ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4995/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1584 din 20 februarie 2004 pe rolul Judecătoriei Oradea reclamanții J.D.F., J.E.C., B.L., O.I. au chemat în judecată pe pârâții, P.C. Sânmartin, J.V., J.C.V., B.I., B.T. și S.C.C.T.I. Bihor solicitând să se constate nulitatea absolută a schiței de departajare pe apartamente a imobilelor înscrise în C.F. Haieu, să se constate că nu a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 727/1996 încheiat între pârâții de rândul 4-6 cota de 121, 5/338,3 m.p.

din imobilele amintite, iar în măsura în care se consideră că mențiunea operată în cuprinsul contractului are valoarea unei clauze să se constate nulitatea eu absolută, să se constate nulitatea absolută a încheierii de întabulare nr. 6389/2001 și restabilirea situației anterioare de carte funciară, să se constate nulitatea absolută a contractului de concesiune încheiat, la data de 9 iulie 2001, între pârâții de rândul 1 și pârâtul de rândul 4 și a încheierii de carte funciară nr. 8352/2001 cu restabilirea situației anterioare de carte funciară, cu cheltuieli de judecată. În motivare se arată că după apariția Legii nr. 112/1995 au achiziționat apartamentele deținute din imobil cu titlu de chiriași.

La acel moment nu s-a făcut însă defalcarea pe apartamente, astfel încât nu s-a trecut în cartea funciară nici cota-parte ce revenea fiecăruia din terenul aferent. Cu toate acestea, prin manopere dolosive, pârâții de rândul 4-5 au reușit să-și înscrie dreptul de proprietate asupra terenului în baza unei schițe de defalcare întocmită fără acordul celorlalți coproprietari. În aceste condiții schița nu le este opozabilă, obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat constituindu-l numai locuința, până la apariția H.G. nr. 11/1997 cumpărătorii acestora neputând dobândi dreptul de proprietate asupra terenului. Potrivit acestui act normativ atribuirea terenului se face prin ordin al prefectului, procedură ce nu a fost respectată.

Ca atare, și încheierea de carte funciară prin care s-a dispus înscrierea dreptului este nelegală, impunându-se radierea mențiunilor efectuate în baza ei. Referitor la contractul de concesiune se arată că este lovit de nulitate absolută întrucât la momentul încheierii lui C. Sânmartin nu mai avea calitatea de proprietar și nu putea dispune de teren. în plus, nu a fost respectată procedura prevăzută de Legea nr. 219/1998 nefiind întocmit studiu de oportunitate anterior încheierii lui. În drept au fost invocate prevederile art. 34 din Decretul-Lege nr. 115/1998, art. 969 și 948 pct. 3 C. civ., art. 21 și 26 din Legea nr. 112/1995, art. 9 din H.G. nr. 20/1996, art. 33 din H.G. nr. 11/1997, art. 13, 26 alin. (1) și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 219/1998.

Reclamanții și-au completat cererea în sensul chemării în judecată în calitate de pârât și a P.C. Sânmartin reprezentată prin C.L.C. Sânmartin. Pârâții de rândul 2-3 nu s-au opus admiterii cererii, pe cale reconvențională pârâtul de rândul 2 solicitând să se constate că a dobândit un drept de superficie pentru suprafața de 30, 45 m.p. înscrisă în C.F. Haieu. Prin sentința civilă nr. 7210 din 10 noiembrie 2006 a Judecătoriei Oradea, s-a admis în parte cererea principală modificată formulată de reclamanții J.D.F., J.E.C., O.I. împotriva pârâților P.C. Sânmartin, C. Sânmartin reprezentată prin C.L.C. Sânmartin, J.V. și J.C.V., B.I., B.T. și S.C.C.T.I. Bihor Oradea. A respins ca lipsită de interes cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional J.V.

împotriva reclamanților pârâți reconvenționali J.D.F., J.E.C., B.L. și O.I. și a pârâților P.C. Sânmartin, C. Sânmartin reprezentată prin C.L.C. Sânmartin, J.C., B.I., B.T. și S.C.C.T.I. Bihor. A declarat nul parțial contractul de vânzare-cumpărare nr. 727 din 26 septembrie 1996 încheiat între pârâții S.C.C.T.I. Bihor în calitate de vânzătoare și pârâții B.I. și B.T. în calitate de cumpărători în sensul că în loc de suprafața de 121, 5/383 m.p. din imobilele înscrise în C.F. Haieu s-a trecut suprafața de 147,23/383 m.p. din aceleași imobile. A declarat nulă schița de defalcare întocmită de H.S. A constatat că din imobilele înscrise în C.F. Haieu a revenit fiecărei părți următoarea suprafață: reclamanților pârâți reconvenționali J.D.F.

și J.E.C. cota de 74, 78/383 m.p.; reclamantei pârâtă reconvențională B.L. cota de 28, 66/383 m.p., pârâților reclamanți reconvenționali J.V. și J.C.V. cota de 57, 71/383 m.p. și pârâților B.I. și B.T. cota de 147, 23/383 m.p. A dispus anularea parțială a încheierii nr. 6389/2001 pronunțată de Biroul C.F. din cadrul Judecătoriei Oradea în sensul că s-a trecut cota de 147, 23/383 în loc de 121, 50/383 m.p. în C.F. Haieu. A declarat nul contractul de concesiune nr. 1826/ S din 9 iulie 2001 încheiat între pârâții P.C. Sânmartin, C. Sânmartin și B.I. A declarat nulă încheierea nr. 8352 din 7 mai 2002 pronunțată de Biroul de C.F. din cadrul Judecătoriei Oradea și a dispus radierea înscrisurilor de sub C.4 din C.F.

Haieu. A obligat pârâții de rândul 1-2 și 5-6 la plata către reclamanți a sumei de 1553,4 lei cheltuieli de judecată și a respins, ca nefondate, celelalte pretenții, 151/67 și 151/68, pe care aceștia le-au ocupat în calitate de chiriași. Imobilul reprezintă în natură teren în suprafață de 336 m.p. și o casă colectivă compusă din 5 apartamente. Reclamanții și pârâții cumpărători ai apartamentelor erau îndreptățiți a dobândi în proprietate terenul aferent apartamentelor cumpărate și întrucât este vorba de un imobil cu mai multe apartamente, cotele de proprietate se stabilesc în condițiile art. 22 alin. (4) din Legea nr. 112/1995, adică proporțional cu suprafața construită, suprafață ce a fost efectiv cumpărată în temeiul Legii nr. 112/1995.

Împrejurarea că H.C.L. ce a stat la baza încheierii contractului de concesiune a fost contestată, fiind menținută sentința civilă nr. 80/CA/2001 a Tribunalului Bihor, nu prezintă relevanță juridică din acest punct de vedere, de vreme ce, prin hotărârea menționată nu s-a soluționat fondul cauzei, cererea fiind respinsă pe excepția de tardivitate. Împotriva deciziei civile nr. 710/ A din 18 iulie 2007 a Tribunalului Bihor au declarat recurs pârâții B.I. și B.T. Pe rolul Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, s-a format dosarul nr. 107/111/2007. La data de 3 septembrie 2008, recurenții-pârâți au depus la dosar înscrisul prin care a fost invocată și dezvoltată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1201, ultima teză, C. civ., cu trimitere la dispozițiile art. 44 și 16 din Constituție.

Prin încheierea din 10 septembrie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, completul II recurs, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a respins cererea de sesizare a Curții și a fixat un nou termen de judecată la 29 octombrie 2008. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că nemulțumirea recurenților este determinată de faptul că instanțele civile nu au reținut autoritatea de lucru judecat al unor hotărâri pronunțate de secțiile de contencios administrativ în alte procese, ori, modul de soluționare a excepției este o problemă ce poate fi rezolvată exclusiv de instanța care soluționează cauza și nu de Curtea Constituțională.

Instanța a mai reținut că, prin aplicarea art. 1201 C. civ., sunt încălcate dispozițiile art. 44 din Constituție, care protejează dreptul de proprietate privată, precum și art. 16, care definește egalitatea în drepturi în fața legii a cetățenilor, argumentele fiind însă de speță și criticile vizând modul în care instanțele de drept comun au înțeles să rezolve această apărare formulată de petenți, fără a fi evidențiate aspecte de principiu privind modul în care art. 1201 C. civ., ar fi contrar normelor constituționale. Împotriva încheierii pronunțate, la data de 10 septembrie 2008, de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, completul II recurs au declarat recurs pârâții B.I.

și B.T., susținând, în esență, următoarele: Deși drepturile acestora au fost conservate în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, investite cu formula executorie, sentința civilă nr. 80/CA/2001 a Tribunalului Bihor, această hotărâre nu prezintă relevanță juridică înaintea altor instanțe întrucât prin ea nu s-a soluționat fondul cauzei. Prin urmare, prin sentința civilă nr. 7210/2006 a Judecătoriei Oradea, menținută prin decizia civilă nr. 710/A/2007 a Tribunalului Bihor, s-a declarat nul contractul de concesiune nr. 1826/ J din 9 iulie 2001, deși prin sentința civilă nr. 80/CA/2001 pronunțată de Tribunalul Bihor se păstrează în totalitate H.C.L. al primăriei comunei Sânmartin în baza căreia s-a perfectat contractul de concesiune.

Drepturile câștigate de recurenți printr-o hotărâre judecătorească de definitivă și irevocabilă, investită cu formulă executorie sunt fondate și nu beneficiază de garanțiile și ocrotirea necesară aplicării unitare, uniforme și imparțiale a legii, atât față de părți, cât ți față de terți. Recursul este nul în sensul considerentelor ce succed. Dispozițiile înscrise în articolul 304 pct. 1 – pct. 9 C. proc. civ., prevăd limitativ motivele pentru care se poate cere casarea sau modificarea unei hotărâri. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care să întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Recursul fiind o cale extraordinară de atac care nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport cu motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. În speță, recurenții-pârâți nu s-au conformat dispozițiilor înscrise în art. 302 și 304 C. proc. civ., deoarece în cererea de recurs nu a fost indicat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nu au formulat critici care, raportat la soluția pronunțată prin hotărârea atacată, să permită încadrarea lor într-una din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Susținerile din cererea de recurs sunt imprecise, având caracter general, nefiind structurate din punct de vedere juridic. Astfel fiind, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de pârâții B.I.

și B.T.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâții B.I. și B.T. împotriva încheierii din 10 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2009.