ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1833/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1037/ F din 10 decembrie 2009

Tribunalul București a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată

de revizuientul M.S., fiul lui T. și F., împotriva sentinței penale nr. 75/24

ianuarie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia

penală nr. 6700 din 15 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că revizuientul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 394 lit. a)

și b) C. proc. pen., invocând că în mod greșit a fost condamnat pentru

infracțiuni de trafic de droguri, nefiind autorul faptelor pentru care a fost

trimis în judecată, că inculpatul B.I. a revenit asupra declarațiilor inițiale

și a arătat că nu a cumpărat niciodată heroină de la revizuient.

Referitor la acest motiv tribunalul

a reținut că nu reprezintă împrejurare nouă în sensul art. 394 lit. a) C. proc.

pen., fiind o revenire asupra declarațiilor pe care le-a dat martorul în cursul

procesului de care instanța a luat act în cursul judecății.

Revizuientul a mai arătat că martora

N.I.L. a făcut declarații mincinoase în cauză și a fost sancționată cu amendă

administrativă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București,

ceea ce face aplicabilă dispoziția art. 394 lit. b) C. proc. pen.

Tribunalul a motivat că împrejurarea

relevată de revizuient nu îi poate profita întrucât amenda administrativă

aplicată martorei a fost rezultatul unei depoziții mincinoase dată de aceasta

în favoarea revizuientului.

Tribunalul a apreciat că prin

intermediul unei căi extraordinare de atac, cum este revizuirea, condamnatul M.S.

încearcă să obțină o reapreciere a probațiunii deja administrate în cauză

pentru a dovedi fapte și împrejurări deja verificate de instanța fondului și de

instanțele de control judiciar, ceea ce excede prevederilor legale referitoare

la calea de atac a revizuirii.

Prin Decizia penală nr. 43 din 23

februarie 2010 Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul

revizuientului împotriva sentinței penale nr. 1037 din 10 decembrie 2009.

Împotriva deciziei a declarat recurs

condamnatul revizuient M.S., care în esență susține că sentința de condamnare

este netemeinică întrucât se bazează pe probe neverificate, că în cauză

instanțele nu și-au manifestat rolul activ pronunțând hotărâri care sunt

rezultatul unor erori judiciare.

Recursul revizuientului nu este

fondat.

Potrivit art. 394 revizuirea poate

fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un

interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere.

Din examinarea textului menționat

referitor la două cazuri de revizuire rezultă că de esența acestei căi

extraordinare de atac este în prima situație împrejurarea ca după condamnarea

definitivă să se fi descoperit fapte sau circumstanțe noi ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea fondului și prin urmare să nu fi făcut

obiectul dezbaterii la soluționarea fondului.

Or, în cauza de față chestiunile

invocate de revizuient ca împrejurări noi au fost avute în vedere în cursul

dezbaterii.

Referitor la cazul de revizuire prevăzut

la lit. b), invocat de revizuient, nici acesta nu este întemeiat.

În cauză nu s-a stabilit prin

hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului că martorii audiați în

cauză au susținut în mod mincinos că petentul revizuient a comis infracțiunile

pentru care a fost condamnat.

Or, cazul de la lit. b) constituie

motiv de revizuire numai dacă a dus la darea unei hotărâri nelegale sau

netemeinice.

Examinând hotărârile din apel și din

recurs prin care s-a rezolvat fondul cauzei Înalta Curte observă că tragerea la

răspundere penală a revizuientului s-a făcut în baza unui ansamblu probatoriu

mai larg în ce-l privește pe acesta, în prezent neexistând posibilitatea

reaprecierii probelor administrate la judecarea fondului cauzei.

Prin urmare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul revizuientului va fi respins cu obligarea

lui la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul M.S.

împotriva Deciziei penale nr. 43 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2010.