AFFAIRE ADEM ARSLAN c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

19.12.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - constat de violation suffisant

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ADEM ARSLAN c. TURQUIE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA ADEM ARSLAN c. TURCIA (solicitarea nr. 75836/01) HOTĂRÂREA STRASBURG 19 decembrie 2006 DEFINITIVF 19/03/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Adem Arslan c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domni. J.-P. Costa, președinte, A.B. Baka, I. Cabral Barreto, R. Türmen, mele A. Mularoni, E. Fura-Sandström, D. Jočienė, judecători, și a dlui Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 28 noiembrie 2006, Renunță hotărârea pe care a adoptat-o aici, adoptată la această dată de procedură La originea cazului (n 75836/01) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, dl Adem Arslan ( N. Bener, avocată la Bursa. Guvernul turc (în mai mult de un an) nu a desemnat un agent în scopul procedurii în fața Curții. Reclamantul a invocat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție deoarece nu a putut beneficia de o audiere publică în cadrul unei proceduri penale accelerate. La 9 noiembrie 2004, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3), Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR SPĂLĂTORULUI, reclamantul s-a născut în 1974 și își are reședința în Ordu. La 20 noiembrie 1999, în urma unei plângeri din partea vecinilor săi, reclamantul a fost chemat la secția de poliție și a depus o declarație în care a recunoscut că avea în posesia sa o armă de foc cu autorizație de port și că a tras focuri de armă în apartamentul său, în timp ce era într-o stare de criză după ce a constatat că soția sa l-a părăsit. La 24 noiembrie 1999, Tribunalul de Pace din Bursa (Sulh Ceza Mahkemesi) i s-a deschis reclamantului un ordin de soluționare amiabilă în valoare de 15 000 000 de lire turce (TRL) [aproximativ 28 EUR (EUR) ] care indică faptul că, în cazul în care se refuză plata la un termen de zece zile, se va deschide o acțiune publică împotriva acestuia. La 4 februarie 2000, pe baza dosarului, Tribunalul de Pace l-a condamnat pe reclamant, în temeiul articolului 386 din Codul de procedură penală, la o amendă de 15 000 000 TRL pentru utilizarea armelor de foc la domiciliul său și a ordonat confiscarea armei și a cartușelor găsite la domiciliul persoanei în cauză. La 13 martie 2000, reclamantul s-a opus acestei hotărâri la Tribunalul Corecțional din Bursa (Aslie Ceza Mahkemesi) solicitând inițierea unei proceduri penale contradictorii cu audierea. 10. La 29 martie 2000, tribunalul corecțional a acceptat această cerere și a ordonat Tribunalului de Pace să țină o audiere. 11. La 13 aprilie 2000, Tribunalul de Pace a solicitat Ministerului Justiției o instrucțiune scrisă în interesul legii, în conformitate cu art. 343 din Codul de procedură penală, pentru a continua procedura la dosar. 12. Ministerul Justiției a transmis cazul celei de-a doua camere a Curții de Casație 13. La 7 iulie 2000, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea pronunțată de instanța corecțională și a solicitat revizuirea dosarului. 14. La 26 octombrie 2000, tribunalul corecțional a reexaminat dosarul și a respins opoziția formulată de reclamant împotriva ordonanței penale pronunțate de Tribunalul de Pace. II. DREPTUL INTERNELE PERTINENTE 15. Astfel, dispoziția relevantă din Codul penal a fost formulată art. 119 (anularea procedurii penale prin plata amenzii) (...) Notificarea amenzii trimise de Parchet trebuie să indice suma care trebuie plătită și termenul de plată. În cazul plății în acest termen, nu se poate iniția nicio urmărire penală împotriva persoanei în cauză. Dacă pârâtul refuză să plătească suma, se va deschide o procedură penală și, dacă se stabilește vinovăția, pedeapsa va fi mărită la jumătate. În conformitate cu cele de mai sus, dacă, în pofida notificării, suma nu este achitată în termenul limită, se va deschide o acțiune publică și, dacă se stabilește vinovăția, pedeapsa va fi majorată cu jumătate, fără a depăși plafonul de referință. (...) 