ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2143/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2143/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 8293 din 13 octombrie
2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială a respins acțiunea
formulată de reclamantul S.M. în contradictor cu pârâtele S.A.R.A. SA -
D.G.S.A.R.A. SA, sucursala București, subsecvent respingerii excepției lipsei
calității procesuale pasive.
Cu privire la excepția lipsei calității
procesual pasive a Sucursalei București a SC A. SA, instanța de fond a reținut
netemeinicia acesteia în raport de probele de la dosar din care rezultă că
raporturile de daună s-au născut între reclamant și sucursala societății fiind
fără relevanță avizarea contractului, dată fiind valoarea obiectului
contractului de către administrația centrală.
Pe baza probelor administrate, înscrisuri
și martori instanța de fond a reținut că la încheierea asigurării au fost
declarate trei chei și nu două și o alarmă electronică iar declarațiile
inconsecvente ale reclamantului duc la concluzia că una din cheile preluate la
dosarul de daună a fost contrafăcută.
Curtea de Apel București, secția a V-a
comercială, prin decizia nr. 435 din 29 octombrie 2009 a admis apelul promovat
de reclamant, a schimbat în parte hotărârea atacată, a admis în parte cererea
promovată și a obligate pârâtele în solidar la plata sumei de 32.998 Euro în
echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății cu dobânda legală calculată
la echivalentul în lei din 17 iulie 2005 al sumei de mai sus, cu începere de la
13 iulie 2005 până la plata efectivă a despăgubirilor.
Prin aceeași decizie s-a respins capătul
de cerere privind acordarea sumei de 82.618.317 ROL, pentru lipsa de folosință,
ca neîntemeiat, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Criticile apelantului cu privire la
stabilirea situației de fapt pe baza probelor administrate au fost apreciate ca
întemeiate de instanța de apel în raport de noile probe administrate în această
fază procesuală și anume expertiza tehnică judiciară și interogatoriu.
Instanța de apel din coroborarea tuturor
probelor administrate a reținut că modelul de autovehicul în speță a fost
livrat de producător cu două tipuri de chei, una dintre ele cu telecomandă cu
însemne AUDI iar cealaltă fiind cheie de service, cu simbolul service – ciocan,
conform adresei emisă de AUDI la 6 iulie 2006, mașina fiind echipată
suplimentar cu alarma electrică acționată cu telecomandă.
Din concluziile raportului de expertiză
s-a reținut că respectivele chei prezentate expertului seamănă cu cele
originale și ar putea fi compatibile cu mașina furată, pârâta știa sau trebuia
să știe că valabilitatea cheilor s-a probat cu ocazia inspecției tehnice de
risc la încheierea contractului, cheile în original nu trebuiau depuse pentru
că s-au depus cele pe care le-a primit reclamantul apelant la cumpărarea
mașinii în speță.
Pe
cale de consecință, pretențiile solicitate s-au apreciat ca întemeiate în
limitele valorice mai sus arătate în raport de art. 10.5 din condițiile
generale privind asigurarea de avarii a autovehiculelor, art. 3 din O.G. nr. 9/2000,
art. 1084 și art. 1088 C. civ.
În contra acestei decizii a declarat
recurs pârâta G.A. SA pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.
proc. civ. în a căror dezvoltare arată că deși potrivit art. 7 din condițiile
specifice pentru furt asiguratul este obligat să depună cheile originale ale
autoturismului, instanța precizează că nu trebuie depuse, ajungând la concluzia
că cele două chei predate sunt suficiente.
Recurenta face o amplă trimitere la
probele administrate, înscrisuri și martori criticând aprecierea făcută de
instanța de apel acestora pentru determinarea numărului de chei pe care
asiguratul trebuie să le depună și din această perspectivă și asupra obligației
de a oferi informații exacte și complete de către asigurător la încheierea
poliței de asigurare (art. 8.2 și art. 8.4 din condițiile generale de
asigurare).
Mai arată recurenta că, în ipoteza în
care aceste critici privind numărul de chei ce trebuie predate nu vor fi
primite, să se observe calculul greșit al cuantumului despăgubirilor la care a
fost obligată în raport de art. 10.14 din Condițiile generale de asigurare.
Intimatul S.M. a depus întâmpinare prin
care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a
deciziei atacate.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 302
1
lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de
nelegalitate și dezvoltarea lor iar potrivit art. 304 C. proc. civ. partea
introductivă modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru
motive de nelegalitate limitativ enumerate de acest text de lege.
Prin recursul declarat recurenta
invocă motivele prevăzute de art. 304.7, 8 și 9.
Cu privire la motivul prevăzut de
art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că decizia atacată nu cuprinde motive
contradictorii aprecierile cu privire la necesitatea depunerii cheilor în
original fiind coroborată cu situația autoturismului asigurat - seconhand și cu
faptul că valabilitatea cheilor s-a probat cu ocazia inspecției tehnice de risc
la încheierea contractului de asigurare.
Ipotezele art. 304.8 C. proc.
civ., de asemenea invocat de recurentă nu se regăsesc în dezvoltarea recursului
deoarece prevederile art. 7 din condițiile specifice de asigurare conform
cărora: „asiguratul pentru a fi în drept să primească despăgubiri pentru autovehiculul
furat, trebuie să pună la dispoziția Asigurătorului odată cu înștiințarea,
actele originale ale autovehiculului”, nu au fost greșit interpretate de
instanța de apel prin schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit
neîndoielnic al acestuia, ci aplicate la cazul în speță în raport de probele
administrate.
De asemenea, nu au fost greșit
interpretate nici prevederile art. 8.2 din condițiile specifice prin raportare
la probele administrate și cu privire la care deși era în drept, asigurătorul nu
a făcut dovada că ar fi aplicat sancțiunea prevăzută de art. 8.4 la care acesta
trimite, respectiv să propună asiguratului modificarea corespunzătoare a
contractului sau să-l denunțe, în cazul în care, cunoscând exact circumstanțele
nu ar fi încheiat contractul.
Motivul prevăzut de art. 304.9 C.
proc. civ. este invocat de recurent prin raportare la art. 969 C. civ. sau la
unele din prevederile condițiilor de asigurare, or, este evident că hotărârea
atacată respectă principiul forței obligatorii a contractului de asigurare, pe
ale cărui clauze își sprijină soluția adoptată.
Cât privește critica ce are ca obiect
stabilirea cuantumului valoric al despăgubirilor acordate, aceasta vizând
temeinicia hotărârii atacate iar nu nelegalitatea sa nu poate fi examinată,
trimiterea la art. 10 pct. 14 din Condițiile generale neîncadrându-se în
motivul prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ.
Așa fiind, față de cele ce preced, Înalta
Curte, va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de
pârâtele G.P.A. SA CLUJ NAPOCA și S.A.R.GA SA, sucursala BUCUREȘTI, împotriva
deciziei nr. 435 din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a
comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 iunie 2010.