ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8768/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1276 din 9

septembrie 2008, Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, a admis excepția

lipsei calității de reprezentant a apărătorului reclamantului și a anulat

cererea formulată de reclamantul L.D.P. în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.,

ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant.

În motivarea sentinței s-a reținut că

împuternicirea avocațială a apărătorului reclamantului atestă identitatea

părților, conținutul și data contractului de asistență juridică, însă acest

contract nu a fost prezentat pentru a dovedi întinderea puterilor conferite de

reclamant.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamantul L.D.P. întrucât excepția lipsei calității de reprezentant nu a fost

pusă în discuția părților. De asemenea, i-a fost încălcat dreptul la apărare

pentru că nu s-a luat în considerare cererea de amânare a cauzei pentru

imposibilitatea de prezentare a apărătorului său și, la primul termen după

repunerea pe rol a cauzei, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției. S-a

mai arătat că împuternicirea depusă la dosar a fost întocmită cu respectarea

dispozițiilor Legii nr. 51/1995, făcând pe deplin dovada calității de

reprezentant.

Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, prin decizia nr. 54 din 27 ianuarie 2009, a admis apelul, a desființat

sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond

reținând, în esență că împuternicirea avocațială depusă Ia dosar deși nu a fost

semnată de client, respectă conținutul formularului stabilit prin Statutul

profesiei de avocat, are indicat numărul și data contractului de asistență

juridică, iar avocatul a făcut mențiunea că atestă identitatea părților.

Fiind un act autentic întocmit cu respectarea

prevederilor legale, împuternicirea depusă odată cu cererea de chemare în

judecată, face dovada calității de reprezentant a avocatului, fără a mai fi

necesară depunerea contractului de asistență juridică.

Numai în situația în care partea adversă, sau

instanța din oficiu ar fi pus în discuție problema falsului, ar fi fost necesar

a se depune și contractul de asistență juridică. In speță, cerința de a se

depune și contractul de asistență juridică apare ca fiind excesivă.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat

recurs pârâta A.V.A.S., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând

casarea acesteia și menținerea sentinței întrucât nu s-a făcut dovada calității

de reprezentant prin depunerea contractului de asistență juridică. Apărătorul

reclamantului a semnat cererea de chemare în judecată și trebuia să facă dovada

întinderii împuternicirii conferite de client.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 83 alin.

(l) C. proc. civ., la cererea de chemare în judecată semnată de avocat trebuie

alăturată și împuternicirea avocațială.

Împuternicirea prin care avocatul D.G. a fost

mandatat să formuleze și să susțină acțiunea, depusă la dosarul de fond, s-a

emis la data de 9 octombrie 2008, anterior formulării cererii de chemare în

judecată înregistrată la 15 octombrie 2008. Această împuternicire nu este

semnată de reclamantul L.D.P., însă din cuprinsul său rezultă numărul și data

contractului de asistență juridică în temeiul căruia a fost emisă.

Conform Anexei II din Statutul profesiei de

avocat în situația în care împuternicirea prevede numărul și data contractului

de asistență juridică nu mai este necesară semnătura celui reprezentat.

Impunând această condiție legiuitorul a avut în vedere că prin contractul de

asistență juridică este prevăzută în mod expres întinderea puterilor pe care

clientul le conferă avocatului, iar în baza acestui contract, avocatul se

legitimează față de terți cu împuternicirea avocațială.

Potrivit art. 42 alin. (2) din Legea nr. 51/1995

astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 159/2008 actele întocmite de

avocat pentru ținerea evidențelor profesionale, precum și pentru legitimarea

față ele terți a calității de reprezentant sunt acte autentice.

Ca atare, împuternicirea avocațială este un

act autentic ce nu poate fi atacat decât prin înscriere în fals.

În speță, împuternicirea avocatului D.G. este

emisă pe formularul tipizat specific și cuprinde toate mențiunile impuse de

legea specială, astfel încât dovedește pe deplin calitatea de reprezentant a

apărătorului ales, fără a mai fi necesar a se depune și contractul de asistență

juridică.

Mai mult decât atât, reclamantul a formulat

personal o cerere, depusă la fila dosarului de fond, prin care a solicitat

acordarea unui termen pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales,

întărind astfel mandatul acordat acestuia.

Față de considerentele expuse recursul se va

respinge.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 54 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

octombrie 2009.