ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 846/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1788 din 28 aprilie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul S.S. și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în speță, sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 în sensul că pârâtul a avut grad de locotenent în anii 1959 și 1960, în cadrul Direcției Regionale Ploiești – Serviciul 4 și locotenent major în anul 1962 în cadrul Direcției Regionale Ploiești – Serviciul 3 – Biroul 5, iar în această calitate a propus șefului ierarhic recrutarea unui colaborator, în persoana lui I.G.

pentru a le furniza informații cu privire la persoane ce interesau organele de securitate la acea vreme și a stabilit măsuri urmare a notelor informative furnizate, activitatea sa reprezentând o imixtiune în viața privată a celor vizați. S-a apreciat ca lipsită de relevanță împrejurarea invocată de pârât, că faptele încriminate erau proceduri de rutină reglementate de lege la acea dată, efectuate în baza atribuțiilor de serviciu și denotând un comportament echilibrat și onest, în contextul în care textul de lege nu are ca scop tragerea la răspundere ci stabilește condițiile în care o persoană poate avea calitatea de lucrător al Securității. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul invocând interpretarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 și susținând că modul în care instanța de fond a interpretat textul de lege deschide calea încălcării prezumției de onestitate, considerând că toți ofițerii de securitate sunt susceptibili de a fi desfășurat acțiuni de încălcare a drepturilor și libertăților fundamentate, mod de abordare criticat de Curtea Constituțională în decizia nr. 51/2008 care a declarat neconstituțională vechea lege de funcționare a C.N.S.A.S. Recursul este nefondat. Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, are calitate de lucrător al securității „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau Miliției, cu atribuții pe linie de securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 – 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

Din înscrisurile depuse la dosarul de fond, rezultă că recurentul pârât, a fost de-a lungul timpului locotenent în cadrul Direcției Regionale Ploiești – Serviciul 4 și locotenent major în cadrul Direcției Regionale Ploiești – Serviciul 3 – Biroul 5. În acest context prima instanță a analizat probatoriul administrat în cauză prin prisma prevederilor legale citate mai sus și a expus detaliat motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și cele pentru care a înlăturat apărările pârâtului, respectând întocmai dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Împrejurările expuse pe larg, în cuprinsul prezentei decizii, atunci când s-au prezentat considerentele instanței de fond, conferă consistența concluziilor curții de apel, în sensul că activitățile desfășurate sau coordonate de recurentul pârât au fost de natură să aducă atingere unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului – dreptul la viață privată și libertatea de exprimare și opinie - atâta vreme cât urmăreau să dezvăluie atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Pentru considerentele arătate, constatându-se că, în cauză, instanța de fond a dat prevederilor legale aplicabile o interpretare corectă, în raport cu situația de fapt dovedită, recursul va fi respins, ca nefondat, menținându-se sentința criticată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.S. împotriva sentinței civile nr. 1788 din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2010.