ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 965/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 965/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând, asupra recursurilor de

față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. 42901/3/03.122007,

reclamantul S.F. a solicitat instanței, în contradictoriu pârâta A.C.J. MUREȘ,

ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea înregistrării mărcii

"D.D.S.", M 2006 10661, înregistrată i pentru clasele 43 și 44.

În motivarea cererii reclamantul a

susținut că este titularul mărcii D.D.S., nr. M 2005 12417, înregistrată pentru

clasa 35 și 43, iar ideea promovării unei mărci asociate cu imaginea lui D. i-a

venit încă din 2002, prin publicarea în revistele de specialitate a unor

reclame create de reclamant, redând imaginea lui D. alăturată imaginii unui

câine rasa loodhound, înregistrând apoi la 17 iunie 2005 site-ul www.D.D.S.ro.

Reclamantul a arătat că a avut ideea organizării unei expoziții chinologice cu

denumirea D.D.S., discutând în acest sens cu președintele A.C.R., pentru

organizarea ei la Bistrița, optându-se pentru cetatea medievală din Târgu

Mureș, fiind aleasă data de 05-06 august 2006. Pentru organizarea

evenimentului, reclamantul a luat legătura cu reprezentanții pârâtei, iar la 24

august 2005 s-a deplasat la Târgu Mureș unde le-a expus ideile privind

organizarea și promovarea unui show-expoziție chinologică sub denumirea D.D.S.

Ulterior, pârâta a demarat proiectul de organizare a expoziției chinologice

internaționale cu denumirea menționată, fără acordul și consultarea

reclamantului, evenimentul fiind promovat pe site-ul acesteia, cu numele www.D.D.S.com,

deși pârâta, ca și A.C.R. primiseră o notificare referitor la faptul că

reclamantul este titular al mărcii D.D.S., iar organizarea expoziției

chinologice sub acest nume îi încalcă grav drepturile de proprietate

intelectuală asupra mărcii. Reclamantului i s-a comunicat că se recunoaște

folosirea fără drept a mărcii sale, precum și faptul că nu va mai folosită

marca sa, dar cu toate acestea s-a hotărât menținerea denumirii pentru

expoziția arătată, organizată de A.C. Târgu Mureș, cele două asociații

continuând să folosească marca reclamantului( pe site-urile unde se puteau face

înscrieri on-line, pentru promovarea expoziției).

În catalogul expoziției s-au făcut

referiri explicite la marca reclamantului, iar pe afiș s-a reprodus imaginea

lui Vlad Țepeș, publicul asociind evenimentul cu imaginea lui D.

Reclamantul a mai arătat că

înregistrarea mărcii verbale M 2006 10661 D.D.S. de către pârâta A.C. Mureș s-a

făcut pentru clasele de servicii 43 (pensiuni pentru animale, servicii de

găzduire temporară și supraveghere animale domestice etc.) și clasa 44 (creștere

și protecție animale, servicii veterinare, spitale pentru animale bolnave,

servicii de cercetare, consiliere, asistență și furnizare de informații etc.),

această acțiune neavând drept scop promovarea unei mărci proprii, ci acela de

folosire a mărcii reclamantului în cadrul expozițiilor chinologice, cu încălcarea

drepturilor acestuia, înregistrarea s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor

art. 5, alin. (1) din Legea mărcilor, care stabilește că sunt excluse de la

protecție și nu pot fi înregistrate mărcile lipsite de caracter distinctiv.

Marca menționată a pârâtei este

identică cu marca reclamantului, neexistând elemente care să le diferențieze,

fonetic sau vizual.

Au fost de asemenea încălcate - în

susținerea reclamantului - dispozițiile art. 48, lit. b), deoarece

înregistrarea s-a făcut cu nerespectarea art. 6, lit. b), marca fiind identică

cu marca anterioară a reclamantului și este destinată a fi aplicată unor

produse sau servicii similare cu cele pentru care marca anterioară este

protejată; există un risc de confuzie pentru public, întrucât consumatorul nu

poate atribui mărcile unor titulari diferiți.

Reclamantul a mai invocat și reaua-credință

la înregistrarea mărcii pârâtei nr. 10661, conform art. 48, lit. c) din Legea

nr. 84/1998, arătând că aceasta a avut o atitudine incorectă, având cunoștință

la data depunerii cererii de înregistrare (21 septembrie 2006) de existența

drepturilor de proprietate ale reclamantului asupra mărcii M 2005 12417 D.D.S.,

în condițiile în care exista și un litigiu între aceștia cu privire la

încălcarea drepturilor asupra mărcii.

Cu privire la serviciile acoperite

de cele două mărci, reclamantul a precizat că acestea sunt servicii pentru

terți, iar serviciile din clasele 43 și 44 pentru care pârâta a înregistrat

marca sunt servicii complementare față de cele pentru care este înregistrată

marca reclamantului( clasa 45), fiind aplicabile astfel prevederile Regulii 10

din H.G. nr. 833/1998.

Pârâta A.C.J. Mureș a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. A arătat că marca sa

este înregistrată pentru alte servicii decât cele pentru care a solicitat

protecție reclamantul.

Prin cererea reconvențională formulată

de pârâtă s-a solicitat anularea înregistrării mărcii 69643 D.D.S. a

reclamantului, ca fiind înregistrată de o persoană care a fost la un moment dat

prepusul său în legătură cu organizarea unei expoziții canine, înregistrarea

mărcii fiind făcută cu rea credință de către reclamant, cu scopul de a parazita

activitatea chinologică și de a împiedica desfășurarea celei mai mari expoziții

chinologice din România.

In drept cererea a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 48 din Legea nr. 84/1998.

La data de 09 aprilie 2008 a

formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienta ASOCIAȚIA D.D.S.,

prin care a solicitat anularea înregistrării mărcii D.D.S. nr. 069643 a reclamantului, pentru toate clasele și serviciile pentru care a fost înregistrată, arătând

în motivarea acesteia că cererea reclamantului s-a depus la data de 06

decembrie 2005, cu nr. M 2005 12417, fiind apoi publicată în BOPI- Secțiunea

Mărci nr. 3/2006 la data de 28 februarie 2006, iar înregistrarea mărcii s-a

decis de către OSIM la data de O 1 martie 2006 prin Decizia nr. 221620,

nemaifiind ulterior publicată în BOPI.

Intervenienta a susținut că

justifică interesul în promovarea cererii prin aceea că reclamantul pârât a

solicitat Judecătoriei Târgu Mureș, în baza înregistrării mărcii, dizolvarea

Asociației C.D.D.S.

În drept, s-au invocat prevederile

art. 19, art. 22, art.23 și art. 28 din Legea mărcilor, arătându-se că

publicarea mărcii s-a făcut înainte de examinarea sa, iar după ce s-a emis

decizia de înregistrare a mărcii OSIM nu a mai publicat marca, fapt ce

echivalează cu încălcarea legii, așa încât se impune anularea înregistrării mărcii.

Prin sentința civilă nr. 1007 din 11

iunie 2008, a fost respinsă excepția lipsei interesului intervenientei, în

formularea cererii de intervenție, ca neîntemeiată; a fost admisă cererea

principală, dispunându-se anularea mărcii pârâtei-reclamante A.C.J. Mureș D.D.S.

nr. 10661, pentru clasele 43 și 44; au fost respinse, ca neîntemeiate, cererea

reconvențională formulată de pârâta-reclamantă și cererea de intervenție în

interes propriu și s-a dispus obligarea pârâtei-reclamante la plata către

reclamantul-pârât a sumei de 8191,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția a

IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, învestită cu

soluționarea apelurilor declarate de pârâta A.C.J. Mureș și de intervenienta

Asociația D.D.S., prin decizia civilă nr. 3/A din 13 ianuarie 2009 a anulat ca netimbrat, apelul declarat de intervenientă și, a respins, ca nefondat, apelul

pârâtei, cu obligarea apelantelor la plata cheltuielilor de judecată, pentru

motivele ce urmează.

Prima instanță nu a reținut drept

cauze de nulitate a mărcii înregistrate de către apelanta-pârâtă-reclamantă,

împrejurarea că marca ar fi lipsită de caracter distinctiv ori aceea că

"înregistrarea mărcii ar aduce atingere unor drepturi anterior dobândite

cu privire la o indicație geografică protejată, un desen sau model industrial,

sau alt drept de proprietate industrială protejat ori cu privire la un drept de

autor" și nici împrejurarea că marca înregistrată de către apelantă ar fi

destinată unor servicii identice celor pentru care a fost anterior înregistrată

marca reclamantului.

