ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2754/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată,

la data de 27 mai 2008, A.P.D.R.P. a chemat în judecată D.A.D.R. Arad,

solicitând punerea în executare a H.G. nr. 964/2007 prin obligarea pârâtei la

semnarea protocolului de predare-primire și la eliberarea părții

din imobilul situat în Arad, str. Cloșca, transmis în administrarea

reclamantei prin actul administrativ susmenționat.

Reclamanta a cerut, de asemenea,

daune cominatorii de 50 lei pe zi de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 7218

din 15 octombrie 2008, Judecătoria Arad a admis în parte acțiunea

și a dispus obligarea pârâtei să semneze cu reclamanta protocolul de

predare-primire pentru imobilul identificat în anexa H.G. nr. 964/2007 și

să elibereze spațiul respectiv.

Apelul declarat de pârâtă a

fost respins prin decizia civilă nr. 27/2009 a Tribunalului Arad, secția

civilă.

Reținând competența

materială a instanței de contencios administrativ, Curtea de Apel

Timișoara, secția civilă, a pronunțat decizia civilă nr.

477 din 10 mai 2009 prin care a admis recursul formulat de pârâtă și

a trimis cauza spre competentă soluționare în primă

instanță secției de contencios administrativ și fiscal a

curții.

De menționat că în cadrul

procesului în recurs, D.A.D.R. Arad a invocat excepția de nelegalitate a

H.G. nr. 964/2007, dispunându-se citarea în cauză în calitate de pârât a G.R.

La data de 24 noiembrie 2009,

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat cerere de

intervenție accesorie în interesul G.R., prin care a solicitat respingerea

excepției de nelegalitate.

Prin sentința civilă nr. 54

din 2 februarie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr.

964/2007 și a admis în parte acțiunea, obligând pârâta să

semneze cu reclamanta protocolul de predare-primire având ca obiect imobilul

din Arad, Str. Cloșca și să elibereze acel spațiu.

Instanța a admis cererea de

intervenție accesorie și a respins cererea de obligare a pârâtei la

plata de daune comunicatorii.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că H.G. nr. 964/2007 prin care

s-a aprobat transmiterea imobilului în litigiu, aflat în domeniul public al

statului, din administrarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării

Rurale – D.A.D.R. Arad, în administrarea reclamantei, a fost adoptată cu

respectarea prevederilor Legii nr. 213/1998, excepția de nelegalitate

fiind astfel neîntemeiată.

Reținând justețea

măsurii dispuse prin hotărârea de guvern și împrejurarea că

pârâta nu a înțeles să perfecteze protocolul de predare-primire a

imobilului, instanța a constatat refuzul nejustificat și a dispus în

consecință admiterea capătului principal de cerere.

Împotriva sentinței a declarat

recurs pârâta D.A.D.R. Arad, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, s-a invocat în primul rând

necompetența materială a instanței, în raport de prevederile art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act administrativ

încheiat de autorități publice locale.

Pârâta a criticat sentința

și sub aspectul respingerii excepției de nelegalitate. În acest sens,

s-a invocat nerespectarea prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 213/1998,

prin hotărârea de guvern operând transmiterea dreptului de administrare la

o altă instituție, deși nu s-a făcut dovada că

titularul dreptului nu și-a executat obligațiile în condițiile

în care i-a fost dat bunul în administrare.

În fine, pârâta a arătat

că instanța a admis în mod eronat cererea de intervenție,

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nejustificând un

interes propriu în cauză.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art.

304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul

este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, sub aspectul

competenței de soluționare a cauzei, critica este neîntemeiată.

Pe de o parte, în cauză a fost invocată excepția de nelegalitate

a unui act administrativ emis de G.R., autoritate publică centrală,

H.G. nr. 964/2007, astfel încât în raport de prevederile art. 4 cu referire la art.

10 alin. (1) teza II din Legea nr. 554/2004, competența materială

aparține Curții de Apel Timișoara.

Pe de altă parte, instanța

care a pronunțat sentința recurată a fost corect sesizată

în baza dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza II din lege și în raport

de obiectul inițial al acțiunii, punându-se în discuție

legalitatea hotărârii de guvern și executarea prevederilor art. 2

prin care s-a dispus ca predarea-preluării părții din imobil

transmise să se facă pe bază de protocol între părțile

interesate în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a

actului.

Nici motivul de recurs privind

greșita admitere a cererii de intervenție accesorie nu este fondat,

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale fiind inițiatorul

hotărârii de guvern, ca organ de specialitate al administrației

publice centrale și fiind instituția în a cărei subordine

funcționează pârâta ca serviciu public deconcentrat.

Referitor la soluționarea

excepției de nelegalitate, Curtea reține că H.G. nr. 964/2007 a

fost adoptată cu respectarea art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

În calitatea sa de proprietar al

bunului, S.R. avea deplina libertate de a dispune de imobilul în litigiu

independent de interesul instituției pârâte, care nu poate fi opus

titularului dreptului, întrucât el nu poate fi ocrotit în dauna domeniului

public, a interesului public, acela de desfășurare în condiții

optime a activității tuturor instituțiilor publice din

subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Având în vedere considerentele

expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în

cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.A.D.R.

Arad împotriva sentinței civile nr. 54 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 26 mai 2010.