ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 965/2010

Deliberând, asupra recursurilor de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. 42901/3/03.122007, reclamantul S.F. a solicitat instanței, în contradictoriu pârâta A.C.J. MUREȘ, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea înregistrării mărcii "D.D.S.", M 2006 10661, înregistrată i pentru clasele 43 și 44. În motivarea cererii reclamantul a susținut că este titularul mărcii D.D.S., nr. M 2005 12417, înregistrată pentru clasa 35 și 43, iar ideea promovării unei mărci asociate cu imaginea lui D. i-a venit încă din 2002, prin publicarea în revistele de specialitate a unor reclame create de reclamant, redând imaginea lui D. alăturată imaginii unui câine rasa loodhound, înregistrând apoi la 17 iunie 2005 site-ul www.D.D.S.ro.

Reclamantul a arătat că a avut ideea organizării unei expoziții chinologice cu denumirea D.D.S., discutând în acest sens cu președintele A.C.R., pentru organizarea ei la Bistrița, optându-se pentru cetatea medievală din Târgu Mureș, fiind aleasă data de 05-06 august 2006. Pentru organizarea evenimentului, reclamantul a luat legătura cu reprezentanții pârâtei, iar la 24 august 2005 s-a deplasat la Târgu Mureș unde le-a expus ideile privind organizarea și promovarea unui show-expoziție chinologică sub denumirea D.D.S. Ulterior, pârâta a demarat proiectul de organizare a expoziției chinologice internaționale cu denumirea menționată, fără acordul și consultarea reclamantului, evenimentul fiind promovat pe site-ul acesteia, cu numele www.D.D.S.com, deși pârâta, ca și A.C.R.

primiseră o notificare referitor la faptul că reclamantul este titular al mărcii D.D.S., iar organizarea expoziției chinologice sub acest nume îi încalcă grav drepturile de proprietate intelectuală asupra mărcii. Reclamantului i s-a comunicat că se recunoaște folosirea fără drept a mărcii sale, precum și faptul că nu va mai folosită marca sa, dar cu toate acestea s-a hotărât menținerea denumirii pentru expoziția arătată, organizată de A.C. Târgu Mureș, cele două asociații continuând să folosească marca reclamantului( pe site-urile unde se puteau face înscrieri on-line, pentru promovarea expoziției). În catalogul expoziției s-au făcut referiri explicite la marca reclamantului, iar pe afiș s-a reprodus imaginea lui Vlad Țepeș, publicul asociind evenimentul cu imaginea lui D. Reclamantul a mai arătat că înregistrarea mărcii verbale M 2006 10661 D.D.S.

de către pârâta A.C. Mureș s-a făcut pentru clasele de servicii 43 (pensiuni pentru animale, servicii de găzduire temporară și supraveghere animale domestice etc.) și clasa 44 (creștere și protecție animale, servicii veterinare, spitale pentru animale bolnave, servicii de cercetare, consiliere, asistență și furnizare de informații etc.), această acțiune neavând drept scop promovarea unei mărci proprii, ci acela de folosire a mărcii reclamantului în cadrul expozițiilor chinologice, cu încălcarea drepturilor acestuia, înregistrarea s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 5, alin. (1) din Legea mărcilor, care stabilește că sunt excluse de la protecție și nu pot fi înregistrate mărcile lipsite de caracter distinctiv.

Marca menționată a pârâtei este identică cu marca reclamantului, neexistând elemente care să le diferențieze, fonetic sau vizual. Au fost de asemenea încălcate - în susținerea reclamantului - dispozițiile art. 48, lit. b), deoarece înregistrarea s-a făcut cu nerespectarea art. 6, lit. b), marca fiind identică cu marca anterioară a reclamantului și este destinată a fi aplicată unor produse sau servicii similare cu cele pentru care marca anterioară este protejată; există un risc de confuzie pentru public, întrucât consumatorul nu poate atribui mărcile unor titulari diferiți.

