ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2248/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 301 din 5 octombrie 2007 Tribunalul Mehedinți, secția penală, a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. b) și h) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. h) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) și i) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) și i) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul C.S.I.  a fost condamnat la 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului C.S.I. pentru infracțiunile prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. h) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și de art. 138 din Legea nr. 295/2004 raportat la art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 4 decembrie 2006 până la pronunțare.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă G.C.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Prin Decizia penală nr. 9 din 17 ianuarie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a admis apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial Mehedinți, inculpatul C.S. și partea civilă G.C., a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare menținând starea de arest a inculpatului.

Instanța de apel a reținut că schimbarea încadrării juridice nu a fost pusă în discuție cu ocazia dezbaterilor, fiind încălcate dispozițiile art. 334 C. proc. pen., încălcare ce este de natură să atragă nulitatea hotărârii conform art. 197 alin. (4) C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 170 din 30 aprilie 2008, pronunțată în rejudecare de Tribunalul Mehedinți, secția penală, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din art. 174 – art. 175 lit. b) și h) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) în infracțiunile prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. h) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) și i) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Inculpatul C.S.I. a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 4 decembrie 2006 la zi.

S-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-au confiscat de la inculpat trei pachete de țigări R.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. h) cu aplicarea art. 37 lit. b) și de art. 138 din Legea nr. 295/2004 raportat la art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 15 lei către partea civilă G.C.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Prima instanță a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. b) și h) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și de art. 138 din Legea nr. 295/2004 raportat la art. 279 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b).

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că în seara de 29 noiembrie 2006, în jurul orei 22.00; după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a escaladat gardul în curtea locuinței victimei G.G., s-a ascuns în grădină și, întrucât victima a ieșit din casă să verifice curtea, a lovit-o cu un par și aceasta a căzut.

S-a reținut că victima era înarmată cu un pistol și când aceasta a încercat să se ridice inculpatul i-a luat arma și a tras trei gloanțe asupra acesteia.

Apoi inculpatul a intrat în casă, de unde a luat suma de 15 lei, trei pachete de țigări R., o drujbă și un bidon cu miere. Ultimele două bunuri au fost abandonate lângă gard.

Cadavrul victimei a fost descoperit la data de 30 noiembrie 2006.

Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt.

În seara de 29 noiembrie 2006 inculpatul C.S.I. a fost în localul din satul Fântânile Negre, Porosina Mare jud. Mehedinți și a stat la masă cu S.D., F.D., C.N., T.C., D.C.E., C.C. și B.I. Rând pe rând consumatorii au plecat, ultimii rămânând C.C. și inculpatul care au părăsit barul în jurul orelor 22.00 –23.00.

În timp cei doi au parcurs drumul împreună după care fiecare a luat-o spre casă.

În drum inculpatul a trecut pe lângă gospodăria lui G.G.

Știind că acesta este un om înstărit, inculpatul a escaladat gardul și a pătruns în curte. A deschis beciul și a luat din interior o drujbă după care a intrat în casă și a luat suma de 15 lei și trei pachete de țigări R. De asemenea s-a urcat în tractorul ce se afla în curte, dar nu a găsit nici un bun de valoare.

S-a reținut că în timp ce se afla în curte inculpatul a mutat un bidon cu miere care îi stătea în cale.

Inculpatul a ascuns drujba sustrasă într-o casă părăsită unde a fost găsită de poliție în urma celor declarate de inculpat.

Bunul a fost restituit fiului victimei.

S-a reținut că inculpatul a recunoscut constant pe parcursul procesului că a pătruns prin escaladare în gospodăria victimei, dar a susținut că acest lucru s-a întâmplat la data de 27 noiembrie 2006 și nu la data de 29 noiembrie 2007.

De asemenea s-a reținut că asupra inculpatului s-au găsit țigările R., inculpatul declarând inițial că le-a sustras din locuința victimei.

Referitor la faptele de omor și de nerespectare a regimului armelor și munițiilor instanța a reținut că acuzarea se bazează pe deducții și presupuneri întemeiate pe unele declarații date de inculpat în care acesta a recunoscut, în faza de urmărire penală, comiterea acestor fapte fără a exista probe certe că inculpatul le-a săvârșit, existând un dubiu care profită acestuia.

Astfel, cu ocazia arestării preventive și pe parcursul cercetării judecătorești și al rejudecării inculpatul a negat uciderea victimei G.G. și faptul că a deținut o armă.

