ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4995/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

sub nr. 1584 din 20 februarie 2004 pe rolul Judecătoriei Oradea reclamanții

J.D.F., J.E.C., B.L., O.I. au chemat în judecată pe pârâții, P.C. Sânmartin,

J.V., J.C.V., B.I., B.T. și S.C.C.T.I. Bihor solicitând să se constate

nulitatea absolută a schiței de departajare pe apartamente a imobilelor

înscrise în C.F. Haieu, să se constate că nu a format obiectul contractului de

vânzare-cumpărare nr. 727/1996 încheiat între pârâții de rândul 4-6 cota de

121, 5/338,3 m.p. din imobilele amintite, iar în măsura în care se consideră că

mențiunea operată în cuprinsul contractului are valoarea unei clauze să se

constate nulitatea eu absolută, să se constate nulitatea absolută a încheierii

de întabulare nr. 6389/2001 și restabilirea situației anterioare de carte

funciară, să se constate nulitatea absolută a contractului de concesiune

încheiat, la data de 9 iulie 2001, între pârâții de rândul 1 și pârâtul de

rândul 4 și a încheierii de carte funciară nr. 8352/2001 cu restabilirea situației

anterioare de carte funciară, cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că după

apariția Legii nr. 112/1995 au achiziționat apartamentele deținute din imobil

cu titlu de chiriași. La acel moment nu s-a făcut însă defalcarea pe

apartamente, astfel încât nu s-a trecut în cartea funciară nici cota-parte ce

revenea fiecăruia din terenul aferent. Cu toate acestea, prin manopere

dolosive, pârâții de rândul 4-5 au reușit să-și înscrie dreptul de proprietate

asupra terenului în baza unei schițe de defalcare întocmită fără acordul

celorlalți coproprietari.

În aceste condiții schița nu

le este opozabilă, obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat

constituindu-l numai locuința, până la apariția H.G. nr. 11/1997 cumpărătorii

acestora neputând dobândi dreptul de proprietate asupra terenului. Potrivit

acestui act normativ atribuirea terenului se face prin ordin al prefectului,

procedură ce nu a fost respectată. Ca atare, și încheierea de carte funciară

prin care s-a dispus înscrierea dreptului este nelegală, impunându-se radierea

mențiunilor efectuate în baza ei.

Referitor la contractul de

concesiune se arată că este lovit de nulitate absolută întrucât la momentul

încheierii lui C. Sânmartin nu mai avea calitatea de proprietar și nu putea

dispune de teren. în plus, nu a fost respectată procedura prevăzută de Legea

nr. 219/1998 nefiind întocmit studiu de oportunitate anterior încheierii lui.

În drept au fost invocate prevederile art. 34 din Decretul-Lege nr. 115/1998,

art. 969 și 948 pct. 3 C. civ., art. 21 și 26 din Legea nr. 112/1995, art. 9

din H.G. nr. 20/1996, art. 33 din H.G. nr. 11/1997, art. 13, 26 alin. (1) și

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 219/1998.

Reclamanții și-au completat

cererea în sensul chemării în judecată în calitate de pârât și a P.C. Sânmartin

reprezentată prin C.L.C. Sânmartin.

Pârâții de rândul 2-3 nu

s-au opus admiterii cererii, pe cale reconvențională pârâtul de rândul 2

solicitând să se constate că a dobândit un drept de superficie pentru suprafața

de 30, 45 m.p. înscrisă în C.F. Haieu.

Prin sentința civilă nr.

7210 din 10 noiembrie 2006 a Judecătoriei Oradea, s-a admis în parte cererea

principală modificată formulată de reclamanții J.D.F., J.E.C., O.I. împotriva

pârâților P.C. Sânmartin, C. Sânmartin reprezentată prin C.L.C. Sânmartin, J.V.

și J.C.V., B.I., B.T. și S.C.C.T.I. Bihor Oradea.

A respins ca lipsită de

interes cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional

J.V. împotriva reclamanților pârâți reconvenționali J.D.F., J.E.C., B.L. și

O.I. și a pârâților P.C. Sânmartin, C. Sânmartin reprezentată prin C.L.C.

Sânmartin, J.C., B.I., B.T. și S.C.C.T.I. Bihor.

A declarat nul parțial

contractul de vânzare-cumpărare nr. 727 din 26 septembrie 1996 încheiat între

pârâții S.C.C.T.I. Bihor în calitate de vânzătoare și pârâții B.I. și B.T. în

calitate de cumpărători în sensul că în loc de suprafața de 121, 5/383 m.p. din

imobilele înscrise în C.F. Haieu s-a trecut suprafața de 147,23/383 m.p. din

aceleași imobile.

A declarat nulă schița de

defalcare întocmită de H.S.

A constatat că din imobilele

înscrise în C.F. Haieu a revenit fiecărei părți următoarea suprafață:

reclamanților pârâți reconvenționali J.D.F. și J.E.C. cota de 74, 78/383 m.p.;

reclamantei pârâtă reconvențională B.L. cota de 28, 66/383 m.p., pârâților

reclamanți reconvenționali J.V. și J.C.V. cota de 57, 71/383 m.p. și pârâților

B.I. și B.T. cota de 147, 23/383 m.p.

A dispus anularea parțială a

încheierii nr. 6389/2001 pronunțată de Biroul C.F. din cadrul Judecătoriei

Oradea în sensul că s-a trecut cota de 147, 23/383 în loc de 121, 50/383 m.p.

în C.F. Haieu.

A declarat nul contractul de

concesiune nr. 1826/ S din 9 iulie 2001 încheiat între pârâții P.C. Sânmartin,

C. Sânmartin și B.I.

A declarat nulă încheierea

nr. 8352 din 7 mai 2002 pronunțată de Biroul de C.F. din cadrul Judecătoriei

Oradea și a dispus radierea înscrisurilor de sub C.4 din C.F. Haieu.