Concordant cu ceea ce susține

apelanta însăși, instanța a constatat că respectivele servicii sunt

complementare, situație în privința căreia s-a făcut în mod corect aplicarea alin.

(2) al Regulii 10 din H.G. nr. 833/1998.

În condițiile în care serviciile

(din clasele 43 și 44) pentru care apelanta-pârâtă a obținut protecție prin

înregistrarea mărcii D.D.S. sunt complementare celor (din clasele 35 și 41)

pentru care reclamantul-intimat deține calitatea de titular al mărcii cu

aceeași denumire, acestea adresându-se aceluiași segment de consumatori

(respectiv persoanelor preocupate de creșterea și punerea în valoare a câinilor

de rasă), Curtea a apreciat că este evident riscul de confuzie pentru public.

Deși marca apelantei pârâte nu este

înregistrată doar pentru servicii destinate câinilor, ci face referire la

animale în mod generic, în analiza condiției menționate nu poate fi ignorat

faptul că obiectul ei de activitate este limitat la această categorie de

animale (fiind vorba de o asociație chinologică), și nici împrejurarea că în

denumirea mărcii se utilizează cuvântul "dog" (de origine engleză,

care în traducere înseamnă tocmai "câine"), aceste elemente conducând

în mod cert la concluzia că înregistrarea și utilizarea mărcii s-a făcut doar

pentru servicii de natură a veni în completarea/întregirea serviciilor pentru

care reclamantul și-a înregistrat anterior propria marcă.

Acțiunea prin care se solicită

anularea mărcii, corespunzător prevederilor art. 48 din Legea 84/1998 nu este

condiționată în vreun fel de folosirea, în prealabil, a căii administrative a

contestației la înregistrarea aceleași mărci.

Prin urmare, împrejurarea că

reclamantul intimate nu a uzat de dreptul/posibilitatea de a formula

contestație în timpul procedurii de înregistrarea a mărcii apelantei-pârâte

reclamante nu are vreo relevanță în analiza cauzelor de nulitate susținute în

speță.

Acțiunea în anularea mărcii are

drept finalitate, de principiu, încetarea încălcării pretins a se fi produs

reclamantului prin înregistrarea mărcii a cărei anulare se solicită.

Prin acțiunea pendinte nu se poate

ajunge la o finalitate precum cea susținută de către apelantă - respectiv

extinderea protecției conferite reclamantului intimat de marca înregistrată -

ceea ce se analizează fiind respectarea dreptului acestuia de titular al

respectivei mărci, corespunzător limitelor în care această protecție îi este

conferită prin lege.

In privința relei credințe reținute

în sarcina apelantei-pârâte, Curtea apreciază că o astfel de calificare a

atitudinii subiective avute de aceasta la înregistrarea mărcii a cărei nulitate

s-a invocat de către reclamantul-intimat a fost în mod judicios făcută,

corespunzător probatoriului administrat care relevă inițiativa reclamantului în

a propune organizarea unei expoziții canine și utilizarea semnului "D.D.S."

în cadrul acestor manifestări precum și de complementaritatea serviciilor

(astfel cum a fost analizată anterior).

Cât privește criticile aduse modului

de soluționare a cererii reconvenționale, Curtea a constatat că apelanta impută

primei instanțe faptul că nu a reținut reaua credință a reclamantului-pârât

prin raportare la alegațiile făcute în motivarea respectivei cereri.

Asemenea critici sunt în mod vădit

nefondate în condițiile în care, potrivit art. 1169 C. civ., apelanta

(reclamantă în cererea reconvențională) avea obligație de a proba existența

raporturilor de prepușenie afirmate.

Dovezi care să ateste calitatea

reclamantului-pârât de prepus al A.C.J. Mureș nu au fost administrate în fața

primei instanțe, dar nici în fața instanței de apel.

Cum acesta a fost singurul argument

de natură a justifica reaua credință imputată reclamantului pârât, iar procesul

civil este guvernat de principiul disponibilității - consacrat prin art. 129

alin. ultim coroborat cu art. 294 alin. (1) C. proc. civ. - nu se poate reține,

în absența unor probe concludente, ca fiind întemeiat motivul de nulitate

invocat de pârâta-reclamantă A.C.J. Mureș.

