ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 189/2008

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, reclamanta A.F.I. a chemat în judecată pe pârâta SC U.B.T. SRL solicitând instanței ca prin hotârărea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 714,07 dolari S.U.A., în echivalent lei noi 2.048,20 plătibili la cursul zilei de la data punerii în executare a hotărârii. Reclamanta a mai solicitat instanței să constate inexistența unui titlu locativ prin anularea fișei de calcul din 19 octombrie 1998, în baza căruia pârâta folosește spațiul în suprafață de 17,79 m.p. situat în București, sector 3, precum și evacuarea acesteia din acest spațiu.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâta ocupă o suprafață de 17,79 m.p. la adresa din sector 3 București, în temeiul fișei de calcul din 19 octombrie 1998, întocmită de D.G.A.F.I. Prin acest înscris a fost stabilită în sarcina pârâtei obligația achitării sumei de 35 dolari S.U.A. lunar, până la data întocmirii unui contract de închiriere în formă scrisă cu Primăria Municipiului București că, deși notificată, pârâta nu a înțeles să își îndeplinească obligațiile. În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969, art. 1073, C. civ., art. 3 din H.C.G.M.B. nr. 221/1998 și Dispoziția Primarului Gneral nr. 105/1998. Prin sentința civilă nr. 802 din data de 26 ianuarie 2006 Judecătoria Sectorului 3 București a admis în parte cererea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 490 dolari S.U.A.

în echivalent în lei la data plății, reprezentând cotă aport. De asemenea, a dispus evacuarea pârâtei din spațiul situat în București, sector 3. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Consiliul General al Municipiului București, A.F.I., iar prin decizia comercială nr. 50A din 18 septembrie 2006 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis apelul promovat, a anulat sentința apelată și a reținut cauza pentru judecare în fond, trimitând dosarul pentru repartizare aleatorie. Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că în raport de obiectul principal al cererii neevaluabil în bani, incidente sunt dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., Tribunalul fiind competent să soluționeze în primă instanță procesele și cererile în materie comercială.

Soluționând cauza în primă instanță, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 11642 din 13 decembrie 2006 a admis în parte cererea formulată de reclamantă, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 490 dolari S.U.A., în echivalent în lei la data efectuării plății, cu titlu de cotă aport, a dispus evacuarea pârâtei din spațiul situat în București și a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere ca neîntemeiată, respingând capătul doi al cererii de chemare în judecată ca inadmisibil. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că pârâta nu a făcut dovada achitării debitului în sumă de 490 dolari S.U.A., iar în ceea ce privește penalitățile de întârziere, acestea nu au temei legal, întrucât între părți nu a fost încheiat contract de asociere (colaborare).

Capătul de cerere privind constatarea inexistenței unui titlu locativ urmare anularii fișei de calcul în baza căreia pârâta folosește spațiul, a fost respins ca inadmisibil. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în ceea ce privește plata penalităților de întârziere solicitate, având în vedere dispozițiile H.C.G.M.B. nr. 221/1998, precum și cu privire la soluția adoptată pe capătul de cerere vizând constatarea inexistenței dreptului de a deține spațiul. Prin decizia comercială nr. 221 din 27 aprilie 2007 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins apelul promovat de reclamantă cu motivarea că penalitățile nu pot fi acordate în lipsa unui contract între părți.

Față de constatarea inexistenței unui titlu de deținere prin anularea fișei de calcul, Curtea a apreciat inadmisibilitatea acestui capăt de cerere în raport de dispozițiile art. 111 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A.F.I., instituție în subordinea Consiliului General al Municipiului București, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului promovat, modificarea deciziei recurată și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Prin criticile invocate recurenta a susținut nelegalitatea deciziei recurată în raport de neacordarea penalităților de întârziere solicitate, chiar dacă între părți nu a fost perfectat un contract de asociere, prin care să se stabilească cuantumul acestora.

În acest sens arată că penalitățile de 0,2% solicitate sunt pe deplin justificate deoarece numai culpa pârâtei de a nu-și achita obligația stabilită prin fișa de calcul a contribuit la neîncheierea contractului de colaborare. Pe de altă parte, recurenta a arătat că pentru a beneficia de un contract de colaborare cu municipalitatea condiția este lipsa oricăror debite, ori tocmai neplata la termen a contravalorii folosinței a fost motivul pentru care nu s-a încheiat un contract de colaborare cu pârâta. În ceea ce privește respingerea capătului de cerere privind constatarea inexistenței unui titlu de deținere a spațiului, recurenta a susținut că respingerea acestui capăt al cererii ca inadmisibil este nelegală în condițiile în care anularea unui act unilateral poate fi dispusă tot printr-un act unilateral.

Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele următoare: Critica de nelegalitate privind acordarea penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, stabilite prin H.C.G.M.B. nr. 221 din 22 octombrie 1998 este nefondată având în vedere că însăși hotărârea menționată stabilește că părțile pot prevedea penalități de întârziere pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul de asociere în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere. Întrucât penalitatea reprezintă o sancțiune contractuală prestabilită prin acordul de vointă al părților contractante, în lipsa unei asemenea clauze în contract, acordul de voință al părților nu s-a realizat, astfel că, partea care nu își îndeplinește obligația nu poate fi sancționată cu plata de penalități.

În cauza de față, susținerea recurentei conform căreia penalitățile sunt datorate de drept în temeiul H.C.G.M.B. nu poate fi primită, cuantumul chiriei fiind stabilit în baza unui act unilateral, iar nu a unui contract, pârâta neputând fi obligată la plata acestora. Criticile vizând respingerea, ca inadmisibil a capătului de cerere privind inexistența unui titlu de deținere a spațiului în litigiu, urmare anulării fișei de calcul sunt nefondate întrucât în mod corect, ambele instanțe au reținut indmisibilitatea acestei cereri. Dispozițiile art. 111 C. proc. civ. stabilesc că: ”Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”.

Textul de lege impune așadar, pentru admisibilitatea acțiunii în constatare, condiția negativă ca partea să nu poată cere realizarea dreptului dedus judecății, consacrând astfel, caracterul subsidiar al acțiunii în constatare față de acțiunea în realizare. Or, în cauză recurenta reclamantă a obținut valorificarea dreptului său asupra spațiului pe care îl administra, prin evacuarea pârâtei - intimate. Prin urmare, exercitând o acțiune în realizare ce i-a fost și admisă, ea nu justifică niciun interes prin formularea unui capăt de cerere distinct de acțiune în constatare, inexistența dreptului pârâtei asupra spațiului fiind analizată în cadrul acțiunii în evacuare. În consecință, pentru motivele care preced, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.F.I. București împotriva deciziei comerciale nr. 221 din 27 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2008.