16. Dispozițiile relevante ale Codului de procedură penală și o hotărâre pronunțată la 30 au fost, împreună cu alte elemente, detaliile formulate la momentul faptelor art. 386 Judecătorul de judecată hotărăște fără a ține o ședință prin ordonanță penală privind încălcările domeniului de competență al instanțelor judecătorești. Ordonanța penală se poate referi numai la condamnarea la o amendă ușoară sau grea sau la o pedeapsă cu închisoarea de maximum trei luni sau la interdicția temporară de a exercita o profesie și o profesie sau o sechestrare (...) art. 387 În cazul în care judecătorul penal vede un dezavantaj să se pronunțe fără audiere, acesta poate stabili o dată pentru desfășurarea acesteia.art. 390 O audiere este ținută în caz de opoziție formulată împotriva unui ordin penal cu privire la o pedeapsă ușoară cu închisoarea. (...) În cazul unei opoziții formulate împotriva unei ordonanțe privind o condamnare la o amendă ușoară sau grea sau la o interdicție temporară de a exercita o profesie și o profesie sau o sechestrare (...), președintele Tribunalului corecțional sau judecătorul examinează opoziția în conformitate cu art. 301, 302 și 303 [din prezentul cod]. (...) Cu excepția cazurilor prevăzute de lege, procedura de opoziție se desfășoară fără audiere. Procurorul Republicii este ascultat dacă este necesar. Dacă opoziția este primită, aceeași instanță examinează temeinicia cauzei. art. 343 (referitor la recurs în interesul legii, Yaz În cazul în care se anunță că a fost pronunțată, de către un judecător sau de către o instanță, o hotărâre sau o hotărâre care a devenit definitivă fără a trece prin examinarea Curții de Casație, ministrul justiției poate da un ordin formal Parchetului Republicii pentru ca acesta din urmă să solicite Curții de Casație să anuleze hotărârea sau hotărârea respectivă. (...) 17. Prin hotărârea pronunțată la 30 iunie 2004, Curtea Constituțională, în unanimitate, a declarat art. 390 alineatul (3) din fostul Cod de procedură penală care nu este în conformitate cu art. 36 din Constituție și l-a anulat. Comisia a considerat că absența unei ședințe în fața Tribunalului Penal, chemată să se pronunțe cu privire la opoziția formulată împotriva unui ordin penal, încalcă dreptul la un proces echitabil și restrânge dreptul la apărare, astfel cum se prevede la articolele 6 din convenție și 36 din Constituție. În timp ce a subliniat legitimitatea procedurii de ordonanță penală, a arătat că o audiere trebuia să aibă loc în fața tribunalului corecțional. 18. La 1 iunie 2005, au intrat în vigoare noile coduri penale și de procedură penală, care nu conțin dispoziții privind ordonanța penală. Reclamantul se plânge că cauza sa nu a fost ascultată în mod echitabil în măsura în care cererea sa de a ține o audiere a fost respinsă și că condamnarea sa la penalitate a fost pronunțată fără ca acesta să-și fi exercitat pe deplin apărarea. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public și (...) de către o instanță independentă și imparțială stabilită prin lege, care va decide... de temeinicia oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei (...) Cu excepția preliminară 20. Guvernul ridică o excepție de inadmisibilitate și susține că ordonanța penală nu este o hotărâre. În sensul propriu al cuvântului, aceaceasta este doar o decizie administrativă. El afirmă că reclamantul putea contesta decizia judecătorului de pace prin sesizarea instanței de corecție de judecată, ceea ce ar fi permis un martie 2000 confirmă, potrivit guvernului, eficacitatea acestei căi de atac (punctul 10 de mai sus). 21. Reclamantul reține că hotărârea pronunțată de instanța corecțională de judecată a fost anulată ca urmare a cererii de instrumentare în scris a instanței de pace din cadrul Ministerului Justiției. 22. Curtea reamintește că, în temeiul articolului 35 alineatul (1) este responsabilitatea guvernului excitant al neobosirii să convingă Curtea că acțiunea era efectivă și disponibilă atât în teorie, cât și în practică la momentul faptelor, și anume că era accesibilă, era susceptibilă să ofere reclamantului o redresare a obiecțiunilor sale și prezenta perspective rezonabile de succes (Akdivar și alții c. Turcia, Hotărârea din 16 septembrie 1996, Repertoriul hotărârilor și deciziilor 1996 IV, p. 1211, punctul 68). 