ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4192/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.F.I. a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, solicitând anularea dispoziției nr. S/2208 din 1 iunie 2006 emisă de pârât și obligarea acestuia la emiterea unei alte dispoziții privind încadrarea reclamantului în gradul profesional de comisar șef de poliție și funcția de ofițer specialist principal sau cel puțin ofițer specialist I, cu acordarea drepturilor bănești corespunzătoare, cu începere de la 1 iunie 2006 la zi și cu plata diferențelor bănești pe perioada respectivă.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a participat și promovat un concurs organizat în cadrul autorității pârâte pentru ocuparea unei funcții de ofițer specialist principal sau ofițer specialist I, funcție prevăzută cu gradul profesional de comisar șef de poliție. Pârâtul nu i-a comunicat oficial încadrarea sa pe funcția pentru care a participat la concurs, astfel că s-a adresat autorității cu o plângere prealabilă pentru clarificarea situației sale, răspunsul primit fiind că este încadrat ca ofițer principal II cu grad de subcomisar de poliție. A apreciat că în condițiile în care a fost admis la concurs înseamnă că întrunea cumulativ condițiile minimale impuse de regulament și ca atare trebuia să i se acorde statutul profesional corespunzător.

A mai arătat că susținerea pârâtului potrivit căreia încadrarea reclamantului s-ar fi realizat cu respectarea art. 22 pct. 4 din Legea nr. 360/2004 nu este întemeiată, deoarece textul de lege se referă la ipoteza corelării funcției de încadrare a polițistului cu gradul profesional al acestuia. În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția tardivității acțiunii iar pe fond, a solicitat respingerea cererii ca nefondată, întrucât procedura privind încadrarea reclamantului în funcție a fost realizată în conformitate cu art. 22 alin. (4) din Legea nr. 360/2002. Prin încheierea din 7 mai 2008, instanța de fond a respins excepția tardivității introducerii acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 2878 din 17 septembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Reclamantul a fost angajat în poliția română la data de 1 decembrie 2004 când i s-a acordat gradul profesional de subinspector. Ulterior, reclamantul a promovat concursul pentru ocuparea funcției de specialist principal și ofițer specialist gradul I la Direcția de Investigare a Fraudelor din cadrul I.G.P.R., funcție prevăzută cu gradul profesional de comisar șef de poliție. În urma promovării concursului, reclamantul a fost numit în funcția de ofițer principal II la Direcția de Investigare a Fraudelor, în raport cu prevederile art. 22 pct. 4 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, modificată și completată.

Prima instanță a apreciat că în cauză se aplică dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a), art. 19 alin. (1) și art. 22 din Legea nr. 360/2002, potrivit cărora: - acordarea gradelor profesionale următoare se face în ordine ierarhică; - pentru avansarea la gradul profesional următor, polițistul trebuie să aibă stagiul minim în gradul profesional deținut; - polițiștii se încadrează în funcții de execuție cu grade profesionale egale sau mai mari cu cel mult 3 trepte față de cele pe care le au. În raport cu aceste dispoziții legale, instanța de fond a considerat că reclamantul, având gradul profesional de subinspector nu poate fi încadrat pe o funcție superioară celei cu gradul profesional de subcomisar și că principiul drepturilor câștigate are în vedere drepturile câștigate în conformitate cu prevederile legale.

A mai apreciat că deși pârâtul se află în culpă pentru că a admis reclamantului, care nu îndeplinea condițiile legale să participe la concurs, totuși valorificarea concursului nu se poate efectua cu încălcarea normelor legale imperative menționate. Instanța de fond a mai reținut a reținut că reclamantului nu i se aplică prevederile art. 139 alin. (3) din Ordinul nr. 300/2004 al Ministrului Administrației și Internelor, pentru că prevederile respective vizau momentul încadrării în poliție din sursă externă, ceea ce nu este cazul în speță, deoarece reclamantul fusese încadrat anterior în poliție cu gradul profesional de subinspector. Față de aceste considerații, prima instanță a apreciat că reclamantul nu se poate considera vătămat în drepturile sale legitime prin actul administrativ contestat, în sensul art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R.F.I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Prin motivele de recurs recurentul-reclamant aduce, în esență, următoarele critici sentinței recurate : - instanța în justificarea soluției de respingere a acțiunii pornește de la false premise de fapt, încălcând și principiul non reformatio in pejus . În acest sens se precizează că în mod greșit instanța, fără a fi investită, încălcând dispozițiile art. 129 alin. (4) și (6) C. proc. civ. și dreptul la apărare, a reținut că nu avea dreptul de a participa la concursul în discuție și că primirea sa la concurs se datorează culpei autorității pârâte deși aceste aspecte nu au fost nici invocate și nici contestate de pârât, și nici nu au constituit obiectul dezbaterii părților.