Reclamantul a mai invocat și reaua-credință la înregistrarea mărcii pârâtei nr. 10661, conform art. 48, lit. c) din Legea nr. 84/1998, arătând că aceasta a avut o atitudine incorectă, având cunoștință la data depunerii cererii de înregistrare (21 septembrie 2006) de existența drepturilor de proprietate ale reclamantului asupra mărcii M 2005 12417 D.D.S., în condițiile în care exista și un litigiu între aceștia cu privire la încălcarea drepturilor asupra mărcii. Cu privire la serviciile acoperite de cele două mărci, reclamantul a precizat că acestea sunt servicii pentru terți, iar serviciile din clasele 43 și 44 pentru care pârâta a înregistrat marca sunt servicii complementare față de cele pentru care este înregistrată marca reclamantului( clasa 45), fiind aplicabile astfel prevederile Regulii 10 din H.G.

nr. 833/1998. Pârâta A.C.J. Mureș a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. A arătat că marca sa este înregistrată pentru alte servicii decât cele pentru care a solicitat protecție reclamantul. Prin cererea reconvențională formulată de pârâtă s-a solicitat anularea înregistrării mărcii 69643 D.D.S. a reclamantului, ca fiind înregistrată de o persoană care a fost la un moment dat prepusul său în legătură cu organizarea unei expoziții canine, înregistrarea mărcii fiind făcută cu rea credință de către reclamant, cu scopul de a parazita activitatea chinologică și de a împiedica desfășurarea celei mai mari expoziții chinologice din România. In drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 48 din Legea nr. 84/1998.

La data de 09 aprilie 2008 a formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienta ASOCIAȚIA D.D.S., prin care a solicitat anularea înregistrării mărcii D.D.S. nr. 069643 a reclamantului, pentru toate clasele și serviciile pentru care a fost înregistrată, arătând în motivarea acesteia că cererea reclamantului s-a depus la data de 06 decembrie 2005, cu nr. M 2005 12417, fiind apoi publicată în BOPI- Secțiunea Mărci nr. 3/2006 la data de 28 februarie 2006, iar înregistrarea mărcii s-a decis de către OSIM la data de O 1 martie 2006 prin Decizia nr. 221620, nemaifiind ulterior publicată în BOPI. Intervenienta a susținut că justifică interesul în promovarea cererii prin aceea că reclamantul pârât a solicitat Judecătoriei Târgu Mureș, în baza înregistrării mărcii, dizolvarea Asociației C.D.D.S.

În drept, s-au invocat prevederile art. 19, art. 22, art.23 și art. 28 din Legea mărcilor, arătându-se că publicarea mărcii s-a făcut înainte de examinarea sa, iar după ce s-a emis decizia de înregistrare a mărcii OSIM nu a mai publicat marca, fapt ce echivalează cu încălcarea legii, așa încât se impune anularea înregistrării mărcii. Prin sentința civilă nr. 1007 din 11 iunie 2008, a fost respinsă excepția lipsei interesului intervenientei, în formularea cererii de intervenție, ca neîntemeiată; a fost admisă cererea principală, dispunându-se anularea mărcii pârâtei-reclamante A.C.J. Mureș D.D.S. nr. 10661, pentru clasele 43 și 44; au fost respinse, ca neîntemeiate, cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă și cererea de intervenție în interes propriu și s-a dispus obligarea pârâtei-reclamante la plata către reclamantul-pârât a sumei de 8191,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, învestită cu soluționarea apelurilor declarate de pârâta A.C.J. Mureș și de intervenienta Asociația D.D.S., prin decizia civilă nr. 3/A din 13 ianuarie 2009 a anulat ca netimbrat, apelul declarat de intervenientă și, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, cu obligarea apelantelor la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele ce urmează.

