ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4767/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Petenții A.I. și N.O. au formulat

contestație împotriva dispoziției emise de Primăria municipiului Oradea nr. 1816

din 11 noiembrie 2003, privind restituirea în natură sau să procedeze la emiterea

ofertei de acordare a despăgubirilor bănești în baza Legii nr. 10/2001 a

imobilului cu destinație de locuință situat în Oradea, în ce privește

apartamentele nr.1,2 și 3.

În motivarea acțiunii se arată că

respingerea notificării s-a făcut pe temeiul că părțile au obținut proprietatea

asupra imobilului în întregime pe calea dreptului comun. Acest raționament

subzistă pentru apartamentele 4, 5, 6, 7, 10 și 11 asupra cărora s-au

pronunțată instanțele judecătorești. În ce privește apartamentele 1, 2 și 3 nu

a fost obținută proprietatea în urma acțiunii judecătorești.

Tribunalul Bihor, prin sentința

civilă nr. 573 din 7 iunie 2004 a admis contestația, a anulat în parte

dispoziția de respingere a notificării privind apartamentele 1, 2 și 3 și a

dispus continuarea procedurii pentru emiterea ofertei de acordare a

despăgubirilor bănești.

Instanța a reținut că hotărârea

judecătorească, sentința civilă nr. 495/2000 a Tribunalului Bihor, prin care

s-a admis acțiunea întemeiată pe dreptul comun, și s-a constatat

inaplicabilitatea Decretului nr. 92/1950 pentru imobilul din Oradea, și s-a

stabilit dreptul de proprietate al contestatoarei N.I., a fost avută în vedere

numai parte din imobil și anume apartamentele nr. 4, 5, 6, 7, 10 și 11, restul

apartamentelor fiind cumpărate de chiriași în temeiul Legii nr. 112/1995.

În aceste condiții, dispoziția

primarului este greșită, cererea petentei nu a rămas fără obiect deoarece

pentru cele 3 apartamente sentința anterioară nu se pronunțase.

Apelul declarat de Primăria

municipiului Oradea a fost respins prin decizia civilă nr. 1033 din 25

octombrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Primarul municipiului Oradea invocând motivul de casare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că față de

procesul anterior cu privire la același imobil, dispoziția primarului emisă în

baza Legii nr. 10/2001 este legală.

Recursul se privește ca nefondat.

Conform art. 304 alin. (1) C. proc.

civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de

nelegalitate. Punctul 9 al aceluiași text de lege are în vedere, ca motiv de

recurs, situația în care hotărârea recurată este lipsită de temei legal ori a

fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Se remarcă faptul că recurenta nu

precizează, în motivele de recurs, în ce constă nelegalitatea hotărârii

recurate ci se rezumă a afirma că dispoziția atacată a fost legal emisă.

Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, primăria era obligată să se pronunțe asupra notificării în

întregul ei, deci și cu privire la apartamentele în discuție (nr. 1, 2 și 3).

În consecință hotărârea atacată are temei

legal și nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Față de cele ce preced, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului

Oradea prin Primar împotriva deciziei nr. 1033 din 25 octombrie 2004 a Curții

de Apel Oradea, secția civilă.

Obligă recurenta să plătească

intimaților reclamanți A.I. și N.O. cheltuieli de judecată în sumă de 3.000.000

lei reprezentând onorariu avocat, în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 2 iunie 2005.