Se susține că în mod greșit, mergând pe acest raționament prima instanță a respins acțiunea formulată, deși se prezuma că cei acceptați ca fiind înscriși la concurs, care au și câștigat concursul vor fi încadrați în funcțiile și gradele profesionale pentru care s-a organizat concursul. - soluția pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente. Recurentul-reclamant precizează că dispozițiile art. 16 lit. a) din Legea nr. 360/2002 nu au legătură cu problema dedusă judecății care vizează ocuparea unui post vacant pe baza participării la un concurs anume organizat în acest scop și nu pe cea referitoare la avansarea la termen și după îndeplinirea unui stagiu profesional în funcția și gradul anterior.

De asemenea se arată că dispozițiile art. 22 alin. (4) din legea menționată nu sunt aplicabile în cauză pentru că nu se referă la ipoteza încadrării în funcție ca urmare a promovării unui concurs, iar prin corelare cu art. 73 din aceeași lege rezultă că textul se referă la încadrarea în noua ierarhie civilă a polițiștilor după ce prin Legea nr. 360/2002 poliția a fost demilitarizată. Recurentul-reclamant arată că era în drept să ocupe funcția pentru care a promovat concursul cu tot ce presupune aceasta, inclusiv gradul profesional și salarizarea corespunzătoare. Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând, în esență, că nu sunt fondate criticile recurentului-reclamant întrucât chiar în condițiile în care a ocupat funcția scoasă la concurs, gradul profesional nu-i poate fi acordat decât după împlinirea unui stagiu minim, și nu doar prin ocuparea unei funcții în statul de organizare.

Recurentul compară ineficient circumstanțele participării la un concurs de ocuparea a unei funcții a personalului din sursă externă, respectiv a personalului din sursă internă, întrucât ordinele interne reglementează diferit aceste situații. Se precizează că procedura de încadrare a recurentului-reclamant în cadrul structurii Inspectoratului General al Poliției Române a fost aplicată cu respectarea întocmai a normelor metodologice în vigoare ce reglementează activitatea de resurse umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, concursul fiind organizat pentru ocuparea unei funcții de execuție și nu pentru acordarea unui grad profesional. Mai mult, recurentul-reclamant potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 nu poate ocupa o funcție mai mare decât cea ocupată în prezent, în acest sens fiind și dispozițiile ordinului M.A.I.

nr. I/056 din 20 ianuarie 2007. Recurentul-reclamant a formulat și note scrise prin care reiterează cele susținute în motivele de recurs precum și faptul că cele susținute de intimatul-pârât prin întâmpinare încalcă principiul neretroactivității legii întrucât ordinul invocat nu este aplicabil în cauză, fiind ulterior momentului la care a avut loc concursul, respectiv 11 aprilie 2006. Înalta Curte de Casație și Justiție analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de susținerile părților, de dispozițiile legale incidente cauzei cât și în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente . Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei intimatul-pârât a organizat concurs pentru ocuparea a două funcții (ofițer specialist principal și ofițer specialist I) la Direcția de Investigare a Fraudelor din cadrul său, prevăzute cu gradul profesional de comisar de poliție (anunțul de la fila 7 dosar fond). În anunțul făcut pentru ocuparea acestor funcții se impunea în vederea înscrierii și participării la concurs îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții minimale pentru participanți:să fie absolvenți de studii superioare de lungă durată cu diplomă de licență – științe juridice/economice; să fie apreciați cu calificativul „foarte bun”; să aibă un comportament corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate în societate; să nu fie sub efectul unei sancțiunii disciplinare, urmând ca aceștia să anexeze un C.V.

