CtEDO 10.01.2006 Auto

MARIN v. MOLDOVA

RESPONDENT
MDA
HOTĂRÂRE
10.01.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MARIN v. MOLDOVA (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 31281/02 de Ion MARIN împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 10 ianuarie 2006 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevall Pellonpäää Maruste Pavlovschi Borrego Borrego Šikuta, judecători și dl M. O’Boyle Grefier Având în vedere cererea depusă la 22 iulie 2002, Având în vedere corespondența cu părțile, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Ion Marin, este un național moldovenesc născut în 1928 și trăiește în Chișinău. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În 2002, reclamantul a depus o acțiune la Curtea de district Râșcani împotriva Ministerului Finanțelor, cerând compensații în legătură cu depozitele sale în Banca de Economii. Acțiunea s-a bazat pe decizia Parlamentului din 29 iulie 1994 de a reevalua economiile cetățenilor din Banca de Economii pentru a compensa pierderile cauzate de inflație. Prin o hotărâre finală din 6 martie 2002, Curtea de district Râșcani a hotărât în favoarea reclamantului și a ordonat Ministerului Finanțelor să-i plătească MDL 733,50 (63,67 EUR). 1. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că, din cauza neexecuției hotărârii din 6 martie 2002, a fost încălcat dreptul său de a-și determina drepturile civile de către o instanță într-o perioadă rezonabilă de timp. 2. De asemenea, reclamantul s-a plâns că, din cauza neexecuției acestuia, dreptul său la protecție a proprietăților în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție a fost încălcat. DREPTUL La 20 ianuarie 2004, Curtea a primit observațiile guvernului cu privire la acest caz. La 17 februarie 2004, Curtea a transmis observațiile reclamantului, care a fost invitată să își prezinte observațiile scrise până la 30 martie. 2004. Având în vedere că nu a primit niciun răspuns, prin scrisoarea înregistrată din 25 mai 2004, Curtea a subliniat reclamantului că termenul limită pentru prezentarea observațiilor a expirat și l-a avertizat că, fără prelungirea termenului solicitat, Curtea ar putea decide să anuleze cazul în afara listăi sale. Reclamantul nu a răspuns. La 27 octombrie 2004, un avocat din Registrul Curții a chemat reclamantul să cerceteze dacă are intenția de a-și continua cazul. Reclamantul a declarat că nu a înțeles conținutul scrisorilor anterioare, deoarece erau în limba engleză. La 3 noiembrie 2004, el a fost trimis o scrisoare înregistrată în limba română, solicitându-i să își prezinte observațiile scrise cu privire la observațiile guvernului cu privire la acest caz până la 16 decembrie 2004, sau să informeze Curtea că nu a vrut să adauge nimic la cererea sa originală. Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenție, Curtea consideră acum că reclamantul nu intenționează să își continue cererea. În plus, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea este în unanimitate Decide să scoată cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Michael O’Boyle Nicolas Bratza

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă