ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3949/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 524 din data de 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-au dispus următoarele: În baza art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) rap. la art. 76 lit. a) C. pen. condamnarea inculpatului C.C.V. (fiul lui A. și M.) la 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

pe durata executării pedepsei. În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic, art. 74 lit. a), c rap. la art. 76 1 lit. e) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 2 (două) luni închisoare (parte vătămata S.S.S.). În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), c rap. la art. 76 1 lit. e) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 2 (două) luni închisoare parte vătămata T.V.). În baza art. 71 C. pen. s-a interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 180. alin. (2) C. pen.

cu aplic, art. 74 lit. a), c rap. la art. 76 1 lit. e) C. pen. a fost condamnă același inculpat la 2 (doua) luni închisoare (parte vătămata G.A.). În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 a), b), C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul C.C.V. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus durata prevenției de la 18 februarie 2008 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 264 alin. (1) C. pen. condamnarea inculpatului T.E.R. (fiul lui R. și V.) la 1 (un) an închisoare. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 262 alin. l C. pen. condamnarea inculpatului T.E.R. la 1 (un) an închisoare. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 33 - art. 34 C. pen. inculpatul T.E.R. urmând să execute pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei stabilind termen de încercare, în condițiile art. 82 C. pen. pe o perioada de 3 ani. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepselor accesorii. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reținerii si arestării preventive de la 18 februarie 2008 la 28 februarie 2008. În baza art. 262 alin. (1) C. pen. condamnarea inculpatului M.I. (fiul lui M. și P.) la 1 (un) an închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei, stabilind termen de încercare, în condițiile art. 82 C. pen. pe o perioadă de 3 ani. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepselor accesorii. În baza art. 88 C. pen. s-a deduce din pedeapsa aplicata inculpatului perioada reținerii din data de 18 februarie 2008. În baza art. 262 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 99 C. pen. și art. 109 C. pen.

condamnarea inculpatului N.M.T. (fiul lui M. și O.) la 6 (sase) luni închisoare. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilind termen de încercare, in condițiile art. 110 C. pen. pe 6 perioada de 1 an. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepselor accesorii. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului perioada reținerii din data de 18 februarie 2008. S-a luat act că Spitalul Clinic de Urgenta B.A.

nu s-a constituit parte civila în cauza. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul C.C.V. un briceag cu lama cu vârf ascuțit, rabatabila având lungimea de 10 cm. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile T.S. și T.F. și a obligat pe inculpatul C.C.V. la plata, către fiecare parte civila, a sumei de 20.000 euro, echivalent în lei la data plații efective, reprezentând daune morale. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. s-a admis, în parte, acțiunea civila formulata de părțile civile T.V., S.S.S. și G.A. și obliga pe inculpatul C.C.V. la plata către dintre aceste părți civile a sumei de 1500 lei reprezentând daune morale.

S-a respins ca neîntemeiata cererea părții civile S.S.S. privind acordarea de daune materiale. În baza art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul C.C.V. la plata către părțile civile: S.S.S. a sumei de 1000 lei, G.A. a sumei de 2700 lei și către T.V. a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli judiciare. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați inculpații C.C.V., T.E.R., M.I. și N.M.T. in solidar cu partea responsabila civilmente la plata fiecare a sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, iar onorariile avocaților din oficiu urmând a fi avansate din fondurile M.J.L.C. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, înregistrat sub nr. 416/P/2008 din 14 august 2008 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților C.C.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și lovire, fapte prev. și ped. de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.; T.E. R., în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea infractorului și de nedenunțare a unor infracțiunii, prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. și art. 262 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., M. I., in stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nedenuntare a unor infracțiunii, prev.de art. 262 alin. (1) C. pen.; N.M. T., în stare de libertate , sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nedenunțare a unor infracțiunii, prev. de art. 262 alin. (1) C. pen., cu aplic.

art. 99 și urm. C. pen. Prin rechizitoriu s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale împotriva inculpatului C.C.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., referitor la plângerile penale formulate împotriva sa de către S.S.S., T. V.A. și G.A. În esența, prin actul de inculpare s-a reținut că în seara zilei de 11 februarie 2008, pe fondul unui conflict spontan, victimei T.A.R. i-au fost aplicate mai multe lovituri de către inculpatul C.C.V., dintre care una în zona arterei femurale drepte, provocându-i-se grave leziuni traumatice ce au determinat decesul acesteia. De asemenea, s-a mai reținut ca tot pe fondul acestui conflict spontan inculpatul C.C.

a aplicat, cu un cuțit tip briceag, mai multe lovituri si părților vătămate S.S.S., T.V.A. și G. A., care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale. În ceea ce-l privește pe inculpatul T.E.R. s-a reținut ca a luat de la autorul infracțiunii de omor C.C. obiectul infracțiunii, briceagul, și l-a aruncat, în scopul de a îngreuna urmărirea penala, acordându-i în acest fel un ajutor nemijlocit acestuia și deși a avut cunoștința de săvârșirea infracțiunii de omor comisă de către C.C. la data de 11 februarie 2008 nu a denunțat de îndată săvârșirea acesteia deși a cunoscut urmarea acesteia. S-a mai reținut că inculpații M.I. și N.M.T. au avut cunoștința de săvârșirea infracțiunii de omor de către inculpatul C.C.

