CtEDO 10.01.2006 Auto

AFFAIRE DÜRDANE ARSLAN ET SELVIHAN ARSLAN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
10.01.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Rayer du rôle (conclusion d'un règlement amiable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE DÜRDANE ARSLAN ET SELVIHAN ARSLAN c. TURQUIE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 4 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL DÜRDANE ARSLAN ȘI SELVÂNAN ARSLAN c. TURCIA [1] (solicitarea nr. 57908/00) Prezenta versiune a fost rectificată în conformitate cu art. 81 din Regulamentul Curții la 26 martie 2008. HOTĂRÂREA (reglementarea amiabilă) STRASBURG 10 ianuarie 2006 DEFINITIVF 10/04/2006 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Dürdane Arslan și Selvihan Arslan c. Turcia [2] Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din domnul Sir Nicolas Bratza președinte dl Casadevall Türmen Maruste Pavlovschi Borrego, Šikuta, judecători și domnul O'Boyle, grefier de secțiune, după ce a deliberat în camera Consiliului la 8 decembrie 2005, a adoptat hotărârea adoptată la această dată procedurală. La originea cauzei se află o cerere (n 57908/00) îndreptată împotriva Republicii Turcia și dintre care două resortisante ale acestui stat, domnul meu Dürdane Arslan și Selvihan Arslan recurentele, au sesizat Curtea la 10 mai 2000 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Recurentele sunt reprezentate de domnul K.T. Sürek, avocat în mainstanbul. Guvernul turc nu a desemnat un agent în cadrul procedurii în fața Curții. Invocând art. 2 din convenție, recurentele se plângeau de neglijența autorităților administrative în datoria lor de a proteja viața soțului și a tatălui lor. Printr-o decizie din 29 ianuarie 2002, camera declarase cererea parțial admisibilă. La 7 septembrie 2004, aceasta a declarat restul cererii admisibile. În urma unui schimb de corespondență, grefierul a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 6 iulie și, respectiv, 8 august 2005, guvernul și recurentele au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei, primite la grefă la 27 iulie și 2 septembrie 2005. Recurentele mele, Dürdane Arslan și Selvihan Arslan [3] sunt cetățeni turci, născuți în 1952 și, respectiv, 1978 și locuiți în Strangul. Ele sunt soția și fiica lui Mehmet Arslan [4] La 27 aprilie 1992, acesta din urmă a fost rănit prin împușcare, în timp ce livra sticle de apă potabilă într-un cartier din ästanbul. Spitalizat imediat, Mehmet Arslan În conformitate cu actul de acuzare din 12 mai 1992, împușcăturile proveneau de la arma de serviciu a lui M.A., ofițer de poliție care se afla la momentul faptei în apropierea casei sale în locuințele rezervate agenților de poliție, în concediu. Polițistul care a mărturisit crimele a fost acuzat de crimă cu premeditare, în conformitate cu art. 450 din Codul Penal. Pe motiv că autorul infracțiunii nu era răspunzător penal în momentul faptei, hotărârea a fost motivată în special de certificatul medical din 12 august 1992, întocmit de consiliul special nr. 4 al Institutului Medico-Legal din Bak Raportul respectiv concluzionează că persoana în cauză nu trebuia să fie internată într-un spital psihiatric, ci că era necesar un control medical la clinica psihiatrică timp de trei ani, la intervale de șase luni; recurentele s-au opus acestui raport și au solicitat o a doua expertiză de către consiliul general al institutului medico-legal. Curtea le-a respins cererea pe motiv că avizul comitetului special era definitiv, având în vedere natura crimei comise de inculpat, instanța de asediu a ordonat internarea acestuia pentru o perioadă de cel puțin un an, și asta, până la vindecarea sa totală. La 13 octombrie 1993, recurentele au depus o cerere de despăgubire la Ministerul de Interne, invocând obligația pozitivă a acestui minister. 11. Printr-o scrisoare din 17 noiembrie 1993, Ministerul de Interne a răspuns că atribuirea prejudiciilor era de competența instanței administrative. 12. La 16 decembrie 1993, recurentele au intentat o acțiune în despăgubire împotriva Ministerului de Interne, în fața Tribunalului Administrativ din Istanbul, susținând că autoritățile administrative nu au manifestat diligența necesară, menținând în funcție un ofițer de poliție care suferea de un dezechilibru mental 13. În apărarea sa scrisă prezentată în instanță la 2 februarie 1994, Ministerul Acuzat a susținut că nu putea fi considerat răspunzător pentru actul în litigiu, fără nicio legătură cu funcțiile agentului criminal, și că acesta era în concediu. În plus, acesta susține că recurentele nu au respectat termenul legal de un an prevăzut pentru introducerea unor astfel de acțiuni împotriva autorităților administrative. Printr-o decizie din 31 octombrie 1997, Tribunalul Administrativ din attanbul, în conformitate cu art. 125 din Constituție, a decis că administrația era obligată să repare prejudiciul suferit de recurente, ca urmare a decesului soțului și tatălui lor. Instanța a precizat că, deși nu era răspunzător pentru o greșeală, ministerul pârât nu și-a îndeplinit obligația pozitivă de a retrage, cel puțin în perioada de concediu, arma agentului său dezechilibrat și a alocat reclamantelor și celorlalți doi copii ai defunctului, în total, suma de 213 420 621 Curtea a indicat că, pentru a stabili valoarea prejudiciului material, el dispunea, prin Decizia 29 martie 1996, de expertiză, care i-a fost primită la 25 iunie 1997. 