ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2143/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2143/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 8293 din 13 octombrie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială a respins acțiunea formulată de reclamantul S.M. în contradictor cu pârâtele S.A.R.A. SA - D.G.S.A.R.A. SA, sucursala București, subsecvent respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive. Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a Sucursalei București a SC A. SA, instanța de fond a reținut netemeinicia acesteia în raport de probele de la dosar din care rezultă că raporturile de daună s-au născut între reclamant și sucursala societății fiind fără relevanță avizarea contractului, dată fiind valoarea obiectului contractului de către administrația centrală.
Pe baza probelor administrate, înscrisuri și martori instanța de fond a reținut că la încheierea asigurării au fost declarate trei chei și nu două și o alarmă electronică iar declarațiile inconsecvente ale reclamantului duc la concluzia că una din cheile preluate la dosarul de daună a fost contrafăcută. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 435 din 29 octombrie 2009 a admis apelul promovat de reclamant, a schimbat în parte hotărârea atacată, a admis în parte cererea promovată și a obligate pârâtele în solidar la plata sumei de 32.998 Euro în echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății cu dobânda legală calculată la echivalentul în lei din 17 iulie 2005 al sumei de mai sus, cu începere de la 13 iulie 2005 până la plata efectivă a despăgubirilor.
Prin aceeași decizie s-a respins capătul de cerere privind acordarea sumei de 82.618.317 ROL, pentru lipsa de folosință, ca neîntemeiat, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii apelate. Criticile apelantului cu privire la stabilirea situației de fapt pe baza probelor administrate au fost apreciate ca întemeiate de instanța de apel în raport de noile probe administrate în această fază procesuală și anume expertiza tehnică judiciară și interogatoriu. Instanța de apel din coroborarea tuturor probelor administrate a reținut că modelul de autovehicul în speță a fost livrat de producător cu două tipuri de chei, una dintre ele cu telecomandă cu însemne AUDI iar cealaltă fiind cheie de service, cu simbolul service – ciocan, conform adresei emisă de AUDI la 6 iulie 2006, mașina fiind echipată suplimentar cu alarma electrică acționată cu telecomandă.
Din concluziile raportului de expertiză s-a reținut că respectivele chei prezentate expertului seamănă cu cele originale și ar putea fi compatibile cu mașina furată, pârâta știa sau trebuia să știe că valabilitatea cheilor s-a probat cu ocazia inspecției tehnice de risc la încheierea contractului, cheile în original nu trebuiau depuse pentru că s-au depus cele pe care le-a primit reclamantul apelant la cumpărarea mașinii în speță. Pe cale de consecință, pretențiile solicitate s-au apreciat ca întemeiate în limitele valorice mai sus arătate în raport de art. 10.5 din condițiile generale privind asigurarea de avarii a autovehiculelor, art. 3 din O.G. nr. 9/2000, art. 1084 și art. 1088 C. civ. În contra acestei decizii a declarat recurs pârâta G.A.
SA pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare arată că deși potrivit art. 7 din condițiile specifice pentru furt asiguratul este obligat să depună cheile originale ale autoturismului, instanța precizează că nu trebuie depuse, ajungând la concluzia că cele două chei predate sunt suficiente. Recurenta face o amplă trimitere la probele administrate, înscrisuri și martori criticând aprecierea făcută de instanța de apel acestora pentru determinarea numărului de chei pe care asiguratul trebuie să le depună și din această perspectivă și asupra obligației de a oferi informații exacte și complete de către asigurător la încheierea poliței de asigurare (art. 8.2 și art. 8.4 din condițiile generale de asigurare).
Mai arată recurenta că, în ipoteza în care aceste critici privind numărul de chei ce trebuie predate nu vor fi primite, să se observe calculul greșit al cuantumului despăgubirilor la care a fost obligată în raport de art. 10.14 din Condițiile generale de asigurare. Intimatul S.M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a deciziei atacate. Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor iar potrivit art. 304 C. proc. civ. partea introductivă modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate limitativ enumerate de acest text de lege. Prin recursul declarat recurenta invocă motivele prevăzute de art. 304.7, 8 și 9.
Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că decizia atacată nu cuprinde motive contradictorii aprecierile cu privire la necesitatea depunerii cheilor în original fiind coroborată cu situația autoturismului asigurat - seconhand și cu faptul că valabilitatea cheilor s-a probat cu ocazia inspecției tehnice de risc la încheierea contractului de asigurare.
Ipotezele art. 304.8 C. proc. civ., de asemenea invocat de recurentă nu se regăsesc în dezvoltarea recursului deoarece prevederile art. 7 din condițiile specifice de asigurare conform cărora: „asiguratul pentru a fi în drept să primească despăgubiri pentru autovehiculul furat, trebuie să pună la dispoziția Asigurătorului odată cu înștiințarea, actele originale ale autovehiculului”, nu au fost greșit interpretate de instanța de apel prin schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, ci aplicate la cazul în speță în raport de probele administrate. De asemenea, nu au fost greșit interpretate nici prevederile art. 8.2 din condițiile specifice prin raportare la probele administrate și cu privire la care deși era în drept, asigurătorul nu a făcut dovada că ar fi aplicat sancțiunea prevăzută de art. 8.4 la care acesta trimite, respectiv să propună asiguratului modificarea corespunzătoare a contractului sau să-l denunțe, în cazul în care, cunoscând exact circumstanțele nu ar fi încheiat contractul.
Motivul prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ. este invocat de recurent prin raportare la art. 969 C. civ. sau la unele din prevederile condițiilor de asigurare, or, este evident că hotărârea atacată respectă principiul forței obligatorii a contractului de asigurare, pe ale cărui clauze își sprijină soluția adoptată.
Cât privește critica ce are ca obiect stabilirea cuantumului valoric al despăgubirilor acordate, aceasta vizând temeinicia hotărârii atacate iar nu nelegalitatea sa nu poate fi examinată, trimiterea la art. 10 pct. 14 din Condițiile generale neîncadrându-se în motivul prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ. Așa fiind, față de cele ce preced, Înalta Curte, va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele G.P.A. SA CLUJ NAPOCA și S.A.R.GA SA, sucursala BUCUREȘTI, împotriva deciziei nr. 435 din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.