ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1439/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 124

din 13 octombrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia i-a condamnat pe

inculpații D.D. și S.O., primul la 2 ani și 6 luni închisoare

pentru infracțiunea trafic de influență, prev. de art. 257 C.

pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., iar al doilea la 2 ani închisoare pentru complicitate la aceeași

infracțiune, iar în baza art. 81 și art. 82 C. pen. a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru primul, pe

o perioadă de 4 ani și 6 luni, iar pentru al doilea pentru o

perioadă de 4 ani, făcându-se, totodată, aplicațiunea art. 75

alin. (5) și art. 83 din același cod penal. În baza art. 350 alin.

(3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus, totodată, punerea de îndată în

libertate a primului inculpat, dacă nu este arestat în altă

cauză.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus,

din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii și arestării

preventive a inculpatului D.D.V. începând cu data de 13 iulie 2009 până la

data punerii sale în libertate, iar inculpatului S.O. începând cu data de 13

iulie 2009 până la 7 octombrie 2009.

În esență, s-a reținut

că la data de 10 mai 2009, inculpatul D.V. a pretins și primit de la

denunțătorul T.P. 300 lei și 2 miei, iar la data de 10 mai 2009

a pretins și primit prin intermediul inculpatului S.O. 5500 lei pentru a

interveni pe lângă medicii Serviciului de medicină legală Alba

și pe lângă procurorii investiți cu soluționarea cauzei, în

vederea pronunțării unei soluții favorabile denunțătorului,

care, la data de 9 mai 2009 a fost surprins în trafic, conducând un autoturism

după ce consumase băuturi alcoolice.

Prin recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. –

Serviciul Teritorial Alba Iulia s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate celor

2 inculpați și înlăturarea aplicabilității art. 81 C.

pen. față de inculpatul D.D.V. și aplicarea prevederilor art. 86

1

C. pen. privitor la pedeapsa ce se va aplica inculpatului S.O.

Recurentul inculpat D.D.V. a invocat

că la dosar nu sunt probe care să dovedească că ar fi

pretins și primit bani, solicitând în principal, achitarea, iar în

subsidiar, respingerea recursului parchetului.

Recursul Parchetului este, în parte

fondat, privitor la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului D.D.V.

Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen. la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în

partea specială, de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală, iar textul

art. 81 din același cod prevede că atunci când sunt întrunite cele 2

condiții obiective arătate în alin. (1) lit. a) și b),

instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins

chiar fără executarea acesteia.

Din economia celor 2 texte de lege,

rezultă, așadar, că de fiecare dată instanța trebuie

să stabilească și să aplice pedeapsa în urma unui proces de

analiză și evaluare a tuturor criteriilor de individualizare

sus-menționate enumerate de legiuitor, iar când există temeiuri care

să asigure realizarea scopului pedepsei fără executarea

acesteia, poate dispune motivat, suspendarea condiționată a

executării.

Or, în cauză, instanța a

nesocotit dispozițiile legale sus-menționate, dispunând nejustificat

suspendarea condiționată a executării pedepsei inculpatului D.D.V.

Sub acest aspect, instanța s-a

limitat să menționeze la sfârșitul considerentelor

sentinței că la stabilirea modalității de executare, a avut

în vedere împrejurarea că inculpații sunt la prima confruntare cu

legea penală și că au avut o comportare bună în familie

și societate până la comiterea acestei fapte.

Or, gradul deosebit de pericol social al

faptei reflectat de calitatea sa de ofițer de poliție, subinspector

în Serviciul Poliției rutiere, de care a uzat în realizarea traficului de

influență, de modalitatea în care a acționat și de

împrejurările concrete în care a comis infracțiunea, instanța ar

fi trebuit să concluzioneze că în cazul său, scopul pedepsei nu

poate fi realizat decât prin executarea pedepsei și nu prin suspendarea

condiționată a executării acesteia.

În consecință, se va admite

recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Alba Iulia și se va casa în

parte sentința atacată în sensul înlăturării aplicării

dispozițiilor art. 81 și art. 82 C. pen. și a art. 359 C. proc.

pen., cu referire la art. 83 și art. 71 alin. (5) C. pen., urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare în regim

privativ de libertate.

Evident că recursul aceluiași

inculpat apare ca nefondat și urmează să fie respins.

Fapta și vinovăția

inculpatului rezultă din procesul verbal de redare a convorbirilor

telefonice purtate de inculpatul D.D.V., S.O. și denunțătorul T.P.,

certificate pentru autenticitate, din procesele verbale ale discuțiilor

ambientale purtate de denunțătorul T.P. cu cei doi inculpați

care se coroborează cu declarațiile martorilor T.P., O.M.I., A.N., R.L.M.,

S.N., N.V., O.R.C., S.N., S.M. și C.L.

Așa fiind, solicitarea inculpatului

de a fi achitat este lipsită de suport probator și drept urmare

recursul său va fi respins ca nefondat cu obligarea lui la cheltuieli

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. –

Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinței penale nr. 124 din 13

octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Casează sentința penală atacată numai sub aspectul

modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului D.D.V., în

sensul înlăturării aplicării dispozițiilor art. 81, art. 82

C. pen., art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. și art. 71 alin.

(5) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul intimat inculpat D.D.V.

împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentul intimat inculpat

D.D.V. la plata sumei de 600

lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimatul inculpat S.O., în sumă de 50 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 15 aprilie 2010.