V. și nu au denunțat de îndată săvârșirea acesteia. Situația de fapt reținută prin actul de sesizare a avut la bază următoarele mijloace de probă: Situația de fapt expusă mai sus, se probează cu următoarele mijloace de probă: planșă fotografică cu aspecte fixate și urmele ridicate la data de 12 februarie 2008, la I.N.M.L. M.M., pe parcursul efectuării autopsiei cadavrului numitului T.A.R.; acte medicale; planșă fotografică cu aspectele fixate, urmele și obiectele ridicate la data de 12 februarie 2008, în B-dul A.O., sector 4, București, cu ocazia cercetării la fața locului efectuate în cauză privind omorul comis asupra lui T.A.R.; raport de constatare tehnico-științifică criminalistică din data de 05 martie 2008; fișă de deces; planșă fotografică cu aspecte de la cercetarea locului faptei privind pe T.A.R., T.V.A., G.A.

care în seara zilei de 11 februarie 2008 au fost agresați de către persoane necunoscute în timp ce se aflau pe B-dul A.O., stația RATB S. (C.C.); declarațiile părților vătămate S.S.S., G.A., T.V.; declarațiile martorilor S.A.M., N.C., M.M. A., R.R.M., C.L.N., I.E. C., R.N.D., M.A., T.D., N. C., Ș.D., V.F.I.; proces-verbal de recunoaștere de persoane după fotografie; planșă fotografică cu fotografiile judiciare făcute la data de 22 februarie 2008 la Sediul Serviciului Omoruri - D.G.P.M.B, privind pe numitul M.I.G. și bunurile ce au fost ridicate de acesta; planșă fotografică cu aspectele fixate la data de 18 februarie 2008, cu ocazia reconstituirii efectuate cu numitul T.E.R.

în cauza privind decesul numitului T.A.R., de 18 ani, din data de 11 februarie 2008; declarație parte vătămata T.F.; proces- verbal de recunoaștere persoane din grup; planșă fotografică cu fotografiile judiciare efectuate la data de 13 februarie 2008, la Sediul Secției Poliție, Biroul Investigații Criminale, cu ocazia predării de către numitul M.C.

a unui briceag pe care l-a găsit la data de 12 februarie 2008, pe spațiul verde aferent situat în str. L., sector 4; fișă de custodie (fragment ziar în care se află ambalat cuțitul pus la dispoziție de numitul M.C.); planșă fotografică cu fotografiile judiciare efectuate la data de 13 februarie 2008, pentru a indica locul unde la data de 12 februarie 208 a găsit un briceag, respectiv pe spațiul verde situat pe str. L., sector 4; declarațiile inculpaților N.M.T., C.C.V., M.I., T.E.R.; planșă fotografică cu aspectele fixate la data de 18 februarie 2008 la sediul Serviciului Omoruri - D.G.P.M.B., cu ocazia prezentării pentru recunoaștere din grup; planșă fotografică cu aspectele fixate la data de 18 februarie 2008, cu ocazia recunoașterii de bunuri efectuată cu inculpații T.E.R., C.C.V.

și N.M.T.; În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de proba: declarațiile inculpaților C.C., T.E.R., M. I. și N.M.T.; declarațiile părților vătămate T.S., T. V., G.A., S.S.S., declarațiile martorilor N.C., S.A., M.M.A., C.L., I.E.C., N.C., Ș.D., M.A., V.F.I., T.S.D. și D.L.I., înscrisuri în circumstanțiere privind pe inculpații M.I., C.C.; referat de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București privind pe inculpatul N.M.T. În baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen. instanța a constatat imposibilitatea audierii martorilor R.R.M., R.N.D., iar declarațiile acestora date în faza de urmărire penala au fost avute în vedere în măsura în care s-au coroborat cu celelalte mijloace de proba administrate în cauza.

Analizând în ansamblul probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În după amiaza zilei de 11 februarie 2008, inculpații C.C.V., M. I., N.M.T. și T.E.R. au mers la un restaurant de pe Șoseaua O., apoi s-au mutat la Restaurantul C. în cartierul Berceni, pe B-dul A.O., unde însoțiți de alți patru prieteni, au consumat o cantitate importantă de alcool. La plecarea din restaurant s-au despărțit și au plecat către C.C., M.I., N.M.T. și T.E.R. mergând mai în față, iar C.C.V. rămânând ceva mai în spatele lor. La aproximativ 100 m de C.C., cei trei care erau în față s-au intersectat cu G. A. și M.M.A., la adresa cărora au făcut un comentariu malițios legat de aspectul celor doi.

Acest lucru a fost auzit de către G. A., care s-a enervat extrem de tare, dar care, neavând tupeul necesar să se ducă să le ceară socoteală celor trei, s-a grăbit să ceară ajutorul prietenilor din zonă. Astfel, G.A. s-a despărțit de M.M.A., care a rămas la un chioșc să ia un suc, și l-a sunat imediat pe T.A.R., băiat cunoscut în zonă, cu o statură atletică și fără îndoială cu mai mult tupeu decât G.A. Întâmplător, T.A.R. era chiar în apropiere, pe cealaltă parte a bulevardului, însoțit de T.V. zis M. și S.A.M., iar aceștia au traversat repede și i-au prins pe cei trei la mijloc. În același timp, dintr-un bloc din apropiere, fără o înțelegere prealabilă, au apărut S.S. și N.C. Fiind impulsionat de sosirea rapidă a prietenilor, G.A.

l-a lovit pe N.M.T. cu pumnul în față, și fără nici un cuvânt sau explicație și ceilalți i-au lovit pe M.I. și T.E.R. Inculpații M.I. și N.M.T. au reușit să fugă după foarte puțin timp, iar T.E.R. fiind lovit și culcat la pământ, moment în care, fără să fi fost implicat până atunci în niciun fel în conflict, inculpatul C.C.V. a scos cuțitul din buzunar și a început să lovească victimele. Cei din grup nu au văzut imediat cuțitul, astfel că nu s-au împrăștiat imediat, iar N.C. a țipat la ceilalți că „are cuțit" doar după ce T.A.R. fusese deja înjunghiat, acțiunea inculpatului C.C.V. a durat cel mult 10-15 secunde, acesta lovind practic la întâmplare, stimulat de consumul de alcool și de faptul că prietenul său era bătut, fără nici un motiv aparent.

