ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3091/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 16 iunie 2008, reclamanta SC B.B.G.C.P. SA, în faliment - prin lichidatori RVA I.S. SPRL și P.C.B.R.S. IPURL a chemat în judecată pârâta RA A.P.P.S. București, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 dolari S.U.A., în echivalent în lei la cursul B.N.R. din data plății, reprezentând restituire prestație efectuată în baza unor acte anulate (contractul de credit din 22 septembrie 1993 și procesul- verbal din data de 22 decembrie 1993); obligarea pârâtei, ca parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată ce i-au fost cauzate de soluționarea prezentei cereri de chemare în judecată.

La data de 28 august 2008, pârâta RA A.P.P.S. București a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței civile și excepția lipsei calității procesuale pasive a RA A.P.P.S., solicitând respingerea acțiunii reclamantei, în principal- ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate și, în subsidiar- ca neîntemeiată, iar, pe cale reconvențională, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să constate că SC B.B.G.C.P. SA datorează RA A.P.P.S. suma de 91.384,08 ron și suma de 5497,51 ron și să compenseze sumele datorate, conform art. 52 din Legea nr. 85/2006, coroborat cu art. 1143, art. 1144 și art. 1145 C. civ.

La termenul de judecată din data de 16 octombrie 2008, reclamanta SC B.B.G.C.P. SA, în faliment - prin lichidatori RVA I.S. SPRL și P.C.B.R.S. IPURL a depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale, ca fiind inadmisibilă. La termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2008, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește acțiunea principală și excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, în raport de dispozițiile art. 7205 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 11 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepția necompetenței funcționale, ca neîntemeiată; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiată; a respins excepția prescripției, ca neîntemeiată; a admis excepția inadmisibilității cererii reconvenționale și, pe cale de consecință, a dispus judecata separată a acesteia într-un nou dosar, cu termen la data de 5 februarie 2009, cu citare părți; a fixat termen pentru continuarea judecății: 5 februarie 2009, cu citare părți. Prin sentința comercială nr. 2077, pronunțată la data de 5 februarie 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC B.B.G.C.P.

SA, în faliment- prin lichidatori RVA I.S. SPRL și P.C.B.R.S. IPURL, în contradictoriu cu pârâta RA A.P.P.S. București, și a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 300.000 dolari S.U.A., prin echivalent în lei la data plății, contravaloare împrumut acordat, și 11.231,22 lei cheltuieli de judecată. În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut, în esență, că, urmare constatării nulității acestor acte juridice, temeiul juridic în baza căruia autoarea pârâtă a primit și păstrat suma de 300.000 lei a încetat cu titlu retroactiv, nemaiexistând nicio justificare pentru păstrarea acestei sume în patrimoniul pârâtei. De altfel, instanțele au dispus deja repunerea părților în situația anterioară cu privire la restituirea imobilului în patrimoniul statului și administrarea RA A.P.P.S., cealaltă măsură specifică aplicării principiului restitutio in integrum formând obiectul cauzei de față.

În acest cadru, a apreciat instanța de fond, nu este necesar ca reclamanta să dovedească existența acestei sume în prezent în patrimoniul pârâtei, fiind pe deplin probată intrarea acestei valori în patrimoniul autoarei sale, care a suferit multe modificări din 1993 până în prezent. Împotriva sentinței instanței de fond a formulat apel pârâta RA A.P.P.S. București, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată. Prin decizia comercială nr. 251, pronunțată la data de 21 mai 2009, Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de către apelanta RA A.P.P.S. împotriva sentinței comerciale nr. 2077 din 5 februarie 2009, pronunțată de către Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 23242/3/2008, în contradictoriu cu intimata SC B.B.G.C.P.

SA în faliment, reprezentată prin lichidatori RVA I.S. SPRL și P.C.B.R.S. IPURL. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele aspecte: În condițiile ulterioarei anulări pe cale judecătorească, cu efect retroactiv, a contractului de credit și a convenției de dare de plată, este evident că în patrimoniul apelantei, ca succesor universal al împrumutatei SC S. SA, a renăscut datoria de 300.000 dolari S.U.A. și, în consecință, obligația de restituire a acesteia. În aceste condiții, în mod legal prima instanță a apreciat că acțiunea urmărește repunerea părților în situația anterioară anulării unor acte juridice, în aplicarea principiului restitutio in integrum și al celui derivat din îmbogățirea fără justă cauză.

