ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1083/2010

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 719/F din 27 august 2009 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, s-a respins cererea de

revizuire formulată de condamnatul G.S. împotriva sentinței penale

nr. 974 din 6 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția

a II-a penală, în dosarul nr. 1642/2005.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că revizuientul, invocând disp. art. 394

lit. a) și b) C. proc. pen. a solicitat revizuirea sentinței penale

sus-arătate, rămasă definitivă prin decizia penală nr.

6909 din 8 decembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 6389/2005 al

Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a dispus

condamnarea sa la o pedeapsă de 14 ani închisoare în temeiul art. 174 rap.

la art. 175 lit. i) C. pen., și art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i)

C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b)C. pen.

În motivarea cererii sale revizuientul

condamnat a invocat faptul că doi dintre martori au dat declarații

neconforme cu realitatea, săvârșind astfel infracțiunea de

mărturie mincinoasă, încadrarea juridică dată faptelor este

greșită, pedeapsa de 14 ani închisoare este prea aspră,

considerând-o nelegală, instanțele nu au avut posibilitatea să-l

audieze pe martorul B.M., care a refuzat să se prezinte.

Prima instanță a reținut

că în cauză nu s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au

fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și nici

nu s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă

sau printr-o ordonanță a procurorului că vreun martor ar fi

săvârșit infracțiunea prev. de art. 260 C. pen., în

legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, astfel că cele

două cazuri invocate de revizuient nu sunt incidente.

Prin decizia penală nr. 252/A din 26

noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 31090/3/2009, Curtea de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

revizuientul condamnat împotriva sentinței penale nr. 719/F din 27 august

2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în dosarul

nr. 31090/3/2009.

Nemulțumit de soluția

instanței de apel, revizuientul G.S. a declarat recurs, fără

însă a-l motiva.

La termenul din data de 22 martie 2010, recurentul

revizuient a declarat în fața Înaltei Curți că-și retrage

recursul declarat

împotriva deciziei penale nr. 252/A din 26 noiembrie 2009 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385

4

alin. (2) rap. la art. 369 alin. (1) C. proc. pen. va lua act de retragerea

recursului declarat de revizuientul condamnat G.S.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de declarația de retragere a recursului

formulat de revizuientul condamnat G.S. împotriva deciziei penale nr. 252/A din

26 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22

martie 2010.