Acțiunile sale nu pot fi înscrise în logica premeditării în nici un fel, totuși, din felul în care s-au desfășurat evenimentele putându-se trage concluzia clară că lovirea expresă, de mai multe ori a victimei T.A.R. relevă intenția de a ucide, starea de beție voluntară, pe care inculpatul nici nu o invoca în mod expres nefiind de natură a diminua în nici un fel întinderea răspunderii penale. Fără îndoială, însă este faptul că fapta săvârșită de acesta este de omor, iar inculpatul C.C.V. nu a fost atacat în niciun fel ci pur și simplu a scos cuțitul din buzunar și a început să lovească cu el, ținta clară fiind victima T. A.R., pe care a încercat să o lovească de două ori.

Prima dată acesta s-a apărat cu mâna, îndepărtând cuțitul, care l-a tăiat pe flancul abdominal drept, provocându-i o plagă tăiată superficială de 9,5 cm, urmele fiind relevate la necropsie, a doua oară lovitura sa fiind ceva mai jos, victima nemaiputându-se apăra și fiind înjunghiat în coapsă dreaptă, secționându-i-se complet artera femurală dreaptă, ceea ce a dus la o hemoragie masivă și deces în câteva minute. Faptul că acțiunea inculpatului a fost îndreptată direct asupra victimei T.A.R. este explicabilă datorită faptului că acesta era „de facto" liderul grupului său, fiind probabil cel mai activ în bătaia iscată. Tocmai acesta este motivul pentru care nu s-a putut invoca legitima apărare și nici măcar circumstanța atenuantă a depășirii legitimei apărări, prevăzută de art. 73 lit. d) din C. pen.

Se consideră a fi în legitimă apărare cel care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, sau a altuia. Este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul. În declarația sa, inculpatul C.C.V. a arătat că în momentul în care a văzut că cei trei prieteni ai lui sunt bătuți s-a apropiat și fără motiv a început și el să fie lovit cu pumnii de către mai multe persoane, moment în care s-a lipit de o mașină parcată, a băgat mâna în buzunarul drept de unde a scos briceagul cu care a lovit fără să își dea sama pe cine sau unde.

Instanța a constatat ca leziunile victimei T.A.R. sunt ambele pe partea dreaptă, atât plaga tăiată de pe flancul abdominal drept, cât și lovitura fatală care i-a secționat artera femurală, însă, analizând dinamica loviturilor, se constată că acestea nu s-ar fi putut produce dacă victima și agresorul ar fi stat față în față, pentru că lovitura fatală este pe interiorul piciorului, astfel că cel care l-a lovit cu cuțitul ar fi trebuit să facă o fandare largă pentru a lovi în zona respectivă, și de- asemenea plaga din flancul abdominal drept nu se poate realiza printr-o lovire cu mâna dreaptă ci cu mâna stângă. De aceea, poziția victimei față de agresor a fost lateral dreapta, prima lovitură cu cuțitul a lui C.C.V.

l-a lovit superficial pe abdomen pe T.A.R., care s-a ferit răsucindu-se spre dreapta, a doua lovitură fiind directă către zona expusă ca urmare a răsucirii acestuia, și de la foarte mică distanță. Este extrem de importantă explicarea acestui mecanism de producere a plăgilor, deoarece poziția victimei arată că aceasta fiind în lateral, nu îl agresa în acel moment pe inculpat, nu îl lovea pentru că nu avea cum, nefiind față în față, și nu era nici o altă persoană care să-l agreseze, deoarece atunci inculpatul ar fi lovit-o pe aceea. Potrivit fișei de deces, moartea numitului T.A.R. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe, consecința unei plăgii înjunghiate coapsă dreaptă cu secțiune completă arteră femurală dreaptă, secțiune incompletă venă femurală dreaptă.

Leziunea traumatică tanatogeneratoare s-a putut produce prin lovire cu obiect tăietor - înțepător cu un singur tăiș (posibil cuțit sau similar) - în legătură directă necondiționată de cauzalitate cu decesul, iar moartea poate data din data de 11 februarie 2008. Datorită faptului că rana a fost penetrantă și a lezat un vas mare de sânge, moartea victimei a fost foarte rapidă. După săvârșirea faptei, inculpatul C.C.V. nu și-a mai continuat drumul către C.C., ci s-a întors din direcția în care venise, făcând dreapta către piață, după florăria din colțul străzii, în zona pieței, inculpatul s-a întâlnit cu ceilalți, care, așa cum aceștia declară erau bătuți, cel mai rău lovit dintre aceștia fiind T.E.R.

Nici unul dintre ei nu s-a prezentat la vreun spital sau la I.N.M.L. pentru a-și obține vreun certificat medico-legal. Cei patru s-au deplasat apoi printre blocuri, ieșind în strada L. unde a avut loc o discuție între ei, iar T.E.R. văzând cuțitul plin de sânge pe care îl avea inculpatul C.C.V. și dându-și seama că se întâmplase ceva grav, că cel puțin o persoană a fost înjunghiată cu acel cuțit, s-a gândit pe moment să încerce să șteargă urmele infracțiunii, i-a cerut cuțitul, a încercat să-l șteargă cât mai bine cu ce avea la îndemână, după care l-a aruncat pe spațiul verde din fața blocului M., situat în str. L. Declarațiile celor patru sunt concordante, și în toate se arată că nu a existat între ei nici o înțelegere pentru a se ascunde, mai ales că niciunul dintre ei nu a realizat pe moment ceea ce se întâmplase de fapt, și anume faptul că murise un om.

Inculpatul C.C.V. a arătat că a aflat faptul că victima murise, abia a doua zi din mass-media, lucru valabil și pentru ceilalți inculpați, însă, nici unul din cei trei nu au anunțat organele de poliție, sperând că nu vor fi identificați. Nu s-a putut dovedi în niciun fel o înțelegere ulterioară între cei patru pentru ascunderea urmelor infracțiunii, dar, nici unul dintre aceștia, deși au aflat ce se întâmplase, nu au anunțat acest lucru organelor în drept. În cauză au fost efectuate mai multe constatări tehnico-științifice, din care a rezultat că orificiile tăiat-înțepate de pe obiectele de vestimentație prezentate ar fi putut fi produse cu lama cuțitului prezentat examinării. Astfel, ca urmare a presiunii exercitate de mijloacele mass-media, datorită faptului că portretul robot era difuzat aproape la fiecare emisiune informativă, și apăruse practic în toate ziarele, autorul a luat hotărârea sa se predea.

Ulterior, s-a constatat că numele lui și adresa exactă fuseseră indicate de o persoană care sunase la dispeceratul Poliției Capitalei, verificarea fiind programată chiar în ziua în care acesta s-a predat. Astfel, la sfatul părinților, autorul C.C.V., s-a prezentat însoțit de avocat la Poliția Capitalei în dimineața zilei de 18 februarie 2008. Declarațiile pe care acesta le-a dat au fost sincere, tot el indicând și pe ceilalți membrii ai grupului, despre care nu existau niciun fel de informații la acel moment. Referitor la vătămările corporale suferite de către ceilalți participanți, se poate aprecia că aceștia sunt victimele colaterale, neexistând indicii că inculpatul C.C.V. a intenționat și uciderea lor.

În cauză, S.S.S., T.V.A. și G.A. au formulat plângere penală împotriva inculpatul C.C. V. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, iar aceștia au depus certificate medico-legale din care rezultă că au suferit vătămări corporale care au necesitat 7-9 zile de îngrijiri medicale. Potrivit certificatelor medico-legale depuse în cauză de către părțile vătămate instanța a reținut că acestea au fost lovite cu corpuri tăietor-înțepătoare S.S., având diagnosticul de „plagă tăiată regiunea occipitală", T.V. a fost diagnosticat cu „plagă tăiată - cuțit - față posterioară braț stânga", iar G.A. cu diagnosticul „plagă tăiată - plagă cuțit - punctiformă regiunea posterioară braț stâng". Având în vedere cele expuse, nu se poate concluziona că inculpatul ar fi avut în vreun fel intenția de a le lua viața celor trei, astfel că referitor la vătămările acestora C.C.V.

a fost trimis in judecata doar de săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. Faptele inculpatului C.C.V. constând în aceea că le-a lovit pe părțile vătămate, cauzându-le leziuni traumatice care au necesitat câteva zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. În drept fapta comisă de către inculpatul C.C.V. care pe fondul unui conflict spontan, cu un cuțit tip briceag i-a aplicat lovituri victimei T.A.R., provocându-i grave leziuni traumatice ce au determinat decesul acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, faptă prev. și ped. de art. 174 - art.175 lit. i) C. pen.

Faptele comise de către inculpatul C.C.V. care pe fondul unui conflict spontan, cu un cuțit tip briceag a aplicat lovituri victimelor S. S.S., T.V.A. și G.A., fără a avea intenția de a le lua viața întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. Sub aspectul laturii subiective a infracțiunilor, din probele administrate a rezultat că pe fondul conflictului spontan, inculpatul C.C. a acționat cu intenție directă de a lovi victima precum si pe părțile vătămate, rezultatul socialmente periculos, respectiv moartea victimei si lovirea părților vătămate producându-se din culpa inculpatului care nu a prevăzut acest rezultat deși putea și trebuia să îl prevadă.

Fapta inculpatului T.E.R. care a luat de la autor obiectul infracțiunii, briceagul, și l-a aruncat, în scopul de a îngreuna urmărirea penală, acordându-i în acest fel un ajutor nemijlocit acestuia, și deși a avut cunoștință despre săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., comisă la data de 11 februarie 2008 în București pe B-dul A.O. în fața C.C., sector 4, de către inculpatul C.C.V., nu a denunțat de îndată săvârșirea acesteia, deși infracțiunea a fost intens mediatizată și a cunoscut urmarea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului și de nedenunțarea unor infracțiunii, prev. de art. 264 alin. (1) C. pen.

, și art. 262 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 Iit. a) C. pen. Fapta inculpatului M.l. - care a avut cunoștință despre săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., comisă la data de 11 februarie 2008 în București, pe B-dul A.O. în fața C.C., sector 4, de către învinuitul C.C.V., victimă fiind T.A.R., și nu a denunțat de îndată săvârșirea acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nedenunțare a unor infracțiunii, prev. de art. 262 alin. (1) C. pen. Fapta inculpatului N.M.T. - care a avut cunoștință despre săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., comisă la data de 11 februarie 2008 în București, pe B-dul A.O.

