ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5944/2009

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 217/ CA din 8 decembrie 2008, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea formulată de reclamantul C.C. în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T., având ca obiect anularea ordinelor nr. 5098/2005 și nr. 5099/2005 emise de pârât și a respins celelalte capete de cerere ca nefondate, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004.

Autoritatea de lucru judecat a fost constatată în raport cu sentința civilă nr. 52/ CA din 17 martie 2008 a Curții de Apel Iași, rămasa irevocabilă prin Decizia nr. 1972 din 16 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant pentru anularea ordinelor menționate. 2.Recursul reclamantului Recursul declarat de reclamantul C.C.

împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Iași s-a întemeiat pe două motive principale și anume: - constatarea greșită a existenței identității de obiect, părți și cauză între cele două litigii, având în vedere că prima acțiune a vizat exclusiv anularea ordinelor menționate; - respingerea greșită de către instanța de fond a celorlalte cereri din acțiune, fiind îndeplinite cerințele art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, întrucât s-a dovedit refuzul autorităților pârâte de a soluționa memoriile adresate și de a comunica documentele solicitate. 3.Decizia pronunțată în recurs Prin Decizia nr. 3941 din 29 septembrie 2009 a î naltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recursul a fost respins, ca nefondat.

Soluționând recursul, î nalta Curte de Casație și Justiție a reținut că excepția autorității de lucru judecat a fost întemeiat admisă de instanța de fond, care a constatat identitatea de părți,obiect și cauză între cele două litigii, în condițiile în care ambele cereri de chemare în judecată au fost formulate în baza Legii nr. 554/2004 și au vizat anularea Ordinelor nr. 5098 și nr. 5099/2005 emise de M.E.C.T. și recunoașterea dreptului de informare și a dreptului la egalitate de șanse și tratament. Cu privire la celelalte cereri formulate de reclamant, instanța de recurs a reținut că acestea au fost respinse ca nefondate, întrucât petițiile recurentului-reclamant au fost soluționate de minister și, prin răspunsurile comunicate, nu i-a fost vătămat un drept recunoscut de lege sau un interes legitim și nici nu i s-a cauzat un prejudiciu moral sau material, care să justifice acordarea daunelor solicitate.

4.Cererea de revizuire formulată de recurentul-reclamant î mpotriva deciziei pronunțate în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție recurentul C.C. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 322 pct. 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, revizuentul a arătat că recursul a fost soluționat la data de 29 septembrie 2009, când a fost în imposibilitate de a se prezenta, pentru că nu a cunoscut împrejurarea că protestul judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție avea să înceteze exact în acea zi. În dovedirea cererii, revizuentul a depus la dosar extrase din corespondența electronică purtată cu Înalta Curte de Casație și Justiție în perioada protestului judecătorilor. II.

Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii Analizând motivul de revizuire invocat în raport cu prevederile legale aplicabile și cu înscrisurile dosarului, Înalta Curte constată că demersul revizuentului este întemeiat. Potrivit art. 322 pct. 8 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs care evocă fondul, dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.

În speță, recursul a fost soluționat în ședința publică din data de 29 septembrie 2009, după ce, cu numai o zi înainte, Adunarea Generală a Judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrunită la 28 septembrie 2009, hotărâse suspendarea protestului inițiat la data de 1 septembrie 2009. Revizuentul a luat cunoștință despre suspendarea protestului chiar în ziua ședinței de judecată, la ora 9 49 , când Biroul de Informare și r elații Publice al Curții a răspuns, prin poștă electronică, unei petiții pe care partea o transmisese în același mod la data de 25 septembrie 2009. Având în vedere că revizuentul domiciliază în municipiul Iași, fiind în imposibilitate de a se mai deplasa până la sediul Înaltei Curți în cursul aceleiași zile, instanța constată că împrejurările pe care se întemeiază cererea se încadrează în prevederile art. 322 pct. 8 C. proc.

civ. În consecință, Înalta Curte va admite cererea de revizuire în temeiul art. 327 C. proc. civ., urmând să fixeze termen pentru judecarea fondului la data de 5 martie 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î

N NUMELE LEGII

D E C I D E Admite cererea de revizuire formulată de C.C. împotriva Deciziei nr. 3941 din 29 septembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Fixează termen la 5 martie 2010 pentru judecarea recursului. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 decembrie 2009.