ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 696/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 144 din 19

iulie 2002 a Tribunalului Buzău, au fost condamnați inculpații:

1. P.S.

la:

- 3 ani închisoare pentru

participație improprie la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 31 alin.

(2) raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și la

- 8 luni închisoare pentru

infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, iar în baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un

termen de încercare de 5 ani.

2. P.Z.

la:

- 3 ani închisoare pentru

participație improprie la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 31 alin.

(2) raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.;

- 8 luni închisoare pentru

infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C.

pen. (săvârșită în septembrie 1996), pedeapsă grațiată în baza art. 1 din Legea

nr. 137/1997.

În baza art. 36, art. 33 și art. 34 C.

pen., a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare menționată cu pedepsele aplicate

prin sentințele penale nr. 234 din 17 octombrie 1997 și nr. 96/2001 ale

Tribunalului Vrancea (câte 3 ani și câte un an închisoare, aplicate pentru

infracțiuni concurente) și a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare.

- câte 3 ani închisoare și câte un

an interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

două infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen. (săvârșite în luna martie 2001) și la

- câte 8 luni închisoare pentru trei

infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (comise în lunile noiembrie 2000 și

ianuarie 2001).

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

a contopit cele 5 pedepse (de câte 3 ani și respectiv câte 8 luni închisoare)

și a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani cu un spor de 6 luni, în

total 3 ani și 6 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor înscrise în art.

64 lit. a) și b) C. pen.

Totodată, tribunalul a dispus

anularea actelor false și a obligat pe inculpați în solidar la 18.956.309 lei

despăgubiri către partea civilă Casa Județeană de Pensii Buzău, precum și la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, s-au reținut

în fapt, următoarele:

Inculpata P.Z. a fost arhivară la

S.C. R. S.A. Rm. Sărat și în această calitate a înscris în fals, în adeverința nr.

890/1996 eliberată mamei sale M.C. o vechime în muncă de 277 zile aferentă

perioadei 1967 – 1980 deși aceasta nu a prestat vreo activitate, adeverință ce

a fost predată, cu bună știință, de soțul său, inculpatul P.S., la Casa

Județeană de Pensii Buzău pentru înlocuirea dosarului de pensionare pentru

limită de vârstă și astfel i s-a calculat și încasat, cu titlu de pensie suma

de 24.259.014 lei.

În luna noiembrie 2000, inculpata P.Z.

a întocmit două adeverințe de vechime în muncă pentru N.S. în care a înscris

câte 57 zile lucrătoare aferente perioadei 1965-1969 și după ce au fost semnate

de conducerea societății le-a modificat, înscriind unele cifre, înaintea celor

existente, astfel că în loc de 167 zile cât a lucrat în realitate, a înscris

367 zile, diferența fiind fictivă.

De asemenea, inculpata a modificat

și adeverința eliberată inculpatei P.A. (condamnată în cauză), astfel că prin înscrierea

cifrei 2 înaintea celei de 57 zile cât lucrase, a rezultat fictiv 257 zile,

vechime în muncă, pentru acest serviciu inculpata primind suma de 500.000 lei.

În sfârșit, la 15 noiembrie 2000,

inculpata P.Z. a modificat și adeverința de vechime în muncă eliberată

inculpatei L.G. (condamnată în cauză), înscriind fictiv 196 zile în loc de 56

zile cât lucrase în realitate, fapt pentru care a primit suma de 500.000 lei.

Prin decizia penală nr. 455 din 9

octombrie 2002 a Curții de Apel Ploiești s-au respins ca nefondate apelurile

declarate de inculpații P.S. prin care solicita a fi achitat, întrucât nu este

vinovat și eventual a se restitui dosarul pentru completarea urmăririi penale,

întrucât nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală și nici nu i s-a luat

o declarație scrisă personal cu privire la fapte și P.Z. prin care solicita

reducerea pedepselor și suspendarea condiționată a executării pedepsei

rezultante.

Împotriva acestei decizii inculpații

au declarat recurs, reiterând motivele din apel, temeiuri de casare prevăzute

de art. 385

9

pct. 2, 14 și 18 C. proc. pen.

Recursurile declarate de inculpați

nu sunt fondate.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele,

întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de

fapt și vinovăția inculpaților și de asemenea, au dat o corespunzătoare

încadrare juridică faptelor penale comise.

În declarațiile date în cursul

urmăririi penale și la instanță, inculpata P.Z. a susținut în mod constant că

adeverința fictivă de vechime în muncă și cererea de pensionare a mamei sale M.C.,

au fost prezentate și depuse la Casa Județeană de Pensii, în cunoștință de

cauză, de către soțul său P.S. și că acesta a și redactat și semnat cererea de

pensionare.

Declarațiile acesteia se coroborează

cu declarațiile martorei M.C., care a făcut aceleași susțineri precum și cu

declarațiile inculpatului P.S. în sensul că acesta nu neagă fapta, că precizează

doar că nu își mai amintește dacă a prezentat sau nu personal actele în vederea

pensionării soacrei sale.

Prin urmare, corect, instanțele au

reținut vinovăția inculpatului recurent.

Nu este întemeiată nici cererea de

restituire a cauzei la procuror pe motiv că nu i s-ar fi prezentat din nou

materialul de urmărire penală, după audierea de către procuror a inculpatei P.Z.

și că nu i s-ar fi luat o declarație scrisă personal conform art. 70 alin. (3) C.

proc. pen.

Din dosarul cauzei rezultă că

inculpatului P.S. i s-a prezentat materialul de urmărire penală la data de 18

decembrie 2001, după ce a fost ascultat și confruntat cu inculpata P.Z. și au

fost ascultate și alte persoane în cauză (L.G., P.A., R.G.).

Împrejurarea că a doua zi, 19

decembrie 2001, s-a prezentat materialul de urmărire penală și inculpatei P.Z.,

după ce în prealabil i s-a luat o declarație, de către procuror, această nouă

declarație nu justifică a fi prezentată și inculpatului recurent, câtă vreme

declarațiile sale care sunt aceleași, i-au fost prezentate în cadrul

confruntării, conform procesului-verbal întocmit cu acea ocazie.

În sfârșit, neluarea declarației

scrise personal conform art. 70 alin. ultim C. proc. pen., constituie o

încălcare în sensul prevederilor art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen., care

ar atrage nulitatea actului numai în condițiile în care s-ar fi adus o vătămare

ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului și să fie sesizată în

cursul efectuării actului sau la primul termen de judecată cu procedura completă.

Or, inculpatul nu a invocat această

situație la primul termen de judecată, nu a dovedit că i s-a adus o vătămare

prin neluarea declarației scrise personal, iar în cursul procesului a avut

posibilitatea să trimită instanței memoriu și declarații scrise personal.

Ca atare, omisiunea luării

declarației scrise personal nu justifică restituirea cauzei la procuror pentru

completarea urmăririi penale.

În sfârșit, nu este întemeiată nici

cererea inculpatei P.Z. de reducere a pedepsei și eventual a suspendării condiționate

a executării.

În acest sens, instanțele au ținut

seama de gradul de pericol social al infracțiunilor comise (o pluralitate de

fapte), cât și al persoanei sale (care este recidivistă, fiind anterior

condamnată pentru multiple alte infracțiuni asemănătoare), astfel că pedeapsa

stabilită este necesară pentru reeducarea sa și, prevenirea comiterii altor

infracțiuni, nefiind posibilă nici suspendarea condiționată a executării, fiind

exceptată conform art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen.

În consecință, pentru motivele

expuse urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați și

a fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații P.S. și P.Z. împotriva deciziei penale nr. 455 din 9 octombrie

2002 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurentul inculpat P.S.

la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpata

P.Z. la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 februarie 2003.