Prima instanță nu a reținut drept cauze de nulitate a mărcii înregistrate de către apelanta-pârâtă-reclamantă, împrejurarea că marca ar fi lipsită de caracter distinctiv ori aceea că "înregistrarea mărcii ar aduce atingere unor drepturi anterior dobândite cu privire la o indicație geografică protejată, un desen sau model industrial, sau alt drept de proprietate industrială protejat ori cu privire la un drept de autor" și nici împrejurarea că marca înregistrată de către apelantă ar fi destinată unor servicii identice celor pentru care a fost anterior înregistrată marca reclamantului. Concordant cu ceea ce susține apelanta însăși, instanța a constatat că respectivele servicii sunt complementare, situație în privința căreia s-a făcut în mod corect aplicarea alin. (2) al Regulii 10 din H.G.

nr. 833/1998. În condițiile în care serviciile (din clasele 43 și 44) pentru care apelanta-pârâtă a obținut protecție prin înregistrarea mărcii D.D.S. sunt complementare celor (din clasele 35 și 41) pentru care reclamantul-intimat deține calitatea de titular al mărcii cu aceeași denumire, acestea adresându-se aceluiași segment de consumatori (respectiv persoanelor preocupate de creșterea și punerea în valoare a câinilor de rasă), Curtea a apreciat că este evident riscul de confuzie pentru public.

Deși marca apelantei pârâte nu este înregistrată doar pentru servicii destinate câinilor, ci face referire la animale în mod generic, în analiza condiției menționate nu poate fi ignorat faptul că obiectul ei de activitate este limitat la această categorie de animale (fiind vorba de o asociație chinologică), și nici împrejurarea că în denumirea mărcii se utilizează cuvântul "dog" (de origine engleză, care în traducere înseamnă tocmai "câine"), aceste elemente conducând în mod cert la concluzia că înregistrarea și utilizarea mărcii s-a făcut doar pentru servicii de natură a veni în completarea/întregirea serviciilor pentru care reclamantul și-a înregistrat anterior propria marcă. Acțiunea prin care se solicită anularea mărcii, corespunzător prevederilor art. 48 din Legea 84/1998 nu este condiționată în vreun fel de folosirea, în prealabil, a căii administrative a contestației la înregistrarea aceleași mărci.

Prin urmare, împrejurarea că reclamantul intimate nu a uzat de dreptul/posibilitatea de a formula contestație în timpul procedurii de înregistrarea a mărcii apelantei-pârâte reclamante nu are vreo relevanță în analiza cauzelor de nulitate susținute în speță. Acțiunea în anularea mărcii are drept finalitate, de principiu, încetarea încălcării pretins a se fi produs reclamantului prin înregistrarea mărcii a cărei anulare se solicită. Prin acțiunea pendinte nu se poate ajunge la o finalitate precum cea susținută de către apelantă - respectiv extinderea protecției conferite reclamantului intimat de marca înregistrată - ceea ce se analizează fiind respectarea dreptului acestuia de titular al respectivei mărci, corespunzător limitelor în care această protecție îi este conferită prin lege.

In privința relei credințe reținute în sarcina apelantei-pârâte, Curtea apreciază că o astfel de calificare a atitudinii subiective avute de aceasta la înregistrarea mărcii a cărei nulitate s-a invocat de către reclamantul-intimat a fost în mod judicios făcută, corespunzător probatoriului administrat care relevă inițiativa reclamantului în a propune organizarea unei expoziții canine și utilizarea semnului "D.D.S." în cadrul acestor manifestări precum și de complementaritatea serviciilor (astfel cum a fost analizată anterior). Cât privește criticile aduse modului de soluționare a cererii reconvenționale, Curtea a constatat că apelanta impută primei instanțe faptul că nu a reținut reaua credință a reclamantului-pârât prin raportare la alegațiile făcute în motivarea respectivei cereri.

Asemenea critici sunt în mod vădit nefondate în condițiile în care, potrivit art. 1169 C. civ., apelanta (reclamantă în cererea reconvențională) avea obligație de a proba existența raporturilor de prepușenie afirmate. Dovezi care să ateste calitatea reclamantului-pârât de prepus al A.C.J. Mureș nu au fost administrate în fața primei instanțe, dar nici în fața instanței de apel. Cum acesta a fost singurul argument de natură a justifica reaua credință imputată reclamantului pârât, iar procesul civil este guvernat de principiul disponibilității - consacrat prin art. 129 alin. ultim coroborat cu art. 294 alin. (1) C. proc. civ. - nu se poate reține, în absența unor probe concludente, ca fiind întemeiat motivul de nulitate invocat de pârâta-reclamantă A.C.J.