23. Curtea constată că, în speță, reclamantul a sesizat instanța judecătorească corecțională, creând astfel un În sensul dreptului penal, nu există nici o îndoială că aceaceasta a fost o cauză penală și nu doar administrativă. Apoi, în ciuda ordinului instanței de corecție de a avea o audiere, procedura s-a desfășurat în scris cu autorizarea Ministerului Justiției (punctele 14 de mai sus). Prin urmare, acțiunea invocată de guvern nu a fost invocată. În sensul jurisprudenței, Curtea constată că excepția sa trebuie respinsă. 24. Curtea constată că cererea nu este în mod vădit nefondată în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă. Pe fond 25. Curtea amintește că publicitatea dezbaterilor judiciare constituie un principiu fundamental consacrat de art. 6 alineatul (1) din convenție și protejează justițiabilii împotriva unei justiții care scapă de controlul public și constituie astfel unul dintre mijloacele de a contribui la menținerea încrederii în instanțe. Prin transparența pe care o acordă administrației justiției, aceasta contribuie la atingerea obiectivului articolului 6 alineatul (1), și anume procesul echitabil, a cărui garanție se numără printre principiile oricărei societăți democratice (Stefanelli c. San Marino, n 35396/97, § 19, CEDO 2000 II, și Malhous c. Republica Cehă [GC], n 33071/96, § 55, 12 iulie 2001 26. Curtea ia notă de faptul că, în conformitate cu dispozițiile relevante ale fostului Cod de procedură penală, judecătorul de judecată putea, pentru anumite categorii de încălcări, să emită un ordin penal numai pe baza dosarului, fără a ține o ședință. Procedura de opoziție în fața tribunalului corecțional se desfășura, de asemenea, fără audiere atunci când era formulată împotriva unei ordonanțe privind o condamnare la o amendă ușoară sau grea. Tribunalul corecțional se pronunța, de asemenea, numai pe baza dosarului în caz de opoziție. 27. În cazul de față, Comisia constată că, în niciun stadiu al procedurii, recurentul nu a beneficiat de o ședință în fața instanțelor interne și nici instanța de poliție care a emis ordinul penal și nici instanța corecțională care s-a pronunțat cu privire la opoziție nu au ținut o ședință. Reclamantul nu a avut niciodată posibilitatea de a se prezenta personal în fața magistraților care au solicitat să îl judece. 28. Curtea arată, de asemenea, că lipsa unei ședințe în fața instanței corecționale a fost dezbătută de Curtea Constituțională, care a considerat că aceasta nu este compatibilă cu dreptul la un proces echitabil și cu dreptul la apărare și ia în considerare această constatare, precum și lipsa unei dispoziții privind ordonanța penală în noile coduri penale și de procedură penală. 29. În consecință, Curtea consideră că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție, în măsura în care cauza reclamantului nu a fost audiată în mod public de instanțele sesizate cu cauza sa. II. PRIVIND aplicarea art. 41 din Convenție 30. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. În plus, solicită repararea unei daune morale pe care o evaluează la 25 000 de dolari americani (USD) [aproximativ 20 161 EUR]. 32. Guvernul contestă aceste pretenții. 33. Curtea nu poate specula cu privire la concluziile la care instanțele turce ar fi ajuns în absența deficiențelor constatate și, prin urmare, respinge cererea reclamantului pentru prejudiciul material. Curtea consideră că reclamantul a suferit un anumit prejudiciu moral că simpla constatare a încălcării este suficientă pentru a compensa. Comisioane și cheltuieli de judecată 34. Reclamantul solicită 10 000 USD [aproximativ 8 064 EUR] 35. Guvernul contestă aceste pretenții. 36. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. Având în vedere elementele aflate în posesia sa, criteriile menționate anterior și asistența judiciară acordată reclamantului (punctul 2 de mai sus), Curtea consideră rezonabilă suma de 500 EUR pentru toate costurile și acordarea acesteia persoanei în cauză. Interese moratorii 37. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția Sintet faptul că prezenta hotărâre constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamant afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 500 EUR (cinci cenți) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit, care trebuie convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului că, de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 19 decembrie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Module Președinte