Apelanta intervenientă nu a înțeles

să depună în dovedirea îndeplinirii obligației legale de achitare a taxei de

timbru aferente apelului promovat - un document eliberat de una dintre

instituțiile limitativ stabilite prin art. 19 din Legea nr. 146/1997, deși la

un termen de judecată anterior i-a fost adus la cunoștință faptul că mandatul

poștal prezentat instanței (pretins a face dovada îndeplinirii obligației

menționate) nu satisface exigențele normei imperative enunțate.

Împotriva deciziei au declarat

recurs intervenienta și pârâta.

Prin motivele de recurs, întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intervenienta învederează că

apelul său a fost legal timbrat prin trimiterea banilor în contul bugetului de

stat prin intermediul unui mandat poștal.

Pârâta, prin dezvoltarea motivelor

de recurs, ce nu au fost încadrate în motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., învederează că instanța de apel a abuzat de lege atunci când vorbește de

servicii complementare, de vreme ce legea vorbește de produse identice sau

similare.

Reclamantul a urmărit o protecție

mai întinsă pentru marca sa, decât cea pe care i-o conferă legea. Dacă ar fi

dorit protecție și pentru serviciile de genul celor protejate de marca

recurentei, ar fi putut să o ceară.

Marca reclamantului se referă strict

la prezentarea câinilor de rasă în cadrul expozițiilor, pe când marca

recurentei se referă la toate animalele, cu precădere la cele domestice.

Anularea mărcii pentru servicii de

îngrijire ar însemna un abuz pentru că legea are în vedere o protecție limitată

la clasele de servicii pentru care marca a fost înregistrată.

Cu privire la cererea

reconvențională și la reaua-credință a pârâtului-reclamant la înregistrarea

mărcii se arată că probatoriile administrate în cauză au probat pe deplin acest

lucru: în iulie 2005 pârâtul-reclamant a acordat consultanță recurentului în ce

privește promovarea brandului D.D.S.; a acordat consultanță și în august 2005 la Târgu Mureș în legătură cu organizarea expoziției chinologice din 2006, pârâtul-reclamant

continuă să fie consultantul organizatorilor expoziția ascunzând faptul

înregistrării mărcii în decembrie 2005; în iulie 2006 pârâtul-reclamant a

notificat asociațiile chinologice cerându-le să cumpere drepturile asupra

mărcii, în caz contrar să anuleze expoziția.

Intimatul-reclamant-pârât, prin

întâmpinarea depusă în termenul dispus de art. 308 alin. (2) C. proc. civ.

solicită respingerea celor două recursuri, întrucât decizia pronunțată în apel

este dată cu respectarea legii.

Analizând decizia prin prisma

criticilor formulate, a probatoriilor administrate și a dispozițiilor legale

incidente în cauză, Înalta Curte reține caracterul nefondat al recursurilor

pentru argumentele ce succed.

Legea nr. 146/1997 referitoare la

taxele judiciare de timbru stabilește, prin art. 20, că taxele judiciare de

timbrare se plătesc anticipat, taxe ce se plătesc în modalitățile și la

entitățile limitativ enumerate la art. 19.

Astfel, taxele judiciare de timbru

se plătesc în numerar, prin virament sau în sistem on-line, în contul bugetului

de stat, la unitatea Trezoreriei Statului în raza căreia debitorul își are sediul

sau, după caz, sau sediul final”. Legea prevede și o modalitate alternativă de

plată a taxelor datorate și anume posibilitatea achitării acestora prin unități

bancare.

Instanța de apel, la 25 noiembrie 2008,

sesizând neregularitatea depunerii taxei judiciare de timbru a pus în vedere

apelantei-interveniente Asociația D.D.S., prin avocat, să îndeplinească

exigențele textului de lege arătat, soluționarea cauzei fiind amânată la 6

ianuarie 2009.

Dispoziția dată de instanță nu

reprezintă manifestarea unui formalism excesiv, ci doar respectarea canalelor

legale de colectare a acestor taxe datorate statului pentru a reda evidența

veniturilor aduse statului de instanțele judecătorești prin intermediul taxelor

judiciare de timbru.

Pentru argumentele arătate, Înalta

Curte reține că soluția instanței de anulare a apelului ca netimbrat este în

conformitate cu dispozițiile legii taxei judiciare de timbru, în condițiile în

care intervenientei i s-a dat posibilitatea complinirii cerințelor art. 19 din

Legea nr. 146/1997.