În considerarea succesiunii actelor juridice, anterior prezentată, instanța de apel a constatat că temeiul juridic în baza căruia autoarea apelantei a primit suma de 300.000 dolari S.U.A. a încetat cu titlu retroactiv, astfel încât nu mai există nicio justificare pentru păstrarea sa de către apelantă, fiind, de aceea, întrunite condițiile îmbogățirii fără just temei, deoarece patrimoniul apelantei s-a mărit cu suma de 300.000 dolari S.U.A., care a fost primită, în fapt, de autoarea sa, în temeiul unui contract de credit în prezent anulat, iar, în egală măsură, patrimoniul intimatei s-a diminuat, fără ca pentru aceasta să mai subziste vreun temei juridic. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta RA A.P.P.S.

București, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului declarat de RA A.P.P.S. și, pe fond, respingerea acțiunii formulată de reclamanta SC B.B.G.C.P. SA, în faliment, reprezentată de lichidatori, ca neîntemeiată. În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta- pârâtă a invocat, în esență, următoarele motive: Instanța de apel în mod eronat a interpretat prevederile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 445/1995, potrivit cărora SC S. SA a fost preluată cu toate drepturile și obligațiile acestora de către RA A.P.P.S., în sensul că datoria ar fi putut reactiva. La data preluării, suma de 300.000 dolari S.U.A.

nu figura în evidențele contabile ale SC S. SA ca și datorie față de reclamantă (de altfel, această sumă nu figurează nici în prezent ca datorie a regiei față de bancă). De aici rezultă fără putință de tăgadă că regia nu a preluat și această obligație, întrucât aceasta nu exista la momentul respectiv; în sarcina RA A.P.P.S. nu există nicio obligație față de reclamantă. În ceea ce privește îmbogățirea fără just temei, recurenta- pârâtă consideră că nu sunt îndeplinite condițiile materiale, cât și cele juridice, ale acțiunii în restituire. Lipsită de temei legal este și obligația instituită de instanță pentru pârâta RA A.P.P.S. privind plata cheltuielilor de judecată; instanța de apel ar fi putut cenzura cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc.

civ. Suma pretinsă cu titlu de cheltuieli de judecată este exagerată, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată pentru care se solicită aceste cheltuieli, astfel încât, onorariul în cuantum de 11.231,22 lei este, în mod cert, mult prea mare pentru natura pricinii dedusă judecății și gradul redus de complexitate al acesteia. Prin concluziile scrise depuse la dosar la termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2009, cu ocazia cuvântului pe fond, intimata- reclamantă SC B.B.G.C.P. SA, în faliment- prin lichidatori RVA I.S. SPRL și P.C.B.R.S. IPURL a solicitat respingerea recursului RA A.P.P.S., ca fiind nefondat, și menținerea ca legală și temeinică a sentinței comerciale nr. 2077 din data de 5 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 23242/3/2008.

Analizând recursul pârâtei, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Prin primul motiv de recurs formulat, recurenta- pârâtă RA A.P.P.S. București critică decizia instanței de apel ca fiind pronunțată cu interpretarea eronată a prevederilor art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 445/1995, respectiv regia nu a preluat și obligația de plată a sumei de 300.000 dolari S.U.A., întrucât această datorie nu exista la momentul respectiv. Acest motiv de recurs nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) H.G. nr. 445/1995 privind transmiterea unor bunuri proprietate publică a statului în administrarea RA A.P.P.S.: „se aprobă comasarea, prin absorbție, a RA de interes local A.P.P.S.

V. din Cluj- Napoca și a SC S. SA, cu RA A.P.P.S. aflată sub autoritatea Secretariatului General al Guvernului”, iar potrivit prevederilor alin. (2) al aceluiași articol, „RA A.P.P.S. dobândește drepturile și este ținută de obligațiile persoanelor juridice prevăzute la alin. (1)”. Așadar, în lumina acestor dispoziții legale, la data preluării, RA A.P.P.S. București dobândește atât drepturile, cât și obligațiile SC S. SA. Susținerea recurentei- pârâte în sensul că, la data preluării, suma de 300.000 dolari S.U.A. nu figura în evidențele contabile ale SC S. SA ca și datorie față de reclamanta SC B.B.G.C.P. SA, în faliment- prin lichidatori RVA I.S. SPRL și P.C.B.R.S. IPURL nu poate fi primită.