în fața C.C., sector 4, de către învinuitul C.C.V., victimă fiind T.A.R., și nu a denunțat de îndată săvârșirea acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nedenunțare a unor infracțiunii, prev. de art. 262 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. În ceea ce privește individualizarea judiciara a pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina lor și modalitatea de executare a acestora, Tribunalul le-a aplicat acestora câte o pedeapsă, la individualizarea căreia a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. , respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a C. pen., pericolul social concret al faptei, dedus din împrejurările și modalitatea în care au acționat inculpații ca și din urmările produse, cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei, datele care circumstanțiată persoana inculpaților (necunoscuți cu antecedente penale, vârsta tânăra a acestora).

Astfel, in ceea ce-l privește pe inculpatul C.C.V., Tribunalul a apreciat că nu poate fi reținută circumstanța atenuantă legală a depășirii limitelor legitimei apărări, așa cum susține apărătorul inculpatului. Cu privire la acest aspect vizând depășirea limitelor legitimei apărări, probele administrate în cauză nu au evidențiat o atare situație. Riposta inculpatului nu a fost rezultatul unui atac material direct și injust și care să fi pus în pericol grav drepturile vreunei persoane ci, mai degrabă, se poate vorbi despre o „îmbrânceală" și de insulte reciproce dintre grupul victimei și inculpații N.M.T., M.I. și T.E.R., astfel că nu se poate vorbi despre o faptă săvârșită în condițiile depășirii limitelor legitimei apărări.

Cât privește circumstanțele atenuante judiciare instanța a retinut prevederile art. 74 lit. a) și c) C. pen., pentru toate infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, își câștiga mijloacele de existenta prin munca, s-a predat singur în fata autorităților, a manifestat puternice sentimente de regret a săvârșirii faptelor, profilul său moral și a coborât pedeapsa aplicata pentru fiecare dintre infracțiuni sub minimul special prevăzut de lege. În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului C.C.V., ca pedeapsă complementara (pentru infracțiunea de omor calificat), exercitarea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei. În baza art. 71 C. pen. și jurisprudeța C.E.D.O. pe durata executării pedepsei i s-au interzis inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. , apreciindu-se că nu se poate dispune interzicerea dreptul de a alege și a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii atâta vreme cât în cauză faptele comise sunt omor calificat și lovire. Constatând că infracțiunile comise de inculpatul C.C.V. sunt în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., Tribunalul a aplicat regulile prev de art. 34 lit. b), art. 35 C. pen.

și a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea. În baza art. 350 C. proc. pen. constatându-se că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării, a fost menținută starea de arest a inculpatului C.C.V. În ceea ce-i privește pe inculpații T.E.R., N.M. T. și M.l. instanța nu a retinut față de aceștia aplicarea circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 C. pen., având în vedere că deși aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale totuși aceștia nu sunt la primul conflict cu legea penala, nu au avut o atitudine sincera pe parcursul procesului penal si nu au contribuit la înlesnirea descoperirii autorului infracțiunii, însă circumstanțele lor personale au fost avute in vedere la stabilirea cuantumului pedepselor orientate către minimul special.

În baza art. 71 C. pen. și jurisprudeța C.E.D.O. pe durata executării pedepsei l i s-au interzis acestor inculpați drepturile prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., apreciindu-se că nu se poate dispune interzicerea dreptul de a alege și a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii atâta vreme cât în cauză faptele comise sunt acelea de favorizarea infractorului și nedenunțarea unor infracțiuni (în ceea ce-l privește pe inculpatul T.E.R.) și de nedenuntare a unor infracțiuni (în ceea ce-i privește pe inculpații M.I. și N.M.T.). În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților T.E.R., N.M.T.

și M.I. instanța a apreciat că scopul preventiv și educativ al acestora va putea fi atins și fără executarea acestora, fiind întrunite condițiile prev. de art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționata a acestora pe perioada unui termen de încercare ce a fost calculat în condițiile art. 82 C. pen., iar pentru inculpatul minor in condițiile art. 110 C. pen. Instanța a atras atenția inculpaților T.E.R., N. M.T. și M.I. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Î n baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate acestor inculpați. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat perioada reținerii și arestării preventive.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul C.C. V. un briceag cu lama cu vârf ascuțit, rabatabila, având lungimea de 10 cm. Sub aspectul laturii civile a cauzei i nstanța a luat act ca Spitalul Clinic de Urgenta B.A. nu s-a constituit parte civila in cauza. În ceea ce privește acțiunea civila formulata de către părinții victimei T. R.A. care au solicitat obligarea inculpatului C.C.V. la plata daunelor morale, având in vedere că părțile civile sunt părinții victimei și știut fiind că suferințele psihice persistente pe care le încearcă părinții prin moartea prematura a fiului lor care rămân lipsiți de bucuriile și mulțumirile firești procurate de defunct și nu în ultimul rând, de suportul moral si afecțiunea reciproca pe care și-o datorau în virtutea relațiilor de rudenie, dau dreptul la despăgubiri ca o compensare a suferințelor produse, instanța a constatat că sumele pretinse cu titlu de daune morale de către părțile civile T.S.

