ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4639/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 212 din 18 martie 2002

Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins contestația formulată de

reclamantele D.T. și D.L.L.E. împotriva dispoziției nr. 9867 din 11 noiembrie 2001

emisă de pârâtul Ministerul Apărării Naționale privind retrocedarea imobilului din

București, sector 1.

In considerentele sentinței s-a

reținut că imobilul în litigiu a fost donat statului, iar acțiunea în anularea

donației este prescrisă, astfel cum s-a statuat irevocabil prin decizia

3246/1999 a Curții de Apel București.

Împotriva sentinței au declarat apel

reclamantele L.I.S., moștenitoarea reclamantei D.T. și D.L.L.E.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 419 din 4 noiembrie 2002 a respins apelul

reclamantelor, menținând sentința.

Împotriva deciziei instanței de apel

au declarat recurs reclamantele.

In motivarea recursului, întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., reclamantele au

susținut că acțiunea privind anularea donației nu a fost soluționată

irevocabil, astfel cu greșit s-a reținut în motivarea ambelor hotărâri.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, la termenul de la 22 februarie 2006 judecarea recursului a fost

suspendată conform prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până

la soluționarea irevocabilă a acțiunii privind nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare nr. 1/2000 prin care pârâtul a înstrăinat

imobilul în litigiu. Ulterior, cauza a fost repusă pe rol din oficiu,

fixându-se termen pentru astăzi 22 septembrie 2010.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ. cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și

orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva

incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform

art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu.

Altfel spus,

perimarea

operează cu condiția ca timp de un an să nu se

fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație

cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop,

deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță,

unde, după suspendarea judecării

recursului

, în

temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din

22 februarie 2006, părțile au lăsat să treacă un interval de timp peste cel

prevăzut de lege, de un an, fără să fi săvârșit vreun act de procedură în

vederea reluării judecării căii de atac. Mai mult, la dosarul cauzei a fost

depusă decizia nr. 1857 din 6 noiembrie 2007 a Curții de Apel București prin

care s-a soluționat irevocabil acțiunea în anularea contractului de vânzare

cumpărare.

Cum dosarul a fost lăsat în

nelucrare mai mult de un an din culpa părților, conform art. 248 alin. (1) și art.

252 alin. (1) C. proc. civ. urmează a se constata perimarea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat

de reclamantele L.I.S. și D.L.L.E. împotriva deciziei nr. 419 din 4 decembrie 2002

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie

2010.