ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4034/2009

Asupra recursurilor penale de față; Prin sentința penală nr. 126 din 1 iulie 2009 a Tribunalului Sibiu s-a dispus în baza art. 139/9 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnarea pe inculpatului B.I. la o pedeapsă de 3000 lei amendă. În baza art. 139/9 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 191 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei persoană juridică SC T. SRL la 20000 lei amendă. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă A.I.

și obligați inculpații, în solidar, să plătească suma de 16350 Euro, părții civile A.I., reprezentând despăgubiri materiale; A fost respinsă cererea părții civile A.I. de obligare a inculpaților la plata daunelor morale. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., inculpatul B.I. a fost obligat la plata sumei de 500 lei iar inculpata SC T. SRL la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente: SC T. SRL, cu sediul în Mediaș, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J32/139/1995 are ca obiect de activitate "activități de arhitectură, inginerie și servicii de consultantă tehnică legate de acestea". În calitate de asociat unic al acesteia figurează numitul P.I.C., iar inculpatul B.I.

este administrator firmei. La data de 24 ianuarie 2008, lucrătorii din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Sibiu - Serviciul de Investigare a Fraudelor au efectuat un control la punctul de lucru al societății situat în Mediaș, jud. Sibiu. Cu această ocazie s-a constatat că în incinta sediului existau un număr de cinci calculatoare pe care erau reproduse următoarele programe de calculator, fără consimțământul drepturilor de autor: Windows XP Professional - reprodus de 5 calculatoare; Microsoft Word 2002 - reprodus pe 4 calculatoare; Microsoft Excel 2000 - reprodus pe 2 calculatoare; Microsoft Excel 2003 - reprodus pe un calculator; Autocad land Developement 21 - reprodus pe un calculator; Autocad 2006 - reprodus pe 2 calculatoare; Autocad Map 3D 2008 - reprodus pe un calculator; Autocad Map 3D 2007 - reprodus pe un calculator; Autocad Map 3D 2006 - reprodus pe un calculator.

Societatea inculpată reprezentată de inculpat deținea la data controlului licențe pentru programele Microsoft (Windows XP Professional, Word 2002, Word 2000 și Excel 2003), precum și o licență Autodesk map 3D 2006 SLM, pentru care au fost achitate subscripțiile aferente upgrade-urilor anuale la versiunile Map 3D 2007, respectiv Map 3D 2008. S-a reținut că, referitor la contractul de licențiere pentru programul Autodesk Map 3D 2006 societatea inculpată avea dreptul să instaleze și să utilizeze doar pe un singur calculator programul în cauză, cu posibilitatea actualizării (upgrade) la ultima versiune anuală în condițiile achitării subscripției. Inculpatul B.I. a susținut că programele identificate cu ocazia controlului de către organele de poliție, au fost instalate de el pentru a le testa funcționalitatea; de asemenea, a arătat că el personal a procedat la reproducerea programelor de calculator pe unitățile funcționale din incinta punctului de lucru.

Tot inculpatul B.I. a susținut că doar el se ocupa de administrarea efectivă a societătii. Instanța a reținut că aceste operațiuni au fost făcute în realizarea obiectului de activitate al societății, ceea ce atrage răspunderea penală a acesteia în condițiile art. 19/1 alin. (1) C. pen. Față de acestea instanța a reținut că fapta inculpatului B.I., așa cum a fost descrisă, constituie infracțiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, modificată, în cauză fiind aplicabile și prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., cu privire la infracțiunea continuată și i-a aplicat pedeapsa amenzii de 3000 de lei. La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere atitudinea sinceră a inculpatului și faptul că nu are antecedente penale.

Pentru aceeași infracțiune, fiind îndeplinite condițiile răspunderii penale a persoanelor juridice, potrivit art. 19/1 alin. (1) C. pen., instanța a dispus condamnarea societății la o amendă de 20000 lei. Cu privire la acțiunea civilă instanța de fond a reținut că aceasta este întemeiată în parte numai în ceea ce privește daunele materiale Sub acest aspect s-a reținut că partea vătămată Microsoft Corporation, titular al drepturilor de autor pentru programele de calculator Windows XP profesional, Microsoft Word și Microsoft Excel, identificate ca instalate fără drept de inculpatul B.I., s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului, și în subsidiar împotriva societății, cu echivalentul în lei al sumei de 1864 Euro, însă ulterior a renunțat la plângerea penală și și-a retras constituirea de parte civilă.

Partea vătămată A.I., titular al drepturilor de autor pentru programele de calculator Autocad Land Developement 21, Autocad 2006, Autocad Map 3D 2008, 2007, 2006, identificate ca instalate fără drept de inculpatul Biegler, s-a constituit parte civilă în cauză, prin reprezentant legal, împotriva inculpatului B.I., iar în subsidiar împotriva societății T., cu echivalentul în lei al sumei de 17850 Euro, din care: - 7850 Euro - contravaloarea programului Autocad 2006, - 8500 Euro - contravaloarea programelor Autodesk Map 3D, -1500 Euro - daune morale. Cererea pentru despăgubiri materiale, formulată de partea civilă A.I. a fost considerată întemeiată cu motivarea că prin folosirea fără drept a programelor menționate, partea civilă a suferit prejudicii, întrucât nu s-a plătit contravaloarea licențelor.

Cererea pentru acordarea daunelor morale s-a apreciat a fi neîntemeiată, arătându-se că nu se poate susține că prin folosirea fără drept a programelor, A.I. a suferit un prejudiciu moral. S-a motivat că folosirea programelor, chiar ilicită, este o recunoaștere a calității materialului ca atare, și implicit, a prestigiului deținătorilor drepturilor de autor. Or, toate acestea nu pot aduce o atingere prestigiului și statutului părții civile. Împotriva acestei soluții au declarat apel inculpații solicitând, în principal, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b/l) C. proc. pen. achitarea inculpaților precizând că prin modalitatea concretă de săvârșire a faptei, aceasta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

În subsidiar s-a solicitat reducerea pedepselor sub minimul prevăzut de lege. În dezvoltarea orală a motivelor de recurs s-a susținut că fapta reținută în sarcina inculpatului nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, din această perspectivă fiind relevantă analizarea modalității de comitere, intenției și a normelor de drept încălcate. S-a susținut că hotărârea de condamnare este exagerată, în condițiile în care inculpații aveau licență pentru o parte din produsele exploatate. Sub aspectul laturii civile, s-a solicitat respingerea cererii de despăgubiri ca nedovedită. Totodată s-a invocat și faptul că la data constituirii de parte civilă, persoana care reprezenta partea civilă nu avea procură.

Prin decizia penală nr. 79/A din 1 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate. Au fost obligați inculpații la câte 105 lei cheltuieli judiciare către stat. Deliberând asupra apelului prin prisma motivelor invocate și în limitele art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt și a dat o încadrare juridică legală faptei săvârșite de inculpați. Starea de fapt a fost descrisă cu fidelitate de către instanța de fond astfel că reiterarea ei în cuprinsul considerentelor hotărârii instanței de apel ar fi redundantă. Curtea s-a mărginit a reține că din declarațiile inculpatului B.I., ale martorului A.A.A.

precum și din Procesul verbal de control întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu din 6 ianuarie 2008 a rezultat cu certitudine că inculpatul B.I. a reprodus în mod neautorizat pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator Autocad 2006 și Autodesk Map 3D, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 1399 din Legea nr. 8/1996. Întrucât aceste programe au fost reproduse și folosite în scopul desfășurării activității inculpatei SC T. SRL. și această societate a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996. Apărările inculpaților legate de lipsa de pericol social al faptei sunt neîntemeiate. Potrivit dispozițiilor codului penal (art. 18/1), nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului. Analizând condițiile impuse de cerințele legale sus-menționate pentru a se considera că o infracțiune este lipsită de pericol social Curtea de Apel reține că acestea nu sunt îndeplinite. În privința atingerii aduse valorilor ocrotite de legea penală instanța constată că aceasta este departe de a fi minimă. Astfel, prejudiciul cauzat părții vătămate prin săvârșirea infracțiunii a fost de 16350 de Euro, sumă ce nu are un caracter modic.

De asemenea fapta săvârșită de inculpați nu poate fi apreciată ca vădit lipsită de importanță ci dimpotrivă, utilizarea în cadrul desfășurării activității a unor programe de calculator în mod neautorizat reprezintă o încălcare gravă a legislației drepturilor de autor. Este de reținut în acest sens că prin utilizarea acestor programe inculpații au urmărit să potențeze capacitatea de desfășurare a propriei activități fără să suporte costurile acestei optimizări. În condițiile în care astfel de utilizări neautorizate a programelor informatice sunt în plină proliferare în spațiul comercial și consecințele penale ale faptelor au fost în ultima vreme în mod intens mediatizate nejustificat inculpații încearcă să acrediteze ideea că fapta reținută în sarcina lor a fost comisă și ca urmare a necunoașterii depline a condițiilor de licențiere și să minimalizeze gravitatea ei.

Apărările inculpatului B.I. în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii deoarece a avut convingerea că avea dreptul de a utiliza licența pe mai multe calculatoare nu poate fi primită - acesta s-a apărat în fața organelor de urmărire penală (fila 50) susținând că nu a studiat cu atenție condițiile de licențiere. Astfel, chiar inculpatul a declarat în fața instanței de fond că a plătit o singură licență și în aceste sens sunt și contractele depuse în dosarul de urmărire penală. De asemenea și individualizarea judiciară a pedepsei a fost corect realizată de către instanțe de fond. Ținându-se seama de criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. instanța de fond a aplicat pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.

Limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune sunt de închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă. În ceea ce privește amenda, limitele legale ale acesteia sunt potrivit art. 63 alin. (3) teza 3 între 500 și 30.000 lei pentru persoana fizică și, potrivit art. 711 alin. (2) C. pen. între 5.000 și 600.000 pentru persoana juridică. Aplicarea unor pedepse mai reduse ar avea drept consecință minimalizarea pericolului social concret al infracțiunii săvârșite cu consecințe negative în planul realizării scopului sancționator, preventiv și educativ al pedepsei astfel cum este el reglementat de art. 52 C. pen. Nici criticile referitoare la modul de soluționare a laturii ci vile a cauzei nu sunt fondate.

În primul rând cererea inculpaților de înlăturare a obligării lor la plata de daune morale este lipsită de obiect deoarece instanța de fond a respins aceste pretenții ale părții civile. In ceea ce privește cuantumul despăgubiri lor materiale acesta a fost probat încă din faza de urmărire penală, fila 37 dosar urmărire penală, în constituirea de parte civilă precizându-se expres modul de stabilire a daunelor. În fața instanței de fond, deși inculpații aveau posibilitatea de a propune probe pentru a dovedi un alt cuantum al prejudiciului nu au făcut-o. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații, invocând cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 17/1 C. proc. pen. și solicitând achitarea lor, cu referire la art. 18/1 C. proc.

pen., susținându-se că achitarea subscripției pentru unul dintre produsele Autodesk oferea posibilitatea de a instala legal programele achiziționate și pe un al doilea calculator, ceea ce s-a și întâmplat în speță. S-a criticat de asemenea și modul de soluționare a laturii civile, susținând că pretențiile solicitate trebuiau dovedite. Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în care acestea formal se încadrează, respectiv art. 385/9 pct. 17/1 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că, cu ocazia unui control efectuat de către organele de poliție la sediul SC T. SRL, s-a constatat că pe cele 5 calculatoare ale societății erau instalate mai multe programe Autocad (Land Development 21,Map 3D 2006,3D 2007,3D 2008 și 2006), unul dintre ele (Autocad 2006) fiind reprodus pe două calculatoare.

Actele depuse la dosar de către inculpați atestă plata licenței (subscripției) anuale doar pentru programele Autocad Map 3D 2006 SLM, reînnoită în anul 2007, respectiv Autodesk Raster Design 2007 NLM, reînnoită pentru anul 2008. Cu ocazia audierii sale, inculpatul B.I., administrator al SC T. SRL, a recunoscut ca a instalat programul Autocad 2006 pe două calculatoare, iar ulterior a achiziționat programul Autodesk Map 3D 2006, achitând și subscripția anuală pentru îmbunătățirile programului, instalând apoi versiunile actualizate corespunzătoare anilor 2007 și 2008 pe câte un calculator. Prin motivele de recurs s-a invocat programul Home Benefit, potrivit căruia există posibilitatea de a instala legal programele achiziționate pe un al doilea calculator, în anumite condiții.

Or, așa cum rezultă chiar din înscrisul depus de inculpați (fil.13 ds. recurs), programul Home Benefit are în vedere situația în care cel de-al doilea calculator se află într-o altă locație(ceea ce nu este cazul în speță, întrucât toate calculatoarele supuse verificării se aflau în aceeași locație, respectiv sediul SC T. SRL), fiind totodată necesară întrunirea cumulativă a două condiții, între care și aceea ca al doilea calculator să fie unul aflat acasă la angajat sau chiar calculatorul personal al angajatului(ceea ce de asemenea nu a fost cazul în speță). Prin urmare, este evident că inculpații au nesocotit dispozițiile Legii nr. 8/1996,în condițiile în care instalarea și rularea unora dintre programele instalate pe calculatoarele societății s-a făcut în lipsa unor licențe legal achiziționate sau prin nesocotirea obligației de a utiliza programul în cauză doar pe un singur calculator.

În ce privește solicitarea de aplicare în cauză a disp. art. 18/1 C. pen., Curtea constată că, deși formal acesta constituie un motiv de recurs, în realitate ceea ce se critică este însăși stabilirea situației de fapt și a vinovăției. Cu toate acestea, Curtea reține că instanța de apel a analizat în mod corespunzător criteriile prevăzute în art. 18/1 alin. (2) C. pen., prin raportare la situația concretă din speță, constatând că prin conținutul său, fapta comisă de inculpați nu este în mod vădit lipsită de importanță. În fine, cu referire la latura civilă a cauzei, pretențiile formulate în declarația de constituire de parte civilă au fost cenzurate atât de către instanța de fond, cât și de cea de apel, fiind înlăturată solicitarea de plată a daunelor morale.

Pe de altă parte, suma acordată cu titlu de despăgubiri materiale corespunde contravalorii licențelor pentru programele instalate și/sau rulate în mod ilegal, ceea ce se poate deduce chiar din sumele pe care inculpații le-au plătit pentru celelalte programe achiziționate, aparținând aceluiași titular al drepturilor de autor, A.I. Prin urmare, criticile inculpaților sunt neîntemeiate, astfel încât recursurile lor vor fi respinse conform art. 385/15 pct. 1 lit. b), cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentul inculpat B.I. și recurenta inculpată persoană juridică SC T. SRL, prin asociat unic P.I.C. împotriva deciziei penale nr. 79/A din 1 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2009.