ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 500/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 150 din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P.C.N. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.O.

S-a dispus anularea Hotărârii nr. 911 din 19 decembrie 2008 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să stabilească reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, drepturile urmând a se acorda începând cu data de 1 ianuarie 2009, pentru perioada 15 ianuarie 1944 – 15 decembrie 1944. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, din probatoriul administrat, că reclamantul a fost nevoit să se refugieze împreună cu familia sa, din motive etnice, din satul Călata, comuna Călățele, Județul Cluj, în satul Ghiurcuța de Sus, comuna Beliș, Județul Cluj, în perioada ianuarie 1944 – decembrie 1944. A apreciat instanța fondului că relevante în speța dedusă judecății sunt și Hotărârea nr. 23.701 din 17 decembrie 2008 a C.J.P.C., prin care s-a recunoscut fratelui reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, respectiv Hotărârea nr. 17.145 din 7 aprilie 2005 având același emitent, privind pe numita C.A., aflată într-o situație similară.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P.O., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență, că din înscrisurile depuse în probațiune nu rezultă refugiul reclamantului începând cu luna ianuarie a anului 1944 din satul Călata, comuna Călățele, Județul Cluj, în satul Ghiurcuța de Sus, comuna Beliș, Județul Cluj și, mai mult decât atât, nu rezultă că refugierea s-a datorat unor motive etnice, așa cum prevăd dispozițiile legale. Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează: Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat. Conform art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. De asemenea, în acord cu dispozițiile art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente și, în lipsa acestor acte, prin declarație cu martori. Din probatoriul administrat în cauză, în speță înscrisurile depuse la dosarul de fond, rezultă că intimatul - reclamant se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de acesta în conformitate cu prevederile art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002. Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P.O., împotriva sentinței nr. 150 din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2010.