și T.F. sunt de natura a compensa durerea sufleteasca cauzata de moartea violenta a fiului lor în urma infracțiunii de omor calificat săvârșita de către inculpat. Astfel, având in vedere dispozițiile art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 - art. 999 C. civ. instanța va admite acțiunea civilă formulată părțile civile T.S. și T.F. și va obligă inculpatul C.C.V. la plata, către fiecare parte civila, a sumei de 20.000 euro, echivalent în lei la data plații efective, reprezentând daune morale. În ceea ce privește acțiunile civile formulate de către părțile vătămate T.V., S.S.S. și G.A. instanța a constatat că cererea părții vătămate S.S.S. de acordare a daunelor materiale fără a fi însoțita de vreun mijloc de proba și cum pentru repararea unui prejudiciu se cere ca acesta să fie actual și cert și având în vedere și dispozițiile art. 1169 C. civ.

este neîntemeiată, astfel încât a respins aceasta cererea de obligare a inculpatului C.C.V. la plata daunelor materiale. În ceea ce privește cererile părților vătămate de obligare a inculpatului C.C. la plata daunelor morale instanța a constatat că la originea declanșării acestui incidentului a fost și comportamentul părții vătămate G.A., iar de asemenea celelalte părți vătămate au avut și ele un comportament agresiv față de grupul din care făcea parte inculpatul și în consecința acesta a reacționat în mod violent. Având în vedere că părțile vătămate nu au o culpa determinantă la producerea prejudiciului, că urmările grave s-au datorat inculpatului care avea posibilitatea de a le evita, iar pe de alta parte vârstele apropiate ale acestora de cea a inculpatului, instanța, în baza art. 14 și 346 C. proc.

pen. rap. la art. 998 - art. 999 C. civ. a admis, în parte, acțiunea civila formulata de părțile civile T.V., S. S.S. și G.A. și a obligat pe inculpatul C.C. V. la plata către fiecare dintre aceste părți civile a sumei de 1500 Iei reprezentând daune morale. În baza art. 193 C. proc. pen. inculpatul C.C.V. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către părțile civile S.S.S., G. A., T.V. (reprezentând onorarii avocați). În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpații C.C.V. și N.M.T., precum și părțile civile T.S. și T.F. Prin Decizia penală nr. 182/ A din data de 28 august 2009 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile declarate de M.P.

- Parchetul de pe lângă Tribunalul București și părțile civile T.S. și T.F. A desființat în parte sentința penală nr. 524 din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală și, rejudecând în fond: A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului C.C.V. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor. În baza art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.C.V. la o pedeapsă de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. A contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), b) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins apelurile declarate de inculpații C.C.V. și N.M.T., ca nefondate. A dedus prevenția inculpatului C.C.V. de la 18 februarie 2008 la zi și a menținut starea de arest a acestuia. A constatat că inculpatul T.E. a fost reținut și arestat preventiv de la 18 februarie 2008 până la 27 februarie 2008. A obligat pe inculpații apelanți C.C.V. și N.M.T. la plata a câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat. Onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpații T.E. și M.l. - în cuantum de câte 300 lei – urmând a fi suportate din fondurile M.J. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele: Împotriva acestei hotărâri au declarat apel M.P.

- Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pe motivul greșitei individualizări a pedepselor aplicate, fie sub aspectul cuantumului pe inculpatul C.C., fie sub aspectul modalității de executare, pentru inculpații T.E.R., M.I. și N.M.T. și pentru greșita deducere a prevenției pentru inculpatul T.E.R., acesta executând măsura preventivă în perioada 18 februarie 2008 - 27 februarie 2008, iar nu 28 februarie 2008 cum a reținut prima instanță (motivele au fost depuse la dosar filele 4 și urm.); inculpatul C.C.V., pe motiv că fapta a fost săvârșită în legitimă apărare, acesta ripostând unui atac material direct, imediat și injust, de natură a crea un pericol grav asupra sa și asupra inculpatului T.R.

și, în subsidiar, pentru motivele depășirii limitelor apărări legitime, a lipsei formei de vinovăție necesare pentru reținerea în sarcina sa a infracțiunii de omor calificat, subliniindu- se că acesta a acționat cu intenția directă de a lovi, însă rezultatul mai grav moartea victimei s-a produs din culpă, rezultat ce nu a fost urmărit de către inculpat și pe motivul săvârșirii faptei în stare de provocare, întrucât reacția inculpatului a fost determinată de tulburarea și temerea generată de conflictul existent (motivele au fost depuse la dosar filele 42 și urm.); părțile civile T.S. și T.F., pe motiv că față de modul în care a operat inculpatul, cu intenția evidentă de a ucide, în condițiile în care personal nu fusese atacat în nici un fel, însă a folosit în contextul altercației preexistente un cuțit ce se afla aspra sa, lovind cu mare violență, soluția pe latura penală este prea blândă.

Acest mod de operare arată că nu pot fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea sa. Pe latură civilă, părțile civile au apreciat că nu a fost riguros determinat cuantumul daunelor morale, având în vedere suferințele psihice ce le-au fost cauzate de moartea fiului acestora. Inculpatul N.M.T. a precizat oral că solicită achitarea sa întrucât faptei reținute în sarcină îi lipsește unul dintre elementele constitutive, respectiv vinovăția, apreciind că nu putea aduce la cunoștință organelor de urmărire penală săvârșirea infracțiunii de omor, întrucât în contextul în care s-a întors la locul incidentului, organele de poliție se aflau deja la fața locului ceea ce presupune că luaseră cunoștință de infracțiunea comisă.