Mureș. Apelanta intervenientă nu a înțeles să depună în dovedirea îndeplinirii obligației legale de achitare a taxei de timbru aferente apelului promovat - un document eliberat de una dintre instituțiile limitativ stabilite prin art. 19 din Legea nr. 146/1997, deși la un termen de judecată anterior i-a fost adus la cunoștință faptul că mandatul poștal prezentat instanței (pretins a face dovada îndeplinirii obligației menționate) nu satisface exigențele normei imperative enunțate. Împotriva deciziei au declarat recurs intervenienta și pârâta. Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intervenienta învederează că apelul său a fost legal timbrat prin trimiterea banilor în contul bugetului de stat prin intermediul unui mandat poștal.

Pârâta, prin dezvoltarea motivelor de recurs, ce nu au fost încadrate în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., învederează că instanța de apel a abuzat de lege atunci când vorbește de servicii complementare, de vreme ce legea vorbește de produse identice sau similare. Reclamantul a urmărit o protecție mai întinsă pentru marca sa, decât cea pe care i-o conferă legea. Dacă ar fi dorit protecție și pentru serviciile de genul celor protejate de marca recurentei, ar fi putut să o ceară. Marca reclamantului se referă strict la prezentarea câinilor de rasă în cadrul expozițiilor, pe când marca recurentei se referă la toate animalele, cu precădere la cele domestice. Anularea mărcii pentru servicii de îngrijire ar însemna un abuz pentru că legea are în vedere o protecție limitată la clasele de servicii pentru care marca a fost înregistrată.

Cu privire la cererea reconvențională și la reaua-credință a pârâtului-reclamant la înregistrarea mărcii se arată că probatoriile administrate în cauză au probat pe deplin acest lucru: în iulie 2005 pârâtul-reclamant a acordat consultanță recurentului în ce privește promovarea brandului D.D.S.; a acordat consultanță și în august 2005 la Târgu Mureș în legătură cu organizarea expoziției chinologice din 2006, pârâtul-reclamant continuă să fie consultantul organizatorilor expoziția ascunzând faptul înregistrării mărcii în decembrie 2005; în iulie 2006 pârâtul-reclamant a notificat asociațiile chinologice cerându-le să cumpere drepturile asupra mărcii, în caz contrar să anuleze expoziția. Intimatul-reclamant-pârât, prin întâmpinarea depusă în termenul dispus de art. 308 alin. (2) C. proc.

civ. solicită respingerea celor două recursuri, întrucât decizia pronunțată în apel este dată cu respectarea legii. Analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte reține caracterul nefondat al recursurilor pentru argumentele ce succed. Legea nr. 146/1997 referitoare la taxele judiciare de timbru stabilește, prin art. 20, că taxele judiciare de timbrare se plătesc anticipat, taxe ce se plătesc în modalitățile și la entitățile limitativ enumerate la art. 19. Astfel, taxele judiciare de timbru se plătesc în numerar, prin virament sau în sistem on-line, în contul bugetului de stat, la unitatea Trezoreriei Statului în raza căreia debitorul își are sediul sau, după caz, sau sediul final”.

Legea prevede și o modalitate alternativă de plată a taxelor datorate și anume posibilitatea achitării acestora prin unități bancare. Instanța de apel, la 25 noiembrie 2008, sesizând neregularitatea depunerii taxei judiciare de timbru a pus în vedere apelantei-interveniente Asociația D.D.S., prin avocat, să îndeplinească exigențele textului de lege arătat, soluționarea cauzei fiind amânată la 6 ianuarie 2009. Dispoziția dată de instanță nu reprezintă manifestarea unui formalism excesiv, ci doar respectarea canalelor legale de colectare a acestor taxe datorate statului pentru a reda evidența veniturilor aduse statului de instanțele judecătorești prin intermediul taxelor judiciare de timbru.

