AFFAIRE ACAR ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

10.01.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1;Préjudice moral - constat de violation suffisant

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ACAR ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA ACAR ȘI ALTE C. TURCIA (Cercetarea nr. 53796/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 10 ianuarie 2006 DEFINIF 10/04/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Acar și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii. J.-P. Costa președinte A.B. Baka Türmen Jungwiert Ugrekhelidze mei Mularoni, Fura-Sandström, judecători și al domnului S. Naismith, grefier adjunct al secțiunii, După ce ați deliberat în camera Consiliului la 6 decembrie 2005, Rend la hotărâre, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se găsește o cerere (n 53796/00) îndreptat împotriva Republicii Turcia, inclusiv zece resortisanți ai acestui stat, domnul Hatice Acar, Hatice Yüksel Türk, Birsen Cirito La 26 noiembrie 1999, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăilor Fundamentale ( În conformitate cu Protocolul nr. 1 și 13 la convenție, reclamanții s-au plâns în special de întârzierea administrației în plata indemnizațiilor suplimentare de expropriere, precum și de lipsa în Turcia a unui mecanism judiciar efectiv pentru soluționarea acestei situații. Cererea a fost atribuită celei de a treia secțiuni a Curții (art. 52) 1 din Regulamentul Curții. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei (art. 27 alineatul (1) din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. La 12 septembrie 2002, Curtea a decis să aducă cererea la cunoștința guvernului în măsura în care aceasta se referă la art. 1 din Protocolul nr. (1) În conformitate cu art. 29 alin. (3) din Convenție, aceasta a decis, de asemenea, că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. La 1 noiembrie 2004, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alin. (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită celei de-a doua secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. La 22 martie 2005, reclamanții și-au prezentat cererile de satisfacție echitabilă, în afara termenului stabilit în această privință. Președintele Camerei a decis ca acestea să fie depuse la dosar în conformitate cu art. 60 alineatul (2) din Regulamentul de procedură. La 18 iulie 2005, guvernul și-a prezentat observațiile ca răspuns. a efectuat exproprieri care vizau terenuri aparținând reclamanților și care se aflau la Dinar (Afyon). Indemnizațiile stabilite de administrație au fost plătite reclamanților la datele transferului proprietăților. În dezacord cu sumele plătite de către administrație, reclamanții au introdus la tribunalul de mari instanțe din Dinar acțiuni în creștere a indemnizațiilor de expropriere. 10. Tribunalul a dat câștig de cauză reclamanților și a condamnat administrația să le plătească despăgubiri suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi restante simple la rata de 30 % laan de la data transferului terenurilor sau în funcție de data de la care au fost introduse acțiunile în cauză. Aceste hotărâri au fost confirmate de Curtea de Casație și au devenit definitive. 11. La 19 aprilie 1999, administrația le-a inversat reclamanților suplimentele de prelucrare în cauză. La 19 iulie 1999, Curtea de Casație a confirmat sumele corespunzătoare dobânzilor moratorii. 12. Detaliile sunt prezentate în tabelul următor de mai jos, în care se indică numele persoanelor care fac obiectul unei proceduri administrative (în cărți turce anterioare) (în cărți turce anterioare) TRL DATE DE PLĂTIRE Acar 5 838 181 28.10.1996 15. 09.1997 19. 04. 1999 19.07.1999 5 721 417 738 6 086 073 Rasim Acar 1 406 400 000). 18.12.1996, 22.10.1997 19. 04. 1999 19.07.1999 1 378 272 000 929 396 000 M. Baki Ünal 5 480 500 000 01.04.1997 22.10.1997 19. 04. 1999 19.07.1999 5 370 890 000 4 781 736 250 Turan Șevki Türk Hatice Yüksel Türk Veli Veli Atilla Cirito II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 13. Pentru dreptul și practica internă relevante în materie de expropriere, a se vedea Hotărârea Akkuș c. Turcia (hotărârea din 9 iulie 1997, Rec., p. 1305-1306, § 13-16) și Hotărârea din 23 septembrie 1998, Aka c. Turcia (hotărârea 1998 VI, p. 2674 2676, § 17-25). PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL N14 reclamanții se plâng de o reducere a indemnizațiilor suplimentare plătite cu întârziere și de două ori de către administrația expropriantă, din cauza insuficienței dobânzilor restante în raport cu rata foarte ridicată a inflației în Turcia. Pe de altă parte, ei susțin că, în speță, statul pârât a acționat cu rea-credință pe parcursul întregii proceduri, de la stabilirea despăgubirilor de expropriere inițiale până la plata despăgubirilor suplimentare, cu putere de lege care a profitat numai de el însuși. În acest sens, se referă la art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel de cuvinte Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 15. Guvernul invită Curtea, în primul rând, să respingă cererea de nerespectare a termenului de șase luni în temeiul articolului 35 din Convenție. din termenul respectiv ar fi 19 aprilie 1999, data la care despăgubirile suplimentare de expropriere au fost plătite reclamanților. Or, aceștia din urmă au sesizat Curtea la 26 noiembrie 1999, adică la mai mult de șase luni de la plata sumelor respective. 