ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1439/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 124 din 13 octombrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia i-a condamnat pe inculpații D.D. și S.O., primul la 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar al doilea la 2 ani închisoare pentru complicitate la aceeași infracțiune, iar în baza art. 81 și art. 82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru primul, pe o perioadă de 4 ani și 6 luni, iar pentru al doilea pentru o perioadă de 4 ani, făcându-se, totodată, aplicațiunea art. 75 alin. (5) și art. 83 din același cod penal.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus, totodată, punerea de îndată în libertate a primului inculpat, dacă nu este arestat în altă cauză. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus, din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului D.D.V. începând cu data de 13 iulie 2009 până la data punerii sale în libertate, iar inculpatului S.O. începând cu data de 13 iulie 2009 până la 7 octombrie 2009. În esență, s-a reținut că la data de 10 mai 2009, inculpatul D.V. a pretins și primit de la denunțătorul T.P. 300 lei și 2 miei, iar la data de 10 mai 2009 a pretins și primit prin intermediul inculpatului S.O. 5500 lei pentru a interveni pe lângă medicii Serviciului de medicină legală Alba și pe lângă procurorii investiți cu soluționarea cauzei, în vederea pronunțării unei soluții favorabile denunțătorului, care, la data de 9 mai 2009 a fost surprins în trafic, conducând un autoturism după ce consumase băuturi alcoolice.

Prin recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Alba Iulia s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate celor 2 inculpați și înlăturarea aplicabilității art. 81 C. pen. față de inculpatul D.D.V. și aplicarea prevederilor art. 86 1 C. pen. privitor la pedeapsa ce se va aplica inculpatului S.O. Recurentul inculpat D.D.V. a invocat că la dosar nu sunt probe care să dovedească că ar fi pretins și primit bani, solicitând în principal, achitarea, iar în subsidiar, respingerea recursului parchetului. Recursul Parchetului este, în parte fondat, privitor la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului D.D.V. Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen.

la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, iar textul art. 81 din același cod prevede că atunci când sunt întrunite cele 2 condiții obiective arătate în alin. (1) lit. a) și b), instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Din economia celor 2 texte de lege, rezultă, așadar, că de fiecare dată instanța trebuie să stabilească și să aplice pedeapsa în urma unui proces de analiză și evaluare a tuturor criteriilor de individualizare sus-menționate enumerate de legiuitor, iar când există temeiuri care să asigure realizarea scopului pedepsei fără executarea acesteia, poate dispune motivat, suspendarea condiționată a executării. Or, în cauză, instanța a nesocotit dispozițiile legale sus-menționate, dispunând nejustificat suspendarea condiționată a executării pedepsei inculpatului D.D.V. Sub acest aspect, instanța s-a limitat să menționeze la sfârșitul considerentelor sentinței că la stabilirea modalității de executare, a avut în vedere împrejurarea că inculpații sunt la prima confruntare cu legea penală și că au avut o comportare bună în familie și societate până la comiterea acestei fapte.

Or, gradul deosebit de pericol social al faptei reflectat de calitatea sa de ofițer de poliție, subinspector în Serviciul Poliției rutiere, de care a uzat în realizarea traficului de influență, de modalitatea în care a acționat și de împrejurările concrete în care a comis infracțiunea, instanța ar fi trebuit să concluzioneze că în cazul său, scopul pedepsei nu poate fi realizat decât prin executarea pedepsei și nu prin suspendarea condiționată a executării acesteia. În consecință, se va admite recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Alba Iulia și se va casa în parte sentința atacată în sensul înlăturării aplicării dispozițiilor art. 81 și art. 82 C. pen.

și a art. 359 C. proc. pen., cu referire la art. 83 și art. 71 alin. (5) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare în regim privativ de libertate. Evident că recursul aceluiași inculpat apare ca nefondat și urmează să fie respins. Fapta și vinovăția inculpatului rezultă din procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul D.D.V., S.O. și denunțătorul T.P., certificate pentru autenticitate, din procesele verbale ale discuțiilor ambientale purtate de denunțătorul T.P. cu cei doi inculpați care se coroborează cu declarațiile martorilor T.P., O.M.I., A.N., R.L.M., S.N., N.V., O.R.C., S.N., S.M. și C.L. Așa fiind, solicitarea inculpatului de a fi achitat este lipsită de suport probator și drept urmare recursul său va fi respins ca nefondat cu obligarea lui la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinței penale nr. 124 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Casează sentința penală atacată numai sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului D.D.V., în sensul înlăturării aplicării dispozițiilor art. 81, art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul intimat inculpat D.D.V. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurentul intimat inculpat D.D.V.

la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat S.O., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2010.