Pentru argumentele arătate, Înalta Curte reține că soluția instanței de anulare a apelului ca netimbrat este în conformitate cu dispozițiile legii taxei judiciare de timbru, în condițiile în care intervenientei i s-a dat posibilitatea complinirii cerințelor art. 19 din Legea nr. 146/1997. Reclamantul-pârât S.F. este titularul mărcii individuale verbale M 2005 12417 „D.D.S.” înregistrată pentru clasele 35 și 45: publicitate, organizare de expoziții cu caracter publicitar (prezentări de produse și/sau servicii de câini de rasă) ;organizarea de manifestări și expoziții cu caracter cultural și educativ (prezentări de câini de rasă). Pârâta-reconvenientă A.C.J.

Mureș este titulara mărcii individuale verbale M 2006 10661 „D.D.S.” înregistrată pentru clasele de servicii 43 și 44: pensiuni pentru animale; servicii de găzduire temporară a animalelor; servicii de supraveghere a animalelor domestice; servicii de cercetare, consiliere, asistență și furnizare de informații cu privire la găzduirea și supravegherea animalelor; creșterea și protecția animalelor; servicii veterinare; spitale pentru animale bolnave; servicii de cercetare, consiliere, asistență și furnizare de informații cu privire la îngrijirea, sănătatea și alimentația animalelor; servicii de toaletaj și înfrumusețare pentru animale; inclusiv saloane pentru specializare; opere de binefacere pentru animale; servicii de tratament și îngrijire a animalelor covalescente, masaj și psihoterapie.

Cele două mărci sunt identice, având în componență aceleași elemente verbale. În condițiile în care părțile utilizează mărcile în conflict pentru produse și servicii ce se află într-un raport de complementaritate, ambele referindu-se la animale de casă – expoziții, întreținere, îngrijire și ale asemenea, se generează un risc de confuzie, deoarece un consumator mediu căruia i se oferă produsele/serviciile purtând cele două mărci poate fi indus în eroare asupra originii acestora, existând un risc major, ca ele să privească același producător. Devin astfel aplicabile dispozițiile art. 48 lit. b) raportat la art. 6 lit. b) referitor la identitatea cu o marcă anterioară, fiind destinată a fi aplicată unor produse similare.

Produsele/serviciile oferite de cele două mărci în coliziune sunt complementare/similare căci privesc același tip de cumpărător-crescător/cumpărător/deținător mediu avizat de câini de rasă, preocupați de punerea în valoare, îngrijirea, întreținerea, consilierea, hrănirea și, în general, de toate operațiunile necesare în domeniul de referință. Instanța de apel, menținând hotărârea primei instanțe de fond, a aplicat corect Regula 10 alin. (2) din H.G. nr. 833/1998 în componența referitoare la faptul că produsele și serviciile nu pot fi considerate ca fiind diferite pe motiv că figurează în clase diferite ale Clasificării de la Nisa.

Noțiunea de complementaritate folosită de instanță nu reprezintă, astfel cum se susține, o adăugare la lege ce permite intimatului-reclamant să lărgească sfera de protecție a mărcii sale, ci este o specificare a raportului existent între cele două mărci, ce generează un risc de confuzie datorită similarității existente între respectivele produse/servicii. Reclamantul , prin cererea recovențională, a solicitat la rândul său anularea înregistrării mărcii intimatului în temeiul art. 48 lit. c) din Legea nr. 84/1998 apreciind că reaua-credință derivă din raporturile de prepușenie existentă între ei. Reaua-credință, fiind o situație de fapt anterioară înregistrării mărcii de către registrator, trebuie dovedită prin orice mijloc de probă.

Osebit de faptul că pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. ce permitea modificarea deciziei în situația când hotărârea se întemeia pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrative astfel cum de fapt învederează recurenta a fost abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000 aprobat prin Legea nr. 219/2005, recurenta nu a înțeles să beneficieze de dispozițiile art. 305 C. proc. civ. în sensul de a administra probe noi cu înscrisuri în susținerea relei-credințe a persoanei ce a înregistrat prima marca „D.D.S.”. Înalta Curte reține astfel că legea a fost corect aplicată la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtele A.C.J. Mureș și Asociația D.D.S. împotriva deciziei nr. 3/A din data de 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Obligă recurentele la 4944,21 lei cheltuieli de judecată către intimatul S.F. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.