Reclamantul-pârât S.F. este

titularul mărcii individuale verbale M 2005 12417 „D.D.S.” înregistrată pentru

clasele 35 și 45: publicitate, organizare de expoziții cu caracter publicitar

(prezentări de produse și/sau servicii de câini de rasă) ;organizarea de

manifestări și expoziții cu caracter cultural și educativ (prezentări de câini

de rasă).

Pârâta-reconvenientă A.C.J. Mureș

este titulara mărcii individuale verbale M 2006 10661 „D.D.S.” înregistrată

pentru clasele de servicii 43 și 44: pensiuni pentru animale; servicii de

găzduire temporară a animalelor; servicii de supraveghere a animalelor

domestice; servicii de cercetare, consiliere, asistență și furnizare de

informații cu privire la găzduirea și supravegherea animalelor; creșterea și

protecția animalelor; servicii veterinare; spitale pentru animale bolnave;

servicii de cercetare, consiliere, asistență și furnizare de informații cu

privire la îngrijirea, sănătatea și alimentația animalelor; servicii de

toaletaj și înfrumusețare pentru animale; inclusiv saloane pentru specializare;

opere de binefacere pentru animale; servicii de tratament și îngrijire a

animalelor covalescente, masaj și psihoterapie.

Cele două mărci sunt identice, având

în componență aceleași elemente verbale.

În condițiile în care părțile

utilizează mărcile în conflict pentru produse și servicii ce se află într-un

raport de complementaritate, ambele referindu-se la animale de casă –

expoziții, întreținere, îngrijire și ale asemenea, se generează un risc de

confuzie, deoarece un consumator mediu căruia i se oferă produsele/serviciile

purtând cele două mărci poate fi indus în eroare asupra originii acestora,

existând un risc major, ca ele să privească același producător.

Devin astfel aplicabile dispozițiile

art. 48 lit. b) raportat la art. 6 lit. b) referitor la identitatea cu o marcă

anterioară, fiind destinată a fi aplicată unor produse similare.

Produsele/serviciile oferite de cele

două mărci în coliziune sunt complementare/similare căci privesc același tip de

cumpărător-crescător/cumpărător/deținător mediu avizat de câini de rasă,

preocupați de punerea în valoare, îngrijirea, întreținerea, consilierea,

hrănirea și, în general, de toate operațiunile necesare în domeniul de

referință.

Instanța de apel, menținând

hotărârea primei instanțe de fond, a aplicat corect Regula 10 alin. (2) din

H.G. nr. 833/1998 în componența referitoare la faptul că produsele și

serviciile nu pot fi considerate ca fiind diferite pe motiv că figurează în

clase diferite ale Clasificării de la Nisa.

Noțiunea de complementaritate

folosită de instanță nu reprezintă, astfel cum se susține, o adăugare la lege

ce permite intimatului-reclamant să lărgească sfera de protecție a mărcii sale,

ci este o specificare a raportului existent între cele două mărci, ce generează

un risc de confuzie datorită similarității existente între respectivele

produse/servicii.

Reclamantul , prin cererea

recovențională, a solicitat la rândul său anularea înregistrării mărcii

intimatului în temeiul art. 48 lit. c) din Legea nr. 84/1998 apreciind că

reaua-credință derivă din raporturile de prepușenie existentă între ei.

Reaua-credință, fiind o situație de

fapt anterioară înregistrării mărcii de către registrator, trebuie dovedită

prin orice mijloc de probă.

Osebit de faptul că pct. 11 al art. 304

C. proc. civ. ce permitea modificarea deciziei în situația când hotărârea se

întemeia pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a

probelor administrative astfel cum de fapt învederează recurenta a fost abrogat

prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000 aprobat prin Legea nr. 219/2005,

recurenta nu a înțeles să beneficieze de dispozițiile art. 305 C. proc. civ. în

sensul de a administra probe noi cu înscrisuri în susținerea relei-credințe a

persoanei ce a înregistrat prima marca „D.D.S.”.

Înalta Curte reține astfel că legea

a fost corect aplicată la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite,

motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va

respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de pârâtele A.C.J. Mureș și Asociația D.D.S. împotriva deciziei nr. 3/A din

data de 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Obligă recurentele la 4944,21 lei

cheltuieli de judecată către intimatul S.F.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

februarie 2010.