Curtea, analizând hotărârea din perspectiva motivelor de apfel invocate și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, a preciat căile de atac declarate de M.P. și părțile civile ca fiind fondate, pentru următoarele considerente: Prima instanță în urma unei riguroase analize a ansamblului probator, a reținut corect situația de fapt și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală a inculpaților. Fără a relua pe larg analiza probatoriului realizat de instanța de fond, Curtea a reținut că acțiunea inculpatului C.C.V., față de părțile vătămate, s-a realizat în contextul unei altercații generate între două grupuri relativ echilibrate din punct de vedere numeric, context în care acesta a intervenit, tară a fi necesară o reechilibrare a forțelor, folosind un instrument vulnerant, apt să provoace leziuni letale, de altfel fiind singurul participant care a folosit o armă în sensul art. 151 C. pen.

În plus, astfel cum a arătat părțile vătămate T.V., G.A. (filele 39 și urm.), S.S.S., inculpatul C.C.V. a venit din spatele pârtilor vătămate lovind cu cuțitul, în contextul în care ceilalți nu posedau nici un fel de armă și se loveau reciproc cu pumnii și cu picioarele. Această situație este subliniată și de martorii audiați, respectiv de N.C., martor ocular (fila 132), S.A. (fila 134) și M.M. A. (fila 136). Martorul C.L., de asemenea martor ocular, care a observat evenimentele datorită faptului că se afla pe stradă la momentul altercației, fără a fi în legătură de rudenie sau de prietenie cu niciunul din cei implicați, a arătat că cei care părăsiseră locul incidentului s-au îndreptat spre el, context în care I-a observat pe inculpatul C. purtând în mână un cuțit.

Martorul a evidențiat atitudinea agresivă a inculpatului care era „pornit pe acei băieți să-i taie", arătând însă și faptul că acesta a proferat amenințări similare și la adresa sa. Martorul a arătat că el cuțit din mâna inculpatului prezenta urme de sânge, iar în contextul dat, el însuși s-a simțit amenințat. De asemenea, a subliniat că nu a observat nici o altă persoană care să fi avut asupra sa vreo armă, respectiv vreun baston telescopic, astfel cum susțin inculpații. Ca urmare, la momentul la care inculpatul C.C. a intervenit lovind cu cuțitul, împotriva sa nu se exercita un atac material direct imediat și injust, intervenția sa fiind gratuită și justificată doar de faptul că în incident erau implicați cunoscuți de-ai săi.

De altfel, chiar inculpatul precizează în declarația dată la instanță că nu cunoștea motivul altercației și nici pe cei pe care îi aprecia ca fiind agresori (fila 103). Este de subliniat că inculpatul a lovit victimele venind din spatele acestora, aspecte subliniate de acestea, dar și de martorii menționați, precum și de probele științifice administrate, context în care este evident că nu se poate justifica un atac îndreptat împotriva sa care, în ptus, să întrunească existențele art. 44 C. pen. De asemenea, atacul îndreptat împotriva coinculpaților de către victime, în condițiile unei echivalențe numerice a celor implicați de ambele părți și a creării cadrului lovirilor reciproce, însă fără obiecte contondente sau arme, nu a justificat riposta inculpatului prin folosirea unei arme ca o condiție sine qua non pentru a proteja integritatea corporală a coinculpaților.

Ca urmare, fapta comisă de către inculpatul C.C.V. care, pe fondul unui conflict spontan, folosind un cuțit tip briceag, i-a aplicat o lovitură victimei T.A.R. provocându-i secționarea arterei femurale și la scurt timp decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, astfel cum a reținut corect prima instanță. Din perspectiva laturii subiective, apare evident că acționând cu un instrument vulnerant apt să producă o astfel de consecință, inculpatul a acționat cu intenție, acesta având reprezentarea clară a faptei și urmărind sau cel puțin acceptând producerea rezultatului socialmente periculos, respectiv decesul victimei. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate față de inculpatul C.C.V., de către prima instanță, Curtea a apreciat-o prea blândă.

Ca urmare, având în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen., reținând modul de operare ce este caracterizat printr-o violență excesivă în contextul unei altercații spontane, urmarea produsă, respectiv decesul victimei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, caracterizat printr-o lipsă de căință activă, curtea a preciat că o pedeapsă orientată spre minimul special cu executarea în regim de detenție este aptă să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii. La determinarea cuantumului pedepsei s-a avut în vedere și vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, dar și conduita sa în societate, astfel cum rezultă din actele în circumstanțiere depuse la dosar (fila 144, 145 fond).

În ceea ce îi privește pe coinculpați, faptele reținute în sarcina acestora sunt corect caracterizate juridic și săvârșite cu forma de vinovăție solicitată de textele de lege, fiind întrunite exigențele tragerii la răspundere penală a acestora. În ce privește individualizarea judiciară a pedepselor pentru coinculpații T.E.R., M.I. și N.M.T., Curtea a apreciat că prima instanță a avut în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen., realizând o justă și amănunțită analiză a acestora, în urma căreia a determinat corect cuantumul pedepselor și modalitățile de executare, acestea fiind apte să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii. În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul N.M.T., la cele arătate anterior se adaugă faptul că acesta a avut cunoștință despre săvârșirea infracțiunii de omor calificat al cărui autor era C.C.V., cel puțin din mass-media, fără însă a aduce la cunoștința organelor de urmărire penală acest fapt.

