ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5944/2009

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.Hotărârea Curții de Apel

Prin sentința nr. 217/ CA din 8 decembrie 2008, Curtea

de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

autorității de lucru judecat cu privire la cererea formulată de reclamantul C.C.

în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T., având ca obiect anularea ordinelor nr. 5098/2005

și nr. 5099/2005 emise de pârât și a respins celelalte capete de cerere ca

nefondate, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1

și 8 din Legea nr. 554/2004.

Autoritatea de lucru judecat

a fost constatată în raport cu sentința civilă nr. 52/ CA din 17 martie 2008 a Curții de Apel Iași, rămasa irevocabilă prin Decizia nr. 1972 din 16 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care

a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant pentru anularea ordinelor

menționate.

2.Recursul reclamantului

Recursul declarat de

reclamantul C.C. împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Iași s-a

întemeiat pe două motive principale și anume:

- constatarea greșită a

existenței identității de obiect, părți și cauză între cele două litigii, având

în vedere că prima acțiune a vizat exclusiv anularea ordinelor menționate;

- respingerea greșită de

către instanța de fond a celorlalte cereri din acțiune, fiind îndeplinite

cerințele art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, întrucât s-a dovedit refuzul

autorităților pârâte de a soluționa memoriile adresate și de a comunica

documentele solicitate.

3.Decizia pronunțată în

recurs

Prin Decizia nr. 3941 din 29

septembrie 2009 a

î

naltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recursul

a fost respins, ca nefondat.

Soluționând recursul,

î

nalta Curte de Casație și Justiție a

reținut că excepția autorității de lucru judecat a fost întemeiat admisă de

instanța de fond, care a constatat identitatea de părți,obiect și cauză între

cele două litigii, în condițiile în care ambele cereri de chemare în judecată

au fost formulate în baza Legii nr. 554/2004 și au vizat anularea Ordinelor nr.

5098 și nr. 5099/2005 emise de M.E.C.T. și recunoașterea dreptului de informare

și a dreptului la egalitate de șanse și tratament.

Cu privire la celelalte

cereri formulate de reclamant, instanța de recurs a reținut că acestea au fost

respinse ca nefondate, întrucât petițiile recurentului-reclamant au fost

soluționate de minister și, prin răspunsurile comunicate, nu i-a fost vătămat

un drept recunoscut de lege sau un interes legitim și nici nu i s-a cauzat un

prejudiciu moral sau material, care să justifice acordarea daunelor solicitate.

4.Cererea de revizuire

formulată de recurentul-reclamant

î

mpotriva deciziei pronunțate în recurs de Înalta Curte de

Casație și Justiție

recurentul C.C. a formulat

cerere de revizuire în temeiul art. 322 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, revizuentul a arătat că

recursul a fost soluționat la data de 29 septembrie 2009, când a fost în imposibilitate

de a se prezenta, pentru că nu a cunoscut împrejurarea că protestul

judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție avea să înceteze exact

în acea zi.

În dovedirea cererii, revizuentul a depus la dosar extrase

din corespondența electronică purtată cu Înalta Curte de Casație și Justiție în

perioada protestului judecătorilor.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Analizând motivul de revizuire invocat în raport cu

prevederile legale aplicabile și cu înscrisurile dosarului, Înalta Curte

constată că demersul revizuentului este întemeiat.

Potrivit art. 322 pct. 8 C. proc. civ., se poate cere

revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs care evocă

fondul, dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze

instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.

În speță, recursul a fost soluționat în ședința publică

din data de 29 septembrie 2009, după ce, cu numai o zi înainte, Adunarea

Generală a Judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrunită la 28

septembrie 2009, hotărâse suspendarea protestului inițiat la data de 1

septembrie 2009.

Revizuentul a luat cunoștință despre suspendarea

protestului chiar în ziua ședinței de judecată, la ora 9

49

, când

Biroul de Informare și

r

elații

Publice al Curții a răspuns, prin poștă electronică, unei petiții pe care

partea o transmisese în același mod la data de 25 septembrie 2009.

Având în vedere că revizuentul domiciliază în municipiul

Iași, fiind în imposibilitate de a se mai deplasa până la sediul Înaltei Curți în

cursul aceleiași zile, instanța constată că împrejurările pe care se întemeiază

cererea se încadrează în prevederile art. 322 pct. 8 C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte va admite cererea de revizuire

în temeiul art. 327 C. proc. civ., urmând să fixeze termen pentru judecarea

fondului la data de 5 martie 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î

N NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire

formulată de C.C. împotriva Deciziei nr. 3941 din 29 septembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fixează termen la 5 martie

2010 pentru judecarea recursului.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 decembrie 2009.