15. La 30 martie 1998, Ministerul de Interne a introdus în fața Consiliului de Stat un recurs împotriva deciziei menționate anterior, menționând că aceasta nu era o obligație pozitivă datorată autorităților administrative, ci responsabilitatea subiectivă a agentului de poliție. 16. Prin hotărârea din 26 martie 2001, Consiliul de Stat a pronunțat decizia din 31 martie 2001 octombrie 1997, pe motiv că termenul de un an, prevăzut la art. 13 din Legea nr. 2577 privind procedura administrativă și privind introducerea procedurilor administrative, nu a fost respectat de recurente; potrivit Consiliului de Stat, termenul respectiv începea să curgă în ziua decesului domnului Mehmet Arslan [5] 17. Prin decizia sa definitivă din 30 noiembrie 2001, Tribunalul Administrativ din Istanbul s-a conformat hotărârii Consiliului de Stat. LA 27 iulie 2005, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea sus-menționată în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul turc oferă dlui Dürdane Arslan și Selvihan Arslan [6] suma globală de 13 000 EUR (EUR), adică 10 000 EUR pentru prejudicii și 3 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit sau niciunei alte sarcini fiscale la momentul relevant și va fi plătită în euro într-un cont bancar indicat de recurente. Plata sa se va face în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, guvernul s-a angajat să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 19. Reprezentantul recurentelor a declarat că este și el în favoarea unei astfel de soluții și a transmis, la 2 septembrie 2005, declarația pe care o prezintă. În calitate de reprezentant al recurentelor, observ că, în vederea unei soluționări a cauzei care a generat cererea menționată anterior în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul turc oferă dlui Dürdane Arslan și Selvihan Arslan, cu titlu gratuit, suma globală de 13 000 EUR, adică 10 000 EUR pentru prejudicii și 3 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit sau niciunei alte sarcini fiscale la momentul relevant și va fi plătită în euro într-un cont bancar indicat de recurente. Plata sa se va face în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. După consultarea corespunzătoare a recurentelor, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri și declar cazul definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din regulamentul amiabil la care au ajuns guvernul și recurentele. În plus, mă angajez să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. 20. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție] și se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului așa cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Decide să șteargă cazul rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 10 ianuarie 2006 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Michael O'Boyle Nicolas Bratza Grefier Președinte [1] Rectit la 26 martie 2008. Titlul cauzei Dürdane Arslan și Selvihan Arslan c. Turcia a fost formulată după cum urmează: "Dürdane Aslan și Selvihan Aslan c. Turcia [2] Rectificat la 26 martie 2008. Titlul cauzei Dürdane Arslan și Selvihan Arslan c. Turcia a fost formulat după cum urmează: "Dürdane Aslan și Selvihan Aslan c. Turcia [3] Rectificat la 26 martie 2008. Numele recurentelor Dürdane Arslan și Selvihan Arslan au fost exprimate după cum urmează: Dürdane Aslan și Selvihan Aslan [4] Rectificat la 26 martie 2008 numele Mehmet Arslan a fost exprimat după cum urmează:

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-12-21
0,95
AFFAIRE GULER ET CALISKAN c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE GÜLER ET ÇALIŞKAN c. TURQUIE (Requête n o 52746/99) ARRÊT STRASBOURG 21 décembre 2006 DÉFINITIF 21/03/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut sub
CtEDO 2007-06-05
0,95
AFFAIRE YEȘİL ET SEVİM c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE YEŞİL ET SEVİM c. TURQUIE (Requête n o 34738/04) ARRÊT Cette version a été rectifiée conformément à l'article 81 du règlement de la Cour le 14 novembre 2007. STRASBOURG 5 juin 2007 DÉFINITIF 12/11/2007 Cet arrêt dev
CtEDO 2006-12-19
0,94
AFFAIRE ADEM ARSLAN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ADEM ARSLAN c. TURQUIE (Requête n o 75836/01) ARRÊT STRASBOURG 19 décembre 2006 DÉFINITIF 19/03/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2008-10-08
0,94
AFFAIRE DURDANE ET SELVIHAN ARSLAN CONTRE LA TURQUIE
Résolution CM/ResDH(2008)95 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme Dürdane et Selvihan Arslan contre la Turquie (Requête n o 57908/00, arrêt du 10/01/2006, règlement amiable) Le Comité des Ministres, en vertu d
CtEDO 2006-03-23
0,94
AFFAIRE ÜLKER ET AUTRES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE ÜLKER ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 64438/01) ARRÊT Cette version a été rectifiée conformément à l'article 81 du règlement de la Cour le 20 août 2007. STRASBOURG 23 mars 2006 DÉFINITIF 23/06/2006 Cet arrêt peut
Sursă