Astfel, acesta în declarația dată în fața instanței, a arătat că în cadrul incidentului a fost lovit însă s-a îndepărtat de grupul respectiv, reîntâlnindu- se ulterior cu inculpații la circa 1 km de zona incidentului, context în care a văzut asupra inculpatului C.C. un cuțit și a observat când coinculpatul T.E.R. l-a aruncat în spațiul verde dar, nu a înțeles să denunțe infracțiunea de teamă. De altfel și inculpatul M.I. a evidențiat în cuprinsul declarațiilor sale că același a fost motivul pentru care nu a denunțat fapta, respectiv existența unei stări de teamă, subliniind, de asemenea, că inculpatul T. a fost acela care a aruncat cuțitul în spațiul verde. Inculpatul T.E.R. a avut Ia rândul său o atitudine sincera, arătând că a preluat de la inculpatul C.C.V., cuțitul pe care l-a aruncat (fila 105). De altfel, acest inculpat a mai subliniat că nu a înțeles să denunțe săvârșirea infracțiunii nici când din mass-media și de la inculpatul C.V.

a aflat despre urmările produse. În ceea ce privește poziția inculpatului C.C.V., acesta, de asemenea, arata că a aflat despre urmările faptelor sale din mass-media, însă nu a înțeles să se prezinte imediat la organele de poliție datorită consecințelor evidente de ordin juridic. Declarațiile acestor inculpați evidențiază faptul că toți au avut posibilitatea să cunoască urmarea infracțiunii coincuipatului C.C.V., luând hotărârea de a se abține de la denunțarea infracțiunii de omor calificat. În acest context probator, apărarea inculpatului N.M. T. în sensul că a săvârșit fapta fără vinovăție nu se susținere. Astfel cum s-a arătat anterior, toți coinculpații au cunoscut urmarea infracțiunii săvârșite de inculpatul C.C.

însă au înțeles să nu se prezinte în fața organului judiciar, fie din teama față de eventualele consecințe juridice, fie dintr-o loialitate neconformă normelor socio-morale, aspecte ce conturează pe latura subiectiva condițiile prevăzute de art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen. Chiar dacă o înțelegere post factum între inculpați nu poate fi susținută probator, aceasta nu presupune și negarea întrunirii condițiilor tragerii la răspundere penală pentru fiecare inculpat în parte. Deși se poate pune problema unei greșite caracterizări în drept a faptelor inculpaților T.E.R., M.I. și N.M.T.

constând în neaducerea la cunoștința organului judiciar a identității autorului infracțiunii de omor calificat (art. 264 iar nu art. 262 C. pen.), acesta nu ar putea fi valorificată prima dată în calea de atac întrucât s-ar ajunge la încălcarea dreptului la apărare concluzie ce se impune având în vedere obiectul judecății determinat în funcție de dispozitivul rechizitoriului, motivele de apel și limitele de pedeapsă prevăzute de art. 264 superioare celor prevăzute la art. 262 C. pen. Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că este indubitabil faptul că decesul victimei a produs suferințe imense, permanente și ireversibile familiei sale, respectiv părinților, context în care s-a apreciat că prima instanță a dozat corespunzător cuantumul daunelor morale, recunoscându-se astfel existența și intensitatea suferințelor îndurate de acestea.

Ca urmare, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. C. proc. pen., Curtea a admis apelurile declarate de M.P. - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și părțile civile T.S. și T.F., pe latură penală și în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile declarate de inculpați, ca nefondate. Constatând că subzistă condițiile ce au generat luarea măsurii arestării preventive, în temeiul art. 300 2 și art. 160 C. proc. pen., Curtea a menținut în continuare starea de arest a inculpatului C.C.V. În baza art. 381 C. proc. pen. a dedus din pedepsele aplicate prevențiile executate, astfel: pentru inculpatul C.C.V. de la 18 februarie 2008 la zi și a constatat că inculpatul T.E.R. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 18 februarie 2008 - 27 februarie 2008, dată la care a fost pus în libertate, conform mențiunilor din fișa de cazier (fila 150 verso dosar).

Împotriva deciziei au declarat prezentele recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, inculpatul C.C. V. și părțile civile T.S. și T.F. Asupra recursurilor declarate în cauză: I) La termenul de astăzi, 26 noiembrie 2009, M.P. și-a retras recursul astfel încât, potrivit art. 385 4 raportat la art. 369 C.pr.pen., Înalta Curte urmează a lua act de această declarație de retragere. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului M.P. vor rămâne în sarcina statului. II) Cu ocazia dezbaterilor, părțile civile T.S. și T.F. au menționat că pedeapsa aplicată inculpatului nu trebuie redusă, ci majorată, fără reținerea circumstanțelor atenuante, și că nu sunt îndeplinite condițiile depășirii legitimei apărări sau ale provocării.

Recursurile părților civile vor fi admise în sensul celor ce urmează. Instanța de apel a admis apelurile M.P. și ale părților civile și a dispus înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute de prima instanță în favoarea inculpatului C.C.V. (prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.). Prima instanță de control judiciar a greșit însă deoarece, în urma înlăturării circumstanțelor atenuante, a procedat numai la majorarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de omor calificat, fără să aibă în vedere și celelalte 3 pedepse aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. În consecință, sub acest aspect, decizia este supusă casării în temeiul art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., urmând ca Înalta Curte să o caseze și, în urma rejudecării potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. d) din C. proc. pen., să majoreze cele 3 pedepse aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., menținând pedeapsa pentru infracțiunea de omor calificat, astfel cum a fost majorată de instanța de apel. În final, se va face aplicarea art. 33 - art. 35 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, alături de care se va aplica pedeapsa complementară. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționar