ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2452/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Suceava, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 272 din 14

decembrie 2009, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată

de reclamantul B.G., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean

Suceava – D.G.A.S.P.C. - C.E.M.P.H. și C.S.E.P.H.A., prin A.N.P.H., pentru

anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 10328 din 11

decembrie 2008 și a Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 4878 din

29 aprilie 2008.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în esență,

următoarele:

Prin decizia nr. 297384 din 31 decembrie

2004, Direcția de asistență socială din cadrul Consiliului Județean

Suceava a dispus ca începând cu data de 1 ianuarie 2005 reclamantul B.L.G.

să primească o indemnizație de 1.400.000 ROL în calitate de

persoană cu handicap III.

La 11 decembrie 2008, pe baza actelor

medicale eliberate la aceeași dată, Comisia de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți de la nivelul județului Suceava a emis

certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 10328, stabilind gradul de

handicap III, cu codul de boală F 71, H91 și codul de handicap 7 (handicap

asociat), fără termen de revizuire, valabilitatea certificatului

fiind permanentă.

Concluziile acestei Comisii au fost

confirmate prin decizia nr. 4878 din 29 aprilie 2009 emisă de C.S.E.P.H.A.

București, care, pe baza criteriilor prevăzute în Ordinul comun nr.

762 din 31 august 2007 al Ministrului Muncii, Familiei și

Egalității de Șanse și nr. 1192 din 14 decembrie 2007al

Ministrului Sănătății Publice, a stabilit același

diagnostic clinic și cod de handicap ce justifică un grad mediu de

handicap.

Pe baza actelor medicale depuse la dosar,

prima instanță a constatat că reclamantul nu se

regăsește în niciuna dintre situațiile pentru care se

acordă gradul de handicap accentuat, prevăzute în ordinul comun

anterior indicat, deficiența auditivă a acestuia justificând

încadrarea în grad mediu de handicap, cum corect s-a stabilit prin actele contestate.

Pentru încadrarea în grad de handicap a

persoanelor cu întârziere mentală ușoară, cum este cazul celei

reținute în actele medicale ale reclamantului, este necesară o

asociere a retardului mintal cu altă deficiență senzorială,

epilepsie, tulburări de comportament sau autism, asociere care nu este

atestată prin înscrisurile depuse.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul B.L.G., solicitând modificarea ei în sensul

admiterii acțiunii și, în consecință, a se dispune anularea

actelor atacate, reîncadrarea sa în gradul de handicap II, plata

retroactivă a sumelor de bani la care era îndreptățit, pentru

anii 2009, 2010 și acordarea tuturor facilităților de care ar fi

beneficiat ca persoană cu handicap gradul II.

În motivarea recursului s-a

susținut, în esență, că încadrarea în grad de handicap mediu

este greșită, fiind realizată în mod abuziv sau printr-o

gravă eroare materială, întrucât actele medicale atestă că

retardul său mintal s-a agravat de la QI=70 la QI=68, iar criteriile medicale

aprobate prin Ordinul comun nr. 762/1992/ 2007 existau și înainte de revizuirea

realizată în luna decembrie 2007, când a fost încadrat în gradul II de

handicap.

S-a apreciat, totodată, că

în perioada 2004-2008 medicii care l-au examinat pe reclamantul-recurent pentru

Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap au stabilit în mod greșit

diagnosticul de hipoacuzie mixtă severă dreapta și moderată

stânga, întrucât în cei peste 19 ani de la data diagnosticării realizate de

Centru Medical București auzul său a scăzut.

Recursul nu este fondat.

Examinând actele dosarului și

susținerile recurentului, prin prisma dispozițiilor art. 304, art. 304

1

C. proc. civ. și a prevederilor legale incidente și materia

supusă controlului judiciar, Înalta Curte reține că

hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii

și nu subzistă în cauză nici un alt motiv de nelegalitate care

să impună casarea sau modificarea acesteia, pentru argumentele ce

succed.

Reclamantul-recurent B.L.G.,

persoană cu handicap din anul 2005, s-a considerat nedreptățit

prin actele contestate și hotărârea pronunțată de prima instanță,

apreciind că în mod neîntemeiat i-a fost modificată încadrarea în

grad de handicap la reevaluarea realizată în data de 11 decembrie 2008.

Încadrarea în grad de handicap a

acestuia în perioada 2005-2007 s-a realizat în baza Ordinului nr. 762/2002 al

Ministrului Sănătății și Familiei, care a fost abrogat

numai odată cu intrarea în vigoare a Ordinului comun nr. 762/1992/2007 al

Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și

Ministrului Sănătății Publice, respectiv la 1 ianuarie 2008.

Ca atare, susținerile recurentului

în sensul că reevaluarea realizată în anul 2007 a avut la bază

aceleași criterii medicale, respectiv cele aprobate prin Ordinul comun nr.

762/1992/2007 nu sunt reale.

Conform criteriilor medicale

stabilite prin acest ordin comun, în vigoare de la data de 1 ianuarie 2008,

încadrarea în grad de handicap accentuat a persoanelor adulte se face numai

când persoana prezintă întârziere mentală accentuată (QI 21-34).

Actele medicale prezentate de

recurent atestă faptul că acesta prezintă un retard mintal

ușor (QI 68) ceea ce nu justifică acordarea gradului de handicap accentuat.

În ceea ce privește încadrarea

în grad de handicap a persoanelor cu întârziere mintală ușoară (QI

50-55/77), aceleași criterii medicale impun cerința asocierii cu

altă deficiență senzorială, epilepsie, tulburări

comportamentale sau autism, asocieri care nu rezultă din înscrisurile medicale

depuse de recurent.

La evaluarea gradului de handicap în

afectarea funcțiilor auzului se ține cont, conform acelorași

criterii, de: afecțiuni cronice auditive, congenitale sau dobândite

precoce (copilărie/adolescență), însoțite de hipoacuzie,

protezabile sau neprotezabile , ori cu surditate (cofoză)

cu/fără tulburări de comunicare (surdo-mutitate -

surdocecitate).

Gradul deficienței auditive –

ușoară, medie, accentuată sau gravă - se stabilește în

raport de modificarea parametrilor funcționali specifici (audiograma).

Încadrarea în grad de handicap accentuat

este prevăzută atunci când: (i) pierderea auzului se situează

peste 70 db care se protezează greu, asociată cu tulburări

psihice și de limbaj; (ii) persoana prezintă surditate

congenitală sau dobândită înaintea achiziționării

limbajului, însoțită de mutitate (surdocecitate cu dementizare

slabă/nulă), cu pierdere peste 95db (cofoză).

Or, așa cum rezultă din

documentele medicale aflate la dosar, recurentul nu se regăsește în

niciuna din aceste situații, afecțiunile auditive de care suferă

acesta justificând doar încadrarea în gradul mediu de handicap.

Ca atare, legalitatea actelor

contestate a fost corect reținută de prima instanță,

criticile aduse hotărârii atacate fiind nejustificate.

Față de cele expuse,

Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.G.

împotriva sentinței nr. 272 din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 mai 2010.