ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 189/2008

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Sectorului 3 București, reclamanta A.F.I. a chemat în judecată pe pârâta SC U.B.T.

SRL solicitând instanței ca prin hotârărea ce se va pronunța să se dispună

obligarea pârâtei la plata sumei de 714,07 dolari S.U.A., în echivalent lei noi

2.048,20 plătibili la cursul zilei de la data punerii în executare a hotărârii.

Reclamanta a mai solicitat instanței să constate inexistența unui titlu locativ

prin anularea fișei de calcul din 19 octombrie 1998, în baza căruia pârâta folosește

spațiul în suprafață de 17,79 m.p. situat în București, sector 3, precum și

evacuarea acesteia din acest spațiu.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că pârâta ocupă o suprafață de 17,79 m.p. la adresa din

sector 3 București, în temeiul fișei de calcul din 19 octombrie 1998, întocmită

de D.G.A.F.I. Prin acest înscris a fost stabilită în sarcina pârâtei obligația

achitării sumei de 35 dolari S.U.A. lunar, până la data întocmirii unui

contract de închiriere în formă scrisă cu Primăria Municipiului București că,

deși notificată, pârâta nu a înțeles să își îndeplinească obligațiile.

În drept acțiunea a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 969, art. 1073, C. civ., art. 3 din H.C.G.M.B. nr.

221/1998 și Dispoziția Primarului Gneral nr. 105/1998.

Prin sentința civilă nr. 802

din data de 26 ianuarie 2006 Judecătoria Sectorului 3 București a admis în

parte cererea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să plătească

reclamantei suma de 490 dolari S.U.A. în echivalent în lei la data plății,

reprezentând cotă aport. De asemenea, a dispus evacuarea pârâtei din spațiul

situat în București, sector 3.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta Consiliul General al Municipiului București, A.F.I.,

iar prin decizia comercială nr. 50A din 18 septembrie 2006 Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, a admis apelul promovat, a anulat sentința apelată și

a reținut cauza pentru judecare în fond, trimitând dosarul pentru repartizare

aleatorie.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul

a reținut că în raport de obiectul principal al cererii neevaluabil în bani,

incidente sunt dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., Tribunalul fiind

competent să soluționeze în primă instanță procesele și cererile în materie

comercială.

Soluționând cauza în primă

instanță, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința

comercială nr. 11642 din 13 decembrie 2006 a admis în parte cererea formulată

de reclamantă, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 490 dolari S.U.A.,

în echivalent în lei la data efectuării plății, cu titlu de cotă aport, a

dispus evacuarea pârâtei din spațiul situat în București și a respins cererea

privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere ca neîntemeiată,

respingând capătul doi al cererii de chemare în judecată ca inadmisibil.

Pentru a pronunța această

soluție, Tribunalul a reținut că pârâta nu a făcut dovada achitării debitului

în sumă de 490 dolari S.U.A., iar în ceea ce privește penalitățile de

întârziere, acestea nu au temei legal, întrucât între părți nu a fost încheiat

contract de asociere (colaborare). Capătul de cerere privind constatarea

inexistenței unui titlu locativ urmare anularii fișei de calcul în baza căreia

pârâta folosește spațiul, a fost respins ca inadmisibil.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în

ceea ce privește plata penalităților de întârziere solicitate, având în vedere

dispozițiile H.C.G.M.B. nr. 221/1998, precum și cu privire la soluția adoptată

pe capătul de cerere vizând constatarea inexistenței dreptului de a deține

spațiul.

Prin decizia comercială nr. 221

din 27 aprilie 2007 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a

respins apelul promovat de reclamantă cu motivarea că penalitățile nu pot fi

acordate în lipsa unui contract între părți. Față de constatarea inexistenței

unui titlu de deținere prin anularea fișei de calcul, Curtea a apreciat

inadmisibilitatea acestui capăt de cerere în raport de dispozițiile art. 111 C.

proc. civ.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamanta A.F.I., instituție în subordinea Consiliului General

al Municipiului București, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care

a solicitat admiterea recursului promovat, modificarea deciziei recurată și

admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Prin criticile invocate

recurenta a susținut nelegalitatea deciziei recurată în raport de neacordarea

penalităților de întârziere solicitate, chiar dacă între părți nu a fost

perfectat un contract de asociere, prin care să se stabilească cuantumul

acestora. În acest sens arată că penalitățile de 0,2% solicitate sunt pe deplin

justificate deoarece numai culpa pârâtei de a nu-și achita obligația stabilită

prin fișa de calcul a contribuit la neîncheierea contractului de colaborare. Pe

de altă parte, recurenta a arătat că pentru a beneficia de un contract de

colaborare cu municipalitatea condiția este lipsa oricăror debite, ori tocmai

neplata la termen a contravalorii folosinței a fost motivul pentru care nu s-a

încheiat un contract de colaborare cu pârâta.

În ceea ce privește

respingerea capătului de cerere privind constatarea inexistenței unui titlu de

deținere a spațiului, recurenta a susținut că respingerea acestui capăt al

cererii ca inadmisibil este nelegală în condițiile în care anularea unui act

unilateral poate fi dispusă tot printr-un act unilateral.

Recursul este nefondat

urmând a fi respins pentru considerentele următoare:

Critica de nelegalitate

privind acordarea penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pentru fiecare

zi de întârziere, stabilite prin H.C.G.M.B. nr. 221 din 22 octombrie 1998 este

nefondată având în vedere că însăși hotărârea menționată stabilește că părțile

pot prevedea penalități de întârziere pentru neîndeplinirea obligațiilor

asumate prin contractul de asociere în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de

întârziere.

Întrucât penalitatea

reprezintă o sancțiune contractuală prestabilită prin acordul de vointă al

părților contractante, în lipsa unei asemenea clauze în contract, acordul de

voință al părților nu s-a realizat, astfel că, partea care nu își îndeplinește

obligația nu poate fi sancționată cu plata de penalități.

În cauza de față, susținerea

recurentei conform căreia penalitățile sunt datorate de drept în temeiul

H.C.G.M.B. nu poate fi primită, cuantumul chiriei fiind stabilit în baza unui

act unilateral, iar nu a unui contract, pârâta neputând fi obligată la plata

acestora.

Criticile vizând

respingerea, ca inadmisibil a capătului de cerere privind inexistența unui

titlu de deținere a spațiului în litigiu, urmare anulării fișei de calcul sunt

nefondate întrucât în mod corect, ambele instanțe au reținut indmisibilitatea

acestei cereri. Dispozițiile art. 111 C. proc. civ. stabilesc că: ”Partea care

are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței

unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea

dreptului”.

Textul de lege impune

așadar, pentru admisibilitatea acțiunii în constatare, condiția negativă ca

partea să nu poată cere realizarea dreptului dedus judecății, consacrând

astfel, caracterul subsidiar al acțiunii în constatare față de acțiunea în

realizare. Or, în cauză recurenta reclamantă a obținut valorificarea dreptului

său asupra spațiului pe care îl administra, prin evacuarea pârâtei - intimate. Prin

urmare, exercitând o acțiune în realizare ce i-a fost și admisă, ea nu

justifică niciun interes prin formularea unui capăt de cerere distinct de

acțiune în constatare, inexistența dreptului pârâtei asupra spațiului fiind

analizată în cadrul acțiunii în evacuare.

În consecință, pentru

motivele care preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta A.F.I. București împotriva deciziei comerciale nr.

221 din 27 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2008.