S-a concluzionat că din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi deținut o armă pe care să o fi folosit împotriva victimei, iar, în timp ce o parte dintre martori au declarat că victima avea o armă cu aer comprimat, la locul faptei s-au găsit elemente de proiectile și decesul a fost cauzat de leziuni produse prin împușcare cu cartuș cu glonț.

A mai reținut instanța că nu a fost găsită arma cu care victima a fost împușcată, că pe hainele cu care a fost îmbrăcat inculpatul nu s-au găsit nici urme de sânge și nici factori ai tragerii cu arme de foc, iar pe aracul din vie s-au găsit urme de sânge ce pot aparține unei persoane de sex feminin.

Instanța a avut în vedere și faptul că declarațiile martorilor audiați în cauză nu sunt concludente deoarece nu oferă date cu privire la ce s-a întâmplat după plecarea inculpatului din bar, referindu-se numai la perioada cât inculpatul a stat cu ei la masă.

S-a reținut că este de asemenea neconcludentă declarația martorului C.A.I. care a afirmat că în noaptea de 29 noiembrie 2006 a auzit două focuri de armă în jurul orei 22,30 însă nu a ieșit afară din casă, astfel încât nu oferă informații care să se coroboreze cu alte mijloace de probă.

În consecință instanța a constatat că nu se poate reține în sarcina inculpatului decât săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere circumstanțele în care a fost comisă fapta, gradul concret de pericol social al acesteia și urmarea produsă precum și persoana inculpatului care este tânăr de 20 de ani, provine dintr-o familie dezorganizată, are un nivel scăzut de pregătire școlară, a fost în anturajul unor persoane care l-au influențat negativ, a fost condamnat încă din perioada minorității și este recidivist.

Împotriva sentinței au declarat apel D.I.I.C.O.T. – Biroul teritorial Mehedinți, partea civilă G.C. și inculpatul C.S.I.

Prin Decizia penală nr. 81 din 10 aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins apelurile care nefondate, a menținut arestarea preventivă și a dedus la zi durata acesteia și a obligat pe apelanta parte civilă și pe apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de apel a reținut în esență că în mod justificat s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile de omor calificat și de nerespectare a regimului armelor și munițiilor întrucât nu există probe care să stabilească că inculpatul a săvârșit aceste fapte.

Așa fiind s-a concluzionat că sunt nefondate apelurile declarate de procuror și de partea civilă.

S-a mai reținut că este nefondată și susținerea inculpatului că pedeapsa a fost greșit individualizată, aceasta fiind corespunzătoare criteriilor avute în vedere, respectiv poziția sinceră a inculpatului, valoarea prejudiciului, dar și starea de recidivă.

Decizia a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Craiova și partea civilă G.C.

În motivarea recursului declarat de procuror s-a susținut că soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174, art. 175 lit. g) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) întrucât din probe rezultă fără putință de tăgadă că, în noaptea de 29 - 30 noiembrie 2006, inculpatul C.S.I. a pătruns fără drept în domiciliul victimei G.G. cu intenția de a sustrage bani și bunuri, însă fiind surprins de victimă a lovit-o cu un par și a tras asupra acesteia trei gloanțe cu o armă pe care a avut-o asupra lui, ori a luat-o de la victimă. Cu aceeași ocazie inculpatul a furat din locuința victimei o drujbă, un bidon cu miere, trei pachete de țigări R. și suma de 150.000 lei.

S-a susținut că pe cămașa inculpatului au fost identificați stropi de sânge ce aparțineau victimei, iar la reconstituire inculpatul a condus organele de cercetare la locul faptei și a arătat modul în care a lovit victima și împrejurările în care a sustras bunurile și a părăsit locuința.

De asemenea s-a susținut că este cert că „inculpatul a fost singura persoană în locuința victimei în noaptea de 29 spre 30 noiembrie 2006, că victima a fost ucisă cu un pistol din care s-au tras trei gloanțe asupra victimei, că inculpatul a văzut în domiciliul său pe victimă”, fiind lipsit de relevanță că pistolul nu a fost găsit.

În recursul declarat de partea civilă s-a susținut că este greșită achitarea inculpatului întrucât la dosar există probe certe care demonstrează vinovăția inculpatului care, la reconstituire, a recunoscut fapta de omor.

S-a susținut de asemenea că în mod greșit cererea de despăgubiri nu i-a fost admisă în totalitate.

Recursurile își găsesc temeiul în dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., dar nu sunt fondate.

Din analiza materialului probator aflat la dosar rezultă că nu s-a comis o eroare gravă de fapt care să fi determinat achitarea greșită a inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. h) cu aplicarea art. 37 lit. b) și de art. 138 din Legea nr. 295/2004 raportat la art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Din probele administrate nu rezultă, dincolo de orice îndoială, că inculpatul este cel care a împușcat victima provocându-i leziuni care au dus la decesul acesteia.

