia recurată, că această cerere nu poate fi primită pentru că s-ar încălca

dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel neputându-se schimba

calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, și nici

formula cereri noi.

Rezultă astfel, că

în mod greșit, instanța de apel a apreciat că această cerere este o cerere

nouă.

Reclamanții au

formulat această cerere la fond; instanța a încuviințat proba în acest sens,

dar nu a fost administrată.

Solicitarea

reclamanților de a li se oferi pentru imobilul revendicat, bunuri prin

compensare, a fost formulată, astfel că în mod greșit instanța de apel a

reținut că prin analizarea acestei cereri s-ar încălca dispozițiile art. 295 C.

proc. civ.

Cu privire la

valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit, stabilită prin

dispoziția contestată de reclamanți, în mod greșit s-a apreciat că această

valoare trebuie stabilită de către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor conform procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr.

247/2005.

Prin decizia nr.

52(LII) din 4 iunie 2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că

prevederile cuprinse în art. 16 și urm. din Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică

deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a acestei legi,

contestate în termenul prevăzut în Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 247/2005.

S-a avut în vedere

faptul că deciziile sau dispozițiile care se aflau pe rolul instanțelor la data

intrării în vigoare a noii legi, ca urmare a atacării lor cu contestație, ca și

cele care au fost ulterior atacate pe această cale, în termenul prevăzut de

lege, nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului instanțelor judecătorești, sub

aspectul legalității și temeiniciei, atât timp cât acestea au fost învestite cu

o cale de atac legal exercitată, în raport cu prevederile art. 24 (26) din

Legea nr. 10/2001, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului.

Cum acțiunea

reclamanților a fost introdusă la data de 5 noiembrie 2004 înainte de intrarea

în vigoare a Legii nr. 247/2005, rezultă că apărarea formulată de reclamanți cu

privire la valoarea imobilului, stabilită prin decizia contestată trebuie analizată.

În consecință, în

raport de dispozițiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ., se va admite recursul

reclamanților, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul

declarat de reclamanții B.C. și J.S. împotriva deciziei nr. 434/A din 5

decembrie 2006 a Curții de Apel Galați.

Casează decizia și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

7 decembrie 2007.