16. Reclamanții nu se pronunță. 17. În acest caz, Curtea consideră că data care trebuie reținută ca dies a quo Termenul de șase luni este cel al plății integrale a sumei datorate de către administrația expropriantă, și anume 19 iulie 1999. Prin urmare, prin solicitarea Curții la 26 noiembrie 1999, reclamanții au îndeplinit cerința de la art. 35 din convenție și, prin urmare, trebuie respinsă excepția guvernului. 18. În al doilea rând, guvernul le reproșează celor care au omis să debarce calea de atac prevăzută la art. 105 din Codul obligațiunilor. Repararea pretinselor pierderi ca urmare a întârzierii în plata unei despăgubiri suplimentare ar fi fost posibilă în temeiul acestei dispoziții, cu condiția să se stabilească existența unui prejudiciu suferit dincolo de cel care se află compensat prin dobânzi moratorii. 19. Curtea amintește că a respins o excepție similară în cauza Akac. Turcia (citată, pp. 2678-2679, §§ 34-37. Ea nu percepe niciun motiv de derogare de la concluzia sa anterioară și respinge excepția guvernului. 20. Curtea apreciază, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special Akkuș , menționat anterior) și ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa, că respondența trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Ea constată într-adevăr că aceasta nu se confruntă cu nici un motiv d . . Pe fond 21. Curtea a tratat în repetate rânduri de afaceri cu chestiuni similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Akkuș , citată anterior p. 1317 punctul 31, și Aka , citată anterior, p. 2682§ 50-51). 22. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că Ön Õa furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Comisia constată că întârzierea legată de plata despăgubirii suplimentare acordate de instanțele interne este imputată administrației expropriante, care le-a cauzat proprietarilor un prejudiciu distinct în ceea ce privește adăugarea la exproprierea bunurilor lor. Această întârziere, dublată de durata efectivă totală a procedurii în cauză, determină Curtea să considere că reclamanții au trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect dintre cerințele de interes general și protejarea dreptului la respectarea bunurilor. 23. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. II. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă decât imediat consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Prejudiciul și cheltuielile de judecată 25. Reclamanții susțin că trebuie să fie despăgubiți pentru un prejudiciu material pe care îl reprezintă 73 139 de mărci vechi în limba engleză ( Pe de altă parte, în formularul de cerere, aceștia solicitau, de asemenea, repararea unei daune morale pe care o evaluau la 6 000 DM, precum și rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată suportate în fața Curții, fără a le cuantifica însă pe acestea din urmă. 26. Guvernul consideră că cererea este imprecisă și nejustificată și solicită Curții să considere că, în cazul în care consideră că este necesară alocarea unei satisfacții, aceaceasta ar trebui să fie echitabilă și, în niciun caz, nu ar trebui să constituie o sursă de îmbogățire fără cauză. 27. În ceea ce privește prejudiciul material, pornind de la metoda de calcul adoptată în Hotărârea Akkuș (citată, p. 1311, § 35-36 și 39) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă părților interesate următoarele sume 11 501 EUR domnului Hatice Acar; 3 462 EUR domnului Rasim Acar; 6 755 EUR domnului Mehmet Baki Ünal; și 449 EUR împreună cu domnul Mes. Hatice Yüksel Türk, Birsen Cirito În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, Curtea amintește că, în temeiul articolului 41 din convenție, aceasta rambursează numai cheltuielile de care este stabilit că au fost suportate efectiv și obligatoriu și sunt de o sumă rezonabilă (a se vedea, printre multe altele, Nikolova c. Bulgaria [GC], nr 31195/96, § 79, CEDH 1999-II). Cu toate că cererea reclamanților nu este nici criptată, nici documentată, Curtea este totuși de acord că reclamanții au suportat în mod necesar anumite cheltuieli în scopul reprezentării lor în fața Curții. Prin urmare, în temeiul articolului 60 din Regulamentul său de procedură, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamanților 1 000 EUR, indiferent de costuri. Interese moratoriu 30. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L că prezenta hotărâre constituie prin sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral A spus că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, sumele următoare plus orice sumă care poate fi datorată pentru taxele exigibile în momentul plății, care trebuie convertite în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului pentru daune materiale, - 11 501 EUR (unsprezece mii cinci sute unu euro) la domnul Hatice Acar - 3 462 EUR (trei mii patru sute șaizeci și doi EUR) la domnul Rasim Acar - 6 755 EUR (șase mii șapte sute cincizeci și cinci de euro) către domnul Mehmet Baki Ünal - 6 449 EUR (șase mii patru sute patruzeci și nouă de euro) împreună cu domnul meu Hatice Yüksel Türk, Birsen Cirito euro) împreună cu respondenții care, începând de la expirarea termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 10 ianuarie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Naismith J.-P. Costa Modululr Adjunct Președinte