ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1833/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1037/ F din 10 decembrie 2009 Tribunalul București a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul M.S., fiul lui T. și F., împotriva sentinței penale nr. 75/24 ianuarie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 6700 din 15 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că revizuientul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen., invocând că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiuni de trafic de droguri, nefiind autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, că inculpatul B.I.

a revenit asupra declarațiilor inițiale și a arătat că nu a cumpărat niciodată heroină de la revizuient. Referitor la acest motiv tribunalul a reținut că nu reprezintă împrejurare nouă în sensul art. 394 lit. a) C. proc. pen., fiind o revenire asupra declarațiilor pe care le-a dat martorul în cursul procesului de care instanța a luat act în cursul judecății. Revizuientul a mai arătat că martora N.I.L. a făcut declarații mincinoase în cauză și a fost sancționată cu amendă administrativă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, ceea ce face aplicabilă dispoziția art. 394 lit. b) C. proc. pen. Tribunalul a motivat că împrejurarea relevată de revizuient nu îi poate profita întrucât amenda administrativă aplicată martorei a fost rezultatul unei depoziții mincinoase dată de aceasta în favoarea revizuientului.

Tribunalul a apreciat că prin intermediul unei căi extraordinare de atac, cum este revizuirea, condamnatul M.S. încearcă să obțină o reapreciere a probațiunii deja administrate în cauză pentru a dovedi fapte și împrejurări deja verificate de instanța fondului și de instanțele de control judiciar, ceea ce excede prevederilor legale referitoare la calea de atac a revizuirii. Prin Decizia penală nr. 43 din 23 februarie 2010 Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul revizuientului împotriva sentinței penale nr. 1037 din 10 decembrie 2009. Împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul revizuient M.S., care în esență susține că sentința de condamnare este netemeinică întrucât se bazează pe probe neverificate, că în cauză instanțele nu și-au manifestat rolul activ pronunțând hotărâri care sunt rezultatul unor erori judiciare.

Recursul revizuientului nu este fondat. Potrivit art. 394 revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere. Din examinarea textului menționat referitor la două cazuri de revizuire rezultă că de esența acestei căi extraordinare de atac este în prima situație împrejurarea ca după condamnarea definitivă să se fi descoperit fapte sau circumstanțe noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea fondului și prin urmare să nu fi făcut obiectul dezbaterii la soluționarea fondului. Or, în cauza de față chestiunile invocate de revizuient ca împrejurări noi au fost avute în vedere în cursul dezbaterii.

Referitor la cazul de revizuire prevăzut la lit. b), invocat de revizuient, nici acesta nu este întemeiat. În cauză nu s-a stabilit prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului că martorii audiați în cauză au susținut în mod mincinos că petentul revizuient a comis infracțiunile pentru care a fost condamnat. Or, cazul de la lit. b) constituie motiv de revizuire numai dacă a dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice. Examinând hotărârile din apel și din recurs prin care s-a rezolvat fondul cauzei Înalta Curte observă că tragerea la răspundere penală a revizuientului s-a făcut în baza unui ansamblu probatoriu mai larg în ce-l privește pe acesta, în prezent neexistând posibilitatea reaprecierii probelor administrate la judecarea fondului cauzei.

Prin urmare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul revizuientului va fi respins cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul M.S. împotriva Deciziei penale nr. 43 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2010.