ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3258/2010

Deliberând pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele: 1. Curtea de Apel Tg.Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea premergătoare de ședință din 10 septembrie 2010 pronunțată în dosar nr. 1815.6/96/2009 a amânat din motive de ordin procedural la data de 17 septembrie 2010 soluționarea apelurilor din cauză declarate de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Harghita și inculpatul Z.I. interval de timp în care a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului-apelant Z.I. precum și a inculpatului-intimat P.S. în conformitate cu art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen.

[ce statuează că: „În cursul judecății instanța verifică periodic dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive”, putând dispune „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate (.) menținerea arestării preventive”]. Dispunând astfel instanța a constatat că inculpații Z.I. și P.S. recidiviști au fost arestați preventiv în cursul urmăririi penale desfășurate de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Harghita cu începere de la data de 11 septembrie 2008 – în temeiul art. 143 rap. la art. 148 lit. f) C. proc. pen.

măsura prelungită/menținută ulterior succesiv pe parcursul procesului penal până la momentul actual – existând motive de bănuială legitimă privind săvârșirea unor infracțiuni grave pedepsite peste 4 ani închisoare iar lăsarea acestora în libertate prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și anume acelea de punere în circulație de monedă falsificată și înșelăciune prevăzute de art. 281 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. [în cursul lunii septembrie 2008 alături de coinculpatul P.I., au plasat repetat în circulație pe raza orașului Miercurea Ciuc bancnote falsificate din cupiura 500 RON]. Prin sentința penală nr. 45 din 25 septembrie 2010 Tribunalul Harghita, secția penală, după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 - 291 C. proc.

pen. ce a inclus și ascultarea inculpaților cu respectarea dreptului la apărare și a garanțiilor procedurale prev. de art. 170 alin. (2) și art. 171 C. proc. pen. a fost confirmată săvârșirea infracțiunilor amintite hotărându-se condamnarea inculpaților la pedepsele rezultante de 6 ani închisoare și respectiv 8 ani închisoare cu executare prin privare de libertate potrivit art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. raportat la art. 57 alin. (1) C. pen. soluție impusă verificărilor legale actuale în apel potrivit art. 361 și urm. C. proc. pen. 2. Recursul în termen declarat împotriva încheierii amintite de inculpatul Z.I. cu solicitarea de a se avea în vedere perioada relativ îndelungată arestării sale preventive în cauză/apreciată ca depășind termenul rezonabil în acest sens prevăzut de art. 5 paragraf 2 lit. c) din CEDO și a se dispune revocarea măsurii preventive amintite prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160 b alin. (2) C. proc.

pen. [„temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat”] este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. Soluția de condamnare în primă instanță a inculpatului la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare atestă că temeiurile ce au determinat arestarea sa preventivă subzistă în continuare și impun menținerea măsurii amintite potrivit art. 160 alin. (3) C. proc. pen. astfel cum în mod corect a constatat instanța de apel În plus, condamnarea în primă instanță chiar nedefinitivă de către un tribunal competent justifica menținerea arestării preventive a inculpatului pentru temeiul nou prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din CEDO [„dacă este obținut legal pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent”].

Ca atare, aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160 b alin. (2) C. proc. pen. solicitată de inculpatul-recurent este nejustificată încheierea atacată fiind legală și temeinică. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.I. împotriva încheierii din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 1815.6/96/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2010.