Astfel, deși la momentul preluării, această datorie nu se regăsea în patrimoniul societății absorbite, deoarece era stinsă prin darea în plată, ulterior, prin decizia nr. 378/A din 20 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 4125/2003, rămasă irevocabilă, a fost constatată nulitatea absolută a convenției nr. 826/2 din 22 martie 1993, încheiată între SC B.B.G.C.P. SA, sucursala Municipiului București, și SC S. SA și a procesului- verbal de predare- primire din 22 decembrie 1993, hotărâre prin care, în aplicarea principiului restitutio in integrum, obligația de restituire a creditului acordat de intimata- reclamantă a „renăscut” în persoana recurentei- pârâte RA A.P.P.S. București, care a absorbit SC S. SA, debitorul inițial al creditului.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs formulat, privind neîndeplinirea condițiilor îmbogățirii fără just temei, nu este fondat. În doctrină, îmbogățirea fără justă cauză a fost definită ca fiind faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. Din acest fapt juridic, celui care și-a diminuat patrimoniul i se recunoaște posibilitatea intentării unei acțiuni în justiție, prin care pretinde restituirea (actio de in rem verso). În speță, deși recurenta- pârâtă critică decizia recurată, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile materiale și juridice ale acțiunii în restituire, este de observat că, în aplicarea efectelor nulității absolute a celor două acte anterior menționate, patrimoniul SC B.B.G.C.P.

SA a fost micșorat, iar patrimoniul RA A.P.P.S. a fost mărit. Sunt îndeplinite, așadar, condițiile materiale ale intentării acțiunii în restituire: mărirea patrimoniului recurentei- pârâte RA A.P.P.S. București cu suma de 300.000 dolari S.U.A., mărire rezultată din micșorarea datoriilor sale; micșorarea patrimoniului intimatei- reclamante SC B.B.G.C.P. SA, ca o consecință a măririi patrimoniului RA A.P.P.S., micșorare care constă în diminuarea unor elemente active ale patrimoniului reclamantei cu suma de bani acordată cu titlu de împrumut societății SC S. SA, absorbită ulterior de RA A.P.P.S.

București și existența unei legături între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt, în sensul că ambele sunt efectul unei cauze unice, respectiv anularea contractului de împrumut din 22 septembrie 1993. Și condițiile juridice ale intentării acțiunii în restituire sunt întrunite: absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia- în speța de față, o hotărâre judecătorească constituind temei pentru mărirea patrimoniului recurentei- pârâte RA A.P.P.S. București în detrimentul patrimoniului intimatei- reclamante SC B.B.G.C.P. SA, în faliment- prin lichidatori RVA I.S. SPRL și P.C.B.R.S. IPURL; și, absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite, reclamanta SC B.B.G.C.P.

SA neavând nicio altă cale de drept și nicio altă acțiune în justiție pentru valorificarea dreptului său la reparațiune. În fine, prin ultimul motiv de recurs formulat, recurenta- pârâtă RA A.P.P.S. București critică decizia atacată ca fiind lipsită de temei legal și în ce privește suma pretinsă cu titlu de cheltuieli de judecată, aceasta fiind exagerată pentru natura pricinii deduse judecății și gradul redus de complexitate al acesteia și consideră că instanța de apel ar fi putut cenzura cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Și acest ultim motiv de recurs este nefondat, hotărârea recurată nefiind pronunțată cu ignorarea dispozițiilor legale menționate.

Într-adevăr, în conformitate cu prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori vor constata, motivat, că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. În speță, însă, onorariul de 11.231,22 lei, încasat la instanța de fond de către avocatul ales al reclamantei SC B.B.G.C.P. SA, în faliment- prin lichidatori RVA I.S. SPRL și P.C.B.R.S. IPURL, nu apare ca fiind nepotrivit de mare, instanța neputând cenzura cuantumul onorariului raportat la valoarea pricinii, reținând că obiectul împrumutului este de 300.000 dolari S.U.A., astfel că avocatul are posibilitatea să stabilească onorariul la circa 10 % din valoarea creditului, iar onorariul stabilit se situează sub acest procent.

Totodată, onorariul avocațial avut în vedere de către instanța de fond, cu prilejul determinării cheltuielilor de judecată, apare a fi stabilit în limita unui cuantum rezonabil, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea acțiunii deduse judecății și complexitatea activității depuse de avocat. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta RA A.P.P.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 251 din 21 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.