ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2452/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 272 din 14 decembrie 2009, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.G., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Suceava – D.G.A.S.P.C. - C.E.M.P.H. și C.S.E.P.H.A., prin A.N.P.H., pentru anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 10328 din 11 decembrie 2008 și a Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 4878 din 29 aprilie 2008. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin decizia nr. 297384 din 31 decembrie 2004, Direcția de asistență socială din cadrul Consiliului Județean Suceava a dispus ca începând cu data de 1 ianuarie 2005 reclamantul B.L.G.

să primească o indemnizație de 1.400.000 ROL în calitate de persoană cu handicap III. La 11 decembrie 2008, pe baza actelor medicale eliberate la aceeași dată, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți de la nivelul județului Suceava a emis certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 10328, stabilind gradul de handicap III, cu codul de boală F 71, H91 și codul de handicap 7 (handicap asociat), fără termen de revizuire, valabilitatea certificatului fiind permanentă. Concluziile acestei Comisii au fost confirmate prin decizia nr. 4878 din 29 aprilie 2009 emisă de C.S.E.P.H.A. București, care, pe baza criteriilor prevăzute în Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1192 din 14 decembrie 2007al Ministrului Sănătății Publice, a stabilit același diagnostic clinic și cod de handicap ce justifică un grad mediu de handicap.

Pe baza actelor medicale depuse la dosar, prima instanță a constatat că reclamantul nu se regăsește în niciuna dintre situațiile pentru care se acordă gradul de handicap accentuat, prevăzute în ordinul comun anterior indicat, deficiența auditivă a acestuia justificând încadrarea în grad mediu de handicap, cum corect s-a stabilit prin actele contestate. Pentru încadrarea în grad de handicap a persoanelor cu întârziere mentală ușoară, cum este cazul celei reținute în actele medicale ale reclamantului, este necesară o asociere a retardului mintal cu altă deficiență senzorială, epilepsie, tulburări de comportament sau autism, asociere care nu este atestată prin înscrisurile depuse.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B.L.G., solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii și, în consecință, a se dispune anularea actelor atacate, reîncadrarea sa în gradul de handicap II, plata retroactivă a sumelor de bani la care era îndreptățit, pentru anii 2009, 2010 și acordarea tuturor facilităților de care ar fi beneficiat ca persoană cu handicap gradul II. În motivarea recursului s-a susținut, în esență, că încadrarea în grad de handicap mediu este greșită, fiind realizată în mod abuziv sau printr-o gravă eroare materială, întrucât actele medicale atestă că retardul său mintal s-a agravat de la QI=70 la QI=68, iar criteriile medicale aprobate prin Ordinul comun nr. 762/1992/ 2007 existau și înainte de revizuirea realizată în luna decembrie 2007, când a fost încadrat în gradul II de handicap.

S-a apreciat, totodată, că în perioada 2004-2008 medicii care l-au examinat pe reclamantul-recurent pentru Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap au stabilit în mod greșit diagnosticul de hipoacuzie mixtă severă dreapta și moderată stânga, întrucât în cei peste 19 ani de la data diagnosticării realizate de Centru Medical București auzul său a scăzut. Recursul nu este fondat. Examinând actele dosarului și susținerile recurentului, prin prisma dispozițiilor art. 304, art. 304 1 C. proc. civ. și a prevederilor legale incidente și materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte reține că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii și nu subzistă în cauză nici un alt motiv de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea acesteia, pentru argumentele ce succed.

Reclamantul-recurent B.L.G., persoană cu handicap din anul 2005, s-a considerat nedreptățit prin actele contestate și hotărârea pronunțată de prima instanță, apreciind că în mod neîntemeiat i-a fost modificată încadrarea în grad de handicap la reevaluarea realizată în data de 11 decembrie 2008. Încadrarea în grad de handicap a acestuia în perioada 2005-2007 s-a realizat în baza Ordinului nr. 762/2002 al Ministrului Sănătății și Familiei, care a fost abrogat numai odată cu intrarea în vigoare a Ordinului comun nr. 762/1992/2007 al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ministrului Sănătății Publice, respectiv la 1 ianuarie 2008. Ca atare, susținerile recurentului în sensul că reevaluarea realizată în anul 2007 a avut la bază aceleași criterii medicale, respectiv cele aprobate prin Ordinul comun nr. 762/1992/2007 nu sunt reale.

Conform criteriilor medicale stabilite prin acest ordin comun, în vigoare de la data de 1 ianuarie 2008, încadrarea în grad de handicap accentuat a persoanelor adulte se face numai când persoana prezintă întârziere mentală accentuată (QI 21-34). Actele medicale prezentate de recurent atestă faptul că acesta prezintă un retard mintal ușor (QI 68) ceea ce nu justifică acordarea gradului de handicap accentuat. În ceea ce privește încadrarea în grad de handicap a persoanelor cu întârziere mintală ușoară (QI 50-55/77), aceleași criterii medicale impun cerința asocierii cu altă deficiență senzorială, epilepsie, tulburări comportamentale sau autism, asocieri care nu rezultă din înscrisurile medicale depuse de recurent.

La evaluarea gradului de handicap în afectarea funcțiilor auzului se ține cont, conform acelorași criterii, de: afecțiuni cronice auditive, congenitale sau dobândite precoce (copilărie/adolescență), însoțite de hipoacuzie, protezabile sau neprotezabile , ori cu surditate (cofoză) cu/fără tulburări de comunicare (surdo-mutitate - surdocecitate). Gradul deficienței auditive – ușoară, medie, accentuată sau gravă - se stabilește în raport de modificarea parametrilor funcționali specifici (audiograma). Încadrarea în grad de handicap accentuat este prevăzută atunci când: (i) pierderea auzului se situează peste 70 db care se protezează greu, asociată cu tulburări psihice și de limbaj; (ii) persoana prezintă surditate congenitală sau dobândită înaintea achiziționării limbajului, însoțită de mutitate (surdocecitate cu dementizare slabă/nulă), cu pierdere peste 95db (cofoză).

Or, așa cum rezultă din documentele medicale aflate la dosar, recurentul nu se regăsește în niciuna din aceste situații, afecțiunile auditive de care suferă acesta justificând doar încadrarea în gradul mediu de handicap. Ca atare, legalitatea actelor contestate a fost corect reținută de prima instanță, criticile aduse hotărârii atacate fiind nejustificate. Față de cele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.G. împotriva sentinței nr. 272 din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2010.