ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1357/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, pârâta SC P.M. SA București a formulat, în baza art. 281 1 C. proc. civ., cerere prin care a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei nr. 117 din 10 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 3708/105/2006.

În motivarea cererii a arătat că prin decizia respectivă, instanța de apel a dispus printre altele că „stabilește lipsa de folosință a terenului proprietatea reclamantului, în suprafață de 2877 mp (cuantumul redevenței), la 2,34 dolari/mp, respectiv 16.672,91 lei/lună” și că executarea acestei hotărâri ridică dificultăți, întrucât aceasta consideră că trebuie să achite creditorului R.S., suma de 16671,91 lei lunar însă acesta pretinde să-i achite suma de 6732,18 dolari SUA/lunar, arătând că, din analiza considerentelor reținute de instanță, se desprinde concluzia potrivit căreia suma datorată de către apelantă creditorului este de 16.672,91 lei lunar, iar nu de 6.732.18 dolari SUA lunar. În opinia debitoarei pârâte aceasta arată că instanța de apel a reținut că stabilirea lipsei de folosință a terenului s-a făcut de către expertul topo A.F.

care a concluzionat că terenul este situat în intravilanul localității Băicoi, chiria lunară fiind de 16.672,91 lei, potrivit prețurilor de închiriere pentru localitatea respectivă, iar lipsa de folosință pentru perioada 16 iunie 2005 - 1 februarie 2008 este de 525.196,66 lei. Prin decizia nr. 1/CC din 21 ianuarie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată, cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 117 din 10 iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești formulată de pârâta SC OMV P.M. SA București (fostă P.M. SA, sucursala Ploiești) în contradictoriu cu intimatul-reclamant R.S.

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel Ploiești a reținut că dispozitivul deciziei nr. 117 din 10 iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești este clar, în sensul că debitoarea datorează pentru o perioadă determinată, o despăgubire echivalentă cu lipsa de folosință lunară, avându-se în vedere că între părți nu a existat un contract de închiriere care să stabilească contravaloarea acesteia în echivalent dolari SUA/mp. Față de această situație s-a menționat suma de 16.672,91 lei lunar pentru lipsă de folosință a suprafeței de 2877 mp, reprezentând cuantumul redevenței corespunzătoare folosirii terenului pentru exploatări petroliere așa încât suma datorată să fie raportată la cursul dolar SUA al BNR din ziua plății, urmărindu-se protejarea în timp a părților de fluctuațiile bănești.

Împotriva menționatei decizii, pârâta SC O.M.V. P.M. SA București a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei Curții de Apel Ploiești în sensul admiterii cererii sale de lămurire și stabilirea lipsei de folosință a terenului proprietatea lui R.S. la 16.672,91 lei/lunar. În criticile formulate recurenta-pârâtă susține în esență că: - instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 281 1 C. proc. civ., avându-se în vedere că față de modul în care este redactat dispozitivul deciziei nr. 117 din 10 iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești, aceasta este în imposibilitate de a-și îndeplinii obligația de plată lunară a redevenței către R.S., că nu înțelege ce sumă are de plată, 6.732,18 dolari SUA în echivalent lei sau 16.672,91 lei, că hotărârea dată în speță trebuia să fie încheiere și nu decizie separată.

- s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 983 C. civ. în sensul că orice eventuală nelămurire privitoare la cuantumul obligației sale față de R.S. nu poate fi interpretată decât în favoarea debitorului. Recurenta susține că din analiza considerentelor deciziei se desprinde concluzia că suma datorată de societatea sa este de 16.672,91 lei/lunar și nu de 6.732,18 dolari SUA/lunar cu atât mai mult cu cât s-a avut în vedere calculul expertului pentru lipsa de folosință la zi în lei, chiar dacă prin dispozitivul aceleiași decizii, a fost obligată pentru o anume perioadă la plata în lei a unei sume, iar pentru o altă perioadă la plata sumei în dolari SUA. Intimatul reclamant prin notele scrise depuse la dosar a cerut respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs de pârâtă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a se respinge recursul, pentru următoarele considerente. Pârâta a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei nr. 117 din 10 iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești, arătând că dispozitivul acesteia cuprinde dispoziții neclare privitoare la cuantumul sumei pe care este obligată să o plătească în favoarea lui R.S., cu titlu de lipsă de folosință (redevență) lunară. Este adevărat că în condițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ. erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice ale erorii materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Astfel Curtea de Apel Ploiești corect a apreciat că dispozitivul deciziei nr. 117 din 10 iunie 2008 este clar, că în materia redevenței petroliere, fapt confirmat și de expertiza efectuată în cauză în sensul că suma datorată trebuie raportată la cursul de referință al dolarului stabilit de BNR din ziua plății pentru protejarea părților de fluctuațiile cursului de schimb valutar. Înalta Curte constată că prin criticile evocate de pârâtă în cererea sa se cere o nouă judecată a apelului, că aceste critici nu sunt circumscrise cadrului legal instituit de dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., prin aceea că nu pot face obiectul procedurii de îndreptare a erorilor materiale greșelile de judecată privind fondul litigiului.

Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei nr. 1/CC din 21 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, nefiind îndeplinită nicio cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC OMV P.M. SA București împotriva deciziei nr. 1/CC din 21 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 22 aprilie 2010.