În cauză este cert dovedit doar faptul că inculpatul a pătruns, prin escaladarea gardului în locuința victimei G.G. de unde a sustras diferite bunuri, parte dintre acestea fiind găsite și restituite părții civile.

Rezultă de asemenea că victima a fost găsită decedată în curtea locuinței sale în ziua de 30 noiembrie 2006.

Din raportul medico-legal de autopsie nr. 911/164, avizat de I.M.L. Craiova, rezultă că moartea victimei G.G. a fost violentă, s-a datorat contuziei și dilacerării meningo cerebrale consecință unor plăgi împușcate penetrante craniene cu fracturi de bază și boltă craniu, între leziunile de violență produse prin împușcare și deces existând legătură de cauzalitate directă necondiționată.

Este de reținut că în cauză nu s-a stabilit data și ora probabilă a producerii decesului, nefiind astfel dovedit că în noaptea de 29 - 30 noiembrie 2006, în momentul în care inculpatul a pătruns în curte, victima era încă în viață.

Se constată de asemenea că pe aracul din vie, cu care se susține, prin actul de acuzare, că inculpatul a lovit victima în cap înainte de a o împușca, au fost identificate microurme de celule epiteliale a căror genotipare au pus în evidență un profil genetic ce aparține unei persoane de sex feminin.

Din raportul de constatare tehnico-științifică de la filele 24-25 vol. II u.p. rezultă de asemenea că urmele găsite pe arac cât și pe cartușele ridicate la locul faptei, nu aparțin inculpatului.

Înalta Curte reține de asemenea că pe obiectele de îmbrăcăminte și pe încălțămintea purtată de inculpat în noaptea de 29 - 30 noiembrie 2006 nu s-au găsit urme de sânge provenind de la victimă și nici urme de tragere.

Susținerea din recursul declarat de procuror, în sensul că pe cămașa inculpatului s-au găsit urme de sânge provenind de la victimă, nu este confirmată de probele aflate la dosar.

Se impune precizarea că la dosar nu există nici un act care să ateste faptul că de la inculpat a fost ridicată o cămașă și că pe aceasta au fost găsite urme de sânge provenind de la victimă, De la locul faptei a fost ridicată cămașa cu care era îmbrăcat cadavrul victimei. Această cămașă a fost examinată și s-a constatat că prezinte urme de sânge uman ce aparține probabil grupei A II sau AB IV, fără a se putea stabili cu certitudine grupa de sânge, datorită cantității insuficiente de substanță activă.

Având în vedere că victima era îmbrăcată cu acea cămașă în momentul împușcării este mai mult decât probabil ca sângele să aparțină acesteia, care potrivit raportului medical de autopsie avea grupa A II, dar această împrejurare nu are nici o relevanță pentru stabilirea vinovăției inculpatului întrucât nu îl indică drept autor al faptei.

Cele menționate în procesele-verbale din 13 decembrie 2006 (fila 89 vol. II dos.urm.pen.) și din 15 ianuarie 2006 (fila 79 vol. II dos.urm.pen.) nu pot constitui în sine probe din care rezultă că inculpatul a împușcat victima, deoarece în aceste procese verbale sunt consemnate declarații verbale ale inculpatului și atâta timp cât aceste declarații nu se coroborează cu alte mijloace de probă nu pot servi la aflarea adevărului.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte mai reține că din procesul verbal încheiat la 4 decembrie 2006 cu ocazia primei reconstituiri, se consemnează cu lux de amănunte traseul urmat de inculpat și modul în care a comis furtul, precum și faptul că a găsit victima decedată lângă ușa pivniței, în timp ce din procesul-verbal încheiat la 15 ianuarie 2007, cu ocazia celei de a doua reconstituiri se consemnează lapidar modul în care a acționat inculpatul pentru a ucide victima, acesta nefiind în măsură să precizeze în ce regiune a corpului a lovit victima cu aracul.

Reținând și faptul că din actele dosarului nu rezultă că victima sau inculpatul ar fi deținut o armă cu glonț, Înalta Curte concluzionează că nu există probe certe care să dovedească faptul că inculpatul este cel care a ucis victima prin împușcare.

Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce la zi durata arestării preventive.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și partea civilă G.C., împotriva Deciziei penale nr. 81 din 10 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată intimatului inculpat C.S.I. durata arestării preventive de la 4 decembrie 2006 la 15 iunie 2009.

Obligă recurenta parte civilă G.C. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.S.I. se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 15 iunie 2009.