și o adeverință medicală care să ateste că sunt apți pentru îndeplinirea atribuțiilor funcției scoase la concurs. Este necontestat de intimatul-pârât că recurentul-reclamant a îndeplinit aceste condiții și a promovat acest concurs precum și faptul că, astfel cum a fost organizat acest concurs viza recrutarea din sursă externă a persoanelor pentru funcțiile scoase la concurs, astfel cum prevăd și dispozițiile capitolului III secțiunea I din Ordinul M.A.I nr. 300/2004. Așa cum rezultă din adresa nr. 34241 din 3 octombrie 2006 emisă de M.A.I. – I.G.P.R ., recurentul-reclamant a și fost încadrat începând cu 1 iunie 2006 după câștigarea concursului, într-o funcție din cadrul Direcției Investigare Fraudă, însă nu în funcția pentru care s-a organizat concursul câștigat de recurent ci într-o altă funcție respectiv de ofițer principal II, prevăzută cu gradul profesional de subcomisar de poliție, cu drepturile salariale aferente acestora.

Având în vedere aceste considerente recurentul-reclamant ca urmare a promovării concursului trebuia să fie încadrat pe funcția scoasă la concurs pentru care a concurat, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a), art. 22 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, modificată și completată. Prin urmare, în mod greșit instanța a soluționat cauza dedusă judecății în raport de aceste dispoziții care se referă la obținerea gradului profesional următor, care într-adevăr se face în ordine ierarhică a gradelor întrucât, așa cum s-a reținut anterior, recurentul-reclamant a participat la un concurs anunțat de intimatul-pârât pentru funcții bine determinate. În consecință, se apreciază ca fiind fondate criticile formulate de recurentul-reclamant în acest sens, care se încadrează în situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza I coroborate cu dispozițiile art. 316 C. proc. civ. și cu cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, se va admite recursul și se va casa sentința recurată. Pe fondul cauzei se va admite acțiunea reclamantului având în vedere că sunt îndeplinite în cauză prevederile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, acesta fiind vătămat în dreptul său de a ocupa o funcție din cele scoase la concursul pe care l-a promovat , funcție prevăzută cu gradul profesional de comisar șef de poliție la Direcția de Investigare a Fraudelor din Inspectoratul General al Poliției Române.

Pe cale de consecință, se va dispune anularea dispoziției S 22.08. din 01 iunie 2006 emisă de intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliției Române, urmând a fi obligat acest pârât să emită o dispoziție de încadrare a recurentului în funcția de ofițer specialist principal sau ofițer specialist I, cu gradul profesional de comisar șef de poliție la Direcția de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române. De asemenea pârâtul va fi obligat și plata drepturilor salariale corespunzătoare începând cu data de 1 iunie 2006 la zi, dată fiind privarea reclamantului de aceste drepturi ca urmare a neîncadrării în funcția pentru care a promovat concursul și care i-a creat speranța legitimă că va ocupa o astfel de funcție remunerată corespunzător.

De altfel, această soluție este și în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului cu referire la respectarea art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție care impune respectarea bunurilor, având în vedere semnificația termenului de ” bun” care se desprinde din jurisprudența instanței europene, ce a statuat în mod constant că drepturile și interesele constituie „active” și pot fi considerate „drepturi de proprietate” și deci „bunuri” în sensul art. 1 menționat. Prin urmare dreptul de a fi încadrat în funcția scoasă la concurs ca urmare a promovării concursului și dreptul de a primi drepturile salariale corespunzătoare funcției și gradului pentru care a câștigat concursul reprezintă bunuri protejate, în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că pârâtul avea obligația respectării acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul R.F.I. împotriva sentinței civile nr. 2878 din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și pe fondul cauzei admite acțiunea reclamantului. Anulează dispoziția S 22.08 din 01 iunie 206 emisă de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române. Obligă autoritatea pârâtă să emită dispoziția privind încadrarea recurentului în funcția de ofițer specialist principal sau ofițer specialist I, cu gradul profesional de comisar șef de poliție la Direcția de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române. Obligă pârâtul la plata drepturilor salariale corespunzătoare începând cu data de 1 iunie 2006 la zi.

Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2009.