ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1631/2009

Examinând recursurile de față constată:

Prin sentința penală nr. 23 din 27 martie

2008, Tribunalul Covasna a condamnat pe următorii inculpați:

închisoare, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prevăzute de

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74, art. 76 alin.

(1) lit. a) și alin. (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. e) și de art. 5 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. c) C.

pen.

În baza art. 86/1 C. pen., cu aplicarea

art. 13 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de

încercare stabilit conform art. 86/2 C. pen. la 5 ani, impunându-se măsuri de

supraveghere conform art. 86

3

C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a atras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 C. pen.

an închisoare pentru săvârșirea, în concurs real a infracțiunilor prevăzute de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74, art. 76 alin.

(1) lit. c) C. pen. și de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

74, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare

calculat conform art. 82 C. pen., la 3 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Prin aceeași sentință s-a dispus, în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

)

C. proc. pen., cu referire la art. 18

1

alin. (1) și (2) C. pen.,

achitarea inculpaților K.L și S.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 18

1

alin. (3) C.

pen., raportat la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului K.L.o

amendă administrativă de 600 lei și inculpatului S.F. o amendă administrativă

de 800 lei.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000 au fost confiscate următoarele

bunuri:

- o pipă de sticlă cu urme de

tetrahidrocanabiol de la inc. K.L.;

- o pipă din metal de culoare galbenă cu

urme de tetrahidrocanabiol de la inculpatul K.I.C.;

- o pipă din os, o pipă artizanală din

metal cu furtun, două pipe din lemn, o pipă din material plastic și un fragment

de pipă de culoare neagră, toate cu urme de tetrahidrocanabiol.

Fiecare inculpat a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut în esență, următoarea

situație de fapt:

La data de 27 decembrie 2005, inculpatul T.J.

a introdus, fără drept, din Ungaria în România, prin punctul de trecere a

frontierei Borș, cantitatea de 4 gr cannabis, iar la 28 decembrie 2005 a oferit

inculpaților K. și K.T., precum și martorului P.J.C., cannabis, la locuința sa

din Sf. Gheorghe.

S-a mai reținut că același inculpat a

deținut fără drept, cannabis pentru consum propriu.

Referitor la inculpatul K.I.C. s-a

reținut că la data de 28 decembrie 2005 a oferit cannabis inc. T.J. și K.L. și

martorului P.J. și că anterior acestei date a deținut cannabis pentru consum

propriu.

La individualizarea pedepselor,

instanțele au avut în vedere pericolul social concret al faptelor și persoana

inculpaților, vârsta acestora și poziția pe parcursul procesului.

S-a reținut că faptele comise de inc.

K.L. și S.F., prin atingerea minimă a valorilor apărate și prin conținutul lor

concret, fiind în mod vădit lipsite de importanță, nu prezintă gradul de

pericol social al unor infracțiuni.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul

de pe lângă Tribunalul Covasna și inculpații T.J. și K.I.C.

În apelul declarat de procuror, sentința

a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se

condamnarea inc. K.L. și S.F. și majorarea pedepselor aplicate celorlalți doi

inculpați, executarea pedepsei aplicate inc. T.J. în detenție și aplicarea art.

86/1 C. pen. pentru inc. K.I.C.

Inculpații T.J. și K.I.C. au susținut că

faptele comise nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Prin decizia penală nr. 90/Ap din 7

octombrie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori

a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și a

desființat sentința penală sub aspectul neindicării în concret a

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., al individualizării

judiciare a pedepsei aplicate inc. T.J. și K.I.C., al modalității de executare

a pedepsei pentru inculpatul K.I.C., a soluției de achitare a inc. K.L. și S.F.

și al cuantumului cheltuielilor judiciare.

Rejudecând în aceste limite, instanța de

apel a reținut în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prevăzute de

art. 74 lit. a) și b C. pen.

Au fost repuse în individualitatea lor

pedepsele aplicate inc. T.J. și K.I.C. și au fost majorate pedepsele aplicate

acestora pentru infr. prev. de art .2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 lit. a) și b) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., de la

câte 1 an închisoare la câte 2 ani închisoare, pentru fiecare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat

fiecăruia dintre cei doi inculpați pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b)

și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul T.J. să execute pedeapsa

cea mai grea de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar inc. K.I.C. pedeapsa cea

mai grea de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au înlăturat dispozițiile art. 81 C.

pen. și art. 359 C. proc. pen. și s-a dispus suspendarea sub supraveghere a

pedepsei aplicate inc. K.I.C. pe un termen de încercare de 4 ani și conform

art. 86/3 alin. (1) C. pen. s-au impus inculpatului măsuri de supraveghere.

Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras

atenția inc. K.I.C. asupra dispozițiilor art. 86/4 C. proc. pen.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, inculpatul K.L. a fost condamnat la 1000 lei amendă penală, iar

inculpatul S.F. la 1400 lei amendă penală.

În baza art. 63

1

C. pen. s-a

atras atenția fiecărui inculpat asupra neexecutării cu rea-credință a amenzii.

Au fost majorate cheltuielile judiciare

la care a fost obligat fiecare inculpat de la 280 lei la 430 lei.

S-au menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

Prin aceeași decizie au fost respinse, ca

nefondate, apelurile declarate de inc. T.J. și K.I.C., care au fost obligați la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de apel a reținut că starea de

fapt a fost corect stabilită, vinovăția inculpaților îmbracă forma intenției

directe, iar încadrarea juridică este legală.

Așa fiind, în mod legal s-a dispus

condamnarea inculpaților T.J. și K.I.C., dar s-a apreciat eronat că faptele inc.

S.F. și K.L. nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.

S-a reținut că lipsa antecedentelor penale

și faptul că aceștia au recunoscut comiterea faptelor nu justifică aprecierea

că acestea sunt în mod vădit de importanță, așa încât este fondată critica

procurorului cu privire la achitarea celor doi inculpați, impunându-se

condamnarea acestora.

Din aceleași considerente s-a reținut că

nu poate fi primită solicitarea inc. T.J. și K.I.C. de a se aplica art. 18

1

C. pen. în ceea ce îi privește.

Instanța de apel a reținut de asemenea,

că este fondat motivul de recurs invocat de procuror cu privire la cuantumul

pedepselor aplicate inc. T. și K. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, impunându-se majorarea acestora.

Tot astfel, s-a considerat că este

întemeiată critica vizând modalitatea de executare a pedepsei aplicate inc.

K.I., impunându-se înlăturarea dispozițiilor art. 81 C. pen. și aplicarea art. 86/1

C. pen.

S-a reținut că nu se impune aplicarea

unei pedepse cu executare în regim de detenție în ceea ce-l privește pe inc. T.J.,

având în vedere cantitatea mică de droguri, faptul că acesta a colaborat cu

organele judiciare, a recunoscut și a regretat comiterea faptelor.

Împotriva deciziei au declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul S.F.

Recursul procurorului a fost întemeiat pe

dispozițiile art. 385/9 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., susținându-se că

dispozitivul deciziei nu se înțelege, întrucât nu s-a precizat modalitatea de

executare a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inc. T.J.

Inculpatul S.F. a solicitat să se mențină

sentința penală, întrucât prima instanță a apreciat corect că fapta pe care a

comis-o nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Examinând cauza prin prisma motivelor de

recurs invocate, cât și din oficiu, în condițiile art. 385/9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că ambele recursuri nu sunt fondate.

Astfel este neîntemeiată susținerea

procurorului că, în ceea ce-l privește pe inc. T.J. dispozitivul deciziei este

neclar.

Se constată că, pe de o parte, în

dispozitiv s-au menționat expres limitele în care se desființează sentința, iar

acestea nu au în vedere și modalitatea de executare a pedepsei aplicate acestui

inculpat, iar pe de altă parte, se precizează că se mențin celelalte dispoziții

ale sentinței, deci inclusiv cele privind suspendarea sub supraveghere a

pedepsei aplicate acestui inculpat.

De asemenea, în considerentele deciziei

se menționează că „nu se impune executarea pedepsei în detenție”.

Referitor la recursul declarat de

inculpatul S.F. se reține că nu este întemeiată susținerea că fapta acestuia nu

prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Din actele dosarului rezultă că

inculpatul, anterior datei de 16 martie 2006, a deținut cannabis în locuința sa

din com. Arcuș, jud. Covasna și că a consumat acest drog în repetate rânduri.

În mod corect instanța de apel a reținut

că această faptă nu poate fi considerată ca fiind în mod vădit lipsită de

importanță, ci prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Având în vedere urmările grave pe care le

produce pe plan biologic și social consumul de droguri, gravitatea faptei

inculpatului nu poate fi minimalizată.

Așa fiind, în mod corect s-a dispus în

apel condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără

drept de droguri de risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000.

Constatând că nu există nici motive de

recurs care să poată fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte va

respinge recursurile ca nefondate, conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Având în vedere dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul S.F. va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul S.F. împotriva

deciziei penale nr. 98 din 7 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei

reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului

ales.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru intimatul inculpat T.J., în sumă de 200 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

mai 2009.