Marin împotriva Republicii Moldova

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 31281/02 de Ion MARIN împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 10 ianuarie 2006 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevall Pellonpäää Maruste Pavlovschi Borrego Borrego Šikuta, judecători și dl M. O’Boyle Grefier Având în vedere cererea depusă la 22 iulie 2002, Având în vedere corespondența cu părțile, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Ion Marin, este un național moldovenesc născut în 1928 și trăiește în Chișinău. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În 2002, reclamantul a depus o acțiune la Curtea de district Râșcani împotriva Ministerului Finanțelor, cerând compensații în legătură cu depozitele sale în Banca de Economii.

Acțiunea s-a bazat pe decizia Parlamentului din 29 iulie 1994 de a reevalua economiile cetățenilor din Banca de Economii pentru a compensa pierderile cauzate de inflație. Prin o hotărâre finală din 6 martie 2002, Curtea de district Râșcani a hotărât în favoarea reclamantului și a ordonat Ministerului Finanțelor să-i plătească MDL 733,50 (63,67 EUR). 1. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că, din cauza neexecuției hotărârii din 6 martie 2002, a fost încălcat dreptul său de a-și determina drepturile civile de către o instanță într-o perioadă rezonabilă de timp. 2. De asemenea, reclamantul s-a plâns că, din cauza neexecuției acestuia, dreptul său la protecție a proprietăților în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție a fost încălcat.

DREPTUL La 20 ianuarie 2004, Curtea a primit observațiile guvernului cu privire la acest caz. La 17 februarie 2004, Curtea a transmis observațiile reclamantului, care a fost invitată să își prezinte observațiile scrise până la 30 martie. 2004. Având în vedere că nu a primit niciun răspuns, prin scrisoarea înregistrată din 25 mai 2004, Curtea a subliniat reclamantului că termenul limită pentru prezentarea observațiilor a expirat și l-a avertizat că, fără prelungirea termenului solicitat, Curtea ar putea decide să anuleze cazul în afara listăi sale. Reclamantul nu a răspuns. La 27 octombrie 2004, un avocat din Registrul Curții a chemat reclamantul să cerceteze dacă are intenția de a-și continua cazul.

Reclamantul a declarat că nu a înțeles conținutul scrisorilor anterioare, deoarece erau în limba engleză. La 3 noiembrie 2004, el a fost trimis o scrisoare înregistrată în limba română, solicitându-i să își prezinte observațiile scrise cu privire la observațiile guvernului cu privire la acest caz până la 16 decembrie 2004, sau să informeze Curtea că nu a vrut să adauge nimic la cererea sa originală. Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenție, Curtea consideră acum că reclamantul nu intenționează să își continue cererea. În plus, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție, care necesită continuarea examinării cererii.

Din aceste motive, Curtea este în unanimitate Decide să scoată cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Michael O’Boyle Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 31281/02 by Ion MARIN against Moldova The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 10 January 2006 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr J. Casadevall , Mr M. Pellonpää , Mr R. Maruste , Mr S. Pavlovschi , Mr J. Borrego Borrego , Mr J. Šikuta, judges , and Mr M. O’Boyle , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 22 July 2002, Having regard to the correspondence with the parties, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Ion Marin, is a Moldovan national who was born in 1928 and lives in Chisinau. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

In 2002 the applicant lodged an action with the Râșcani District Court against the Ministry of Finance, seeking compensation in connection with his deposits in the Savings Bank. The action was based on the Parliament’s decision of 29 July 1994 to revalue the savings of citizens in the Savings Bank in order to compensate for losses caused by inflation. By a final judgment of 6 March 2002, the Râșcani District Court ruled in favour of the applicant and ordered the Ministry of Finance to pay him MDL 733.50 (EUR 63.67). The applicant obtained an enforcement warrant, which the Bailiff did not enforce. COMPLAINTS 1. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention, that by reason of the non-enforcement of the judgment of 6 March 2002, his right to have his civil rights determined by a court within a reasonable period of time was violated.

2. The applicant also complained that because of that non-enforcement, his right to protection of property under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention was violated. THE LAW On 20 January 2004 the Court received the Government’s observations on the case. On 17 February 2004 the Court transmitted the observations to the applicant, who was invited to submit his written comments by 30 March 2004. Having received no reply, by a registered letter of 25 May 2004 the Court pointed out to the applicant that the deadline for submitting observations had expired and warned him that, no extension of the time-limit having been requested, the Court might decide to strike the case off its case-list.

The applicant did not reply. On 27 October 2004 a lawyer from the Registry of the Court called the applicant to enquire on whether he intended to pursue his case. The applicant declared that he had not understood the contents of the previous letters, because they were in English. On 3 November 2004 he was sent a registered letter in Romanian, requesting him to submit his written comments on the Government’s observations on the case by 16 December 2004, or to inform the Court that he did not wish to add anything to his original application. The applicant received that letter but did not reply. In the light of the above, in accordance with Article 37 § 1 of the Convention, the Court now considers that the applicant does not intend to pursue his application.

Furthermore, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention which require the continuation of the examination of the application. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Michael O’Boyle Nicolas Bratza Registrar President