A obligat pârâții de rândul

1-2 și 5-6 la plata către reclamanți a sumei de 1553,4 lei cheltuieli de

judecată și a respins, ca nefondate, celelalte pretenții, 151/67 și 151/68, pe

care aceștia le-au ocupat în calitate de chiriași.

Imobilul reprezintă în

natură teren în suprafață de 336 m.p. și o casă colectivă compusă din 5

apartamente.

Reclamanții și pârâții

cumpărători ai apartamentelor erau îndreptățiți a dobândi în proprietate

terenul aferent apartamentelor cumpărate și întrucât este vorba de un imobil cu

mai multe apartamente, cotele de proprietate se stabilesc în condițiile art. 22

alin. (4) din Legea nr. 112/1995, adică proporțional cu suprafața construită,

suprafață ce a fost efectiv cumpărată în temeiul Legii nr. 112/1995.

Împrejurarea că H.C.L. ce a

stat la baza încheierii contractului de concesiune a fost contestată, fiind

menținută sentința civilă nr. 80/CA/2001 a Tribunalului Bihor, nu prezintă

relevanță juridică din acest punct de vedere, de vreme ce, prin hotărârea

menționată nu s-a soluționat fondul cauzei, cererea fiind respinsă pe excepția

de tardivitate.

Împotriva deciziei civile

nr. 710/ A din 18 iulie 2007 a Tribunalului Bihor au declarat recurs pârâții

B.I. și B.T.

Pe rolul Curții de Apel

Oradea, secția civilă mixtă, s-a format dosarul nr. 107/111/2007.

La data de 3 septembrie

2008, recurenții-pârâți au depus la dosar înscrisul prin care a fost invocată

și dezvoltată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1201,

ultima teză, C. civ., cu trimitere la dispozițiile art. 44 și 16 din

Constituție.

Prin încheierea din 10

septembrie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, completul II

recurs, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea

și funcționarea Curții Constituționale a respins cererea de sesizare a Curții

și a fixat un nou termen de judecată la 29 octombrie 2008.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că nemulțumirea recurenților este determinată de faptul că

instanțele civile nu au reținut autoritatea de lucru judecat al unor hotărâri

pronunțate de secțiile de contencios administrativ în alte procese, ori, modul

de soluționare a excepției este o problemă ce poate fi rezolvată exclusiv de

instanța care soluționează cauza și nu de Curtea Constituțională.

Instanța a mai reținut că,

prin aplicarea art. 1201 C. civ., sunt încălcate dispozițiile art. 44 din

Constituție, care protejează dreptul de proprietate privată, precum și art. 16,

care definește egalitatea în drepturi în fața legii a cetățenilor, argumentele

fiind însă de speță și criticile vizând modul în care instanțele de drept comun

au înțeles să rezolve această apărare formulată de petenți, fără a fi

evidențiate aspecte de principiu privind modul în care art. 1201 C. civ., ar fi

contrar normelor constituționale.

Împotriva încheierii

pronunțate, la data de 10 septembrie 2008, de Curtea de Apel Oradea, secția civilă

mixtă, completul II recurs au declarat recurs pârâții B.I. și B.T., susținând,

în esență, următoarele:

Deși drepturile acestora au

fost conservate în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile,

investite cu formula executorie, sentința civilă nr. 80/CA/2001 a Tribunalului

Bihor, această hotărâre nu prezintă relevanță juridică înaintea altor instanțe

întrucât prin ea nu s-a soluționat fondul cauzei.

Prin urmare, prin sentința

civilă nr. 7210/2006 a Judecătoriei Oradea, menținută prin decizia civilă nr.

710/A/2007 a Tribunalului Bihor, s-a declarat nul contractul de concesiune nr.

1826/ J din 9 iulie 2001, deși prin sentința civilă nr. 80/CA/2001 pronunțată

de Tribunalul Bihor se păstrează în totalitate H.C.L. al primăriei comunei

Sânmartin în baza căreia s-a perfectat contractul de concesiune.

Drepturile câștigate de

recurenți printr-o hotărâre judecătorească de definitivă și irevocabilă,

investită cu formulă executorie sunt fondate și nu beneficiază de garanțiile și

ocrotirea necesară aplicării unitare, uniforme și imparțiale a legii, atât față

de părți, cât ți față de terți.

Recursul este nul în sensul

considerentelor ce succed.

Dispozițiile înscrise în

articolul 304 pct. 1 – pct. 9 C. proc. civ., prevăd limitativ motivele pentru

care se poate cere casarea sau modificarea unei hotărâri.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care să întemeiază recursul

și dezvoltarea lor.

Recursul fiind o cale

extraordinară de atac care nu are caracter devolutiv, verificarea legalității

hotărârii atacate se face numai în raport cu motivele prevăzute de art. 304 C.

proc. civ.

Conform art. 306 alin. (1)

C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

În speță, recurenții-pârâți

nu s-au conformat dispozițiilor înscrise în art. 302 și 304 C. proc. civ.,

deoarece în cererea de recurs nu a fost indicat vreun motiv din cele prevăzute

de art. 304 C. proc. civ. și nu au formulat critici care, raportat la soluția

pronunțată prin hotărârea atacată, să permită încadrarea lor într-una din

cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Susținerile din cererea de

recurs sunt imprecise, având caracter general, nefiind structurate din punct de

vedere juridic.

Astfel fiind, conform art.

306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de pârâții

B.I. și B.T.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâții B.I. și B.T. împotriva încheierii din 10 septembrie 2008 a

Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 aprilie 2009.