ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2326/2010

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

nr. 43 din 8 februarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

de nelegalitate, invocată din oficiu, de către Tribunalul

Botoșani, reclamantă fiind L.L.M., în contradictoriu cu pârâții

Agenția Județeană pentru Prestații Sociale și

Directorul Executiv al Agenției Județene de Prestații Sociale

Botoșani și a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin.

(1) din H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a

prevederilor O.U.G. nr. 148/2005.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut, în esență, că definiția pe care actele

administrative normative atacate o dau noțiunii de „naștere"

este în contradicție cu dispozițiile ordonanței de

urgență în aplicarea căreia au fost emise și, prin

discriminarea pe care o creează între persoane aflate în situații

identice, poate deturna actul normativ în aplicarea căruia au fost emise

de la însuși scopul pentru care a fost adoptat.

Î

mpotriva

acestei hotărâri a declarat recurs Guvernul României, invocând

excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate.

Referitor

la excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, se

arată de către recurent, că, după cum rezultă din

economia dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative

cu caracter individual, iar nu și pe cele cu caracter normativ, pentru

care legea instituie o altă procedură. Față de obiectul de

reglementare al H.G. nr. 1025/2006, este evident că aceste dispoziții

au caracter normativ, având rolul de a detalia legea și de a asigura o

interpretare și aplicare unitară a acesteia.

Pe

fondul cauzei, Guvernul României, prin motivele de recurs, a arătat

că hotărârea atacată este nelegală și

netemeinică, instanța de fond apreciind greșit că

dispozițiile actului atacat sunt nelegale în privința definirii

termenului de „naștere", întrucât recunoașterea drepturilor

prevăzute de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, pentru fiecare

naștere și nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o

problemă de nelegalitate și nu ridică aspecte de

neconstitutionalitate.

In

acest context, s-a învederat că măsurile de protecție

socială prevăzute de dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr.

148/2005 și reluate de prevederile hotărârilor de guvern atacate

urmăresc îmbunătățirea echilibrului social - economic al

familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului

și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului așa

cum eronat a reținut prima instanță și că

dispozițiile actelor normative ce fac obiectul excepției de

nelegalitate sunt în deplină concordanță cu dispozițiile

legii în vigoare în domeniu și cu cele ale Constituției republicate.

S-a mai

precizat că, în realitate, prin demersul său,

intimata-reclamantă a urmărit extinderea prevederilor O.U.G. nr.

148/2005 și pentru alte situații decât cele avute în vedere prin

dispozițiile acestui act normativ, că prima instanță nu

avea competența de a crea, de a abroga sau de a modifica dispozițiile

unei legi și de a deveni astfel legislator pozitiv și că nu era

permis instanței de fond nici ca prin interpretarea normelor juridice

să adauge consecințe contrare legii.

Recursul

este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce

urmează.

Excepția

inadmisibilității invocată ca motiv de recurs de Guvernul

României nu poate fi reținută.

Intimata-reclamantă

a contestat legalitatea prevederilor H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea

Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, act

administrativ cu caracter normativ ce conține reguli generale de

conduită, impersonale și de aplicabilitate repetată la un

număr nelimitat de subiecți.

Este

adevărat că legiuitorul în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

face trimitere în privința analizării legalității la actele

administrative cu caracter individual ceea ce ar putea conduce la concluzia

că s-ar limita posibilitatea invocării excepției de nelegalitate

la actul administrativ unilateral cu caracter individual.

Este de

observat însă că în cuprinsul alin. (2) al art. 4 este folosită

sintagma „act administrativ unilateral fără a se mai face

distincție între cel normativ și cel individual.

In virtutea principiului de drept potrivit

căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte iar nu în

sensul înlăturării efectelor sale se apreciază că și

în actuala reglementare actele administrative cu caracter normativ pot fi

supuse controlului de legalitate în procedura excepției de nelegalitate

prevăzute de art. 4 din Legea contenciosului administrativ.

Excepția de nelegalitate a unui

act administrativ cu caracter normativ ca mijloc de apărare poate fi

invocată în cadrul oricărui proces aflat pe rol, astfel cum s-a

și întâmplat în cauza dedusă judecății.

Pe fondul cauzei, criticile

aduse de recurent sunt neîntemeiate, prevederile art. 21 lit. e) din Normele

metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind

susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin

H.G. nr. 1025/2006 sunt nelegale.

Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede

că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele

trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor

aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2)

(persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat

copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în

plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost

numită tutore).

Definind nașterea într-o

manieră contrară literei și spiritului O.U.G nr. 148/2005

și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de

urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare

a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 2

din H.G. nr. 2825/2005 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a

prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 și art. 2 și art. 3 din H.G. nr. 1025/2006

de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a aceluiași act normativ

contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost

adoptate.

Î

ntr-adevăr, O.U.G. nr.

148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru

fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai

persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2)

din același act normativ, iar la modul cum s-a definit nașterea prin

normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență s-a

creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei,

de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi

o indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi

gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda

o singură indemnizație.

In aceste condiții,

apreciind că în mod corect, în exercitarea atribuțiilor

jurisdicționale, instanța de fond a reținut că prevederile din

actele administrative normative atacate nu sunt conforme cu dispozițiile

art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, sentința atacată se

privește ca legală și temeinică, iar recursul declarat de

Guvernul României ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva

sentinței nr. 43 din 8 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 5 mai 2010.