ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3258/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3258/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând pe baza lucrărilor și
materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele:
1.
Curtea de Apel Tg.Mureș, secția
penală și pentru
cauze
cu minori și de familie, prin încheierea premergătoare de
ședință din 10 septembrie 2010 pronunțată în dosar nr.
1815.6/96/2009 a amânat din motive de ordin procedural la data de 17 septembrie
2010 soluționarea apelurilor din cauză declarate de D.I.I.C.O.T. –
Serviciul Teritorial Harghita și inculpatul
Z.I. interval de timp în care a fost
menținută arestarea preventivă a inculpatului-apelant Z.I.
precum și a inculpatului-intimat P.S. în conformitate cu art. 160
b
alin. (1) și (3) C. proc. pen. [ce statuează că: „În cursul
judecății instanța verifică periodic dar nu mai târziu de
60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive”, putând
dispune „când instanța constată că temeiurile care au determinat
arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că
există temeiuri noi care justifică privarea de libertate (.)
menținerea arestării preventive”].
Dispunând astfel instanța a constatat că
inculpații Z.I. și P.S. recidiviști au fost arestați
preventiv în cursul urmăririi penale desfășurate de D.I.I.C.O.T.
– Serviciul Teritorial Harghita cu începere de la data de 11 septembrie 2008 –
în temeiul art. 143 rap. la art. 148 lit. f) C. proc. pen. măsura
prelungită/menținută ulterior succesiv pe parcursul procesului
penal până la momentul actual – existând motive de bănuială
legitimă privind săvârșirea unor infracțiuni grave
pedepsite peste 4 ani închisoare iar lăsarea acestora în libertate
prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și anume acelea de
punere în circulație de monedă falsificată și
înșelăciune prevăzute de art. 281 alin. (2) C. pen. și art.
215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37
lit. b) C. pen. [în cursul lunii septembrie 2008 alături de coinculpatul P.I.,
au plasat repetat în circulație pe raza orașului Miercurea Ciuc
bancnote falsificate din cupiura 500 RON].
Prin sentința penală nr. 45 din 25
septembrie 2010 Tribunalul Harghita, secția penală, după
efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288
- 291 C. proc. pen. ce a inclus și ascultarea inculpaților cu
respectarea dreptului la apărare și a garanțiilor procedurale
prev. de art. 170 alin. (2) și art. 171 C. proc. pen. a fost confirmată
săvârșirea infracțiunilor amintite hotărându-se condamnarea
inculpaților la pedepsele rezultante de 6 ani închisoare și respectiv
8 ani închisoare cu executare prin privare de libertate potrivit art. 71, art. 64
lit. a) teza a II-a și b) C. pen. raportat la art. 57 alin. (1) C. pen.
soluție impusă verificărilor legale actuale în apel potrivit
art. 361 și urm. C. proc. pen.
Recursul în termen declarat împotriva încheierii
amintite de inculpatul Z.I. cu solicitarea de a se avea în vedere perioada
relativ îndelungată arestării sale preventive în
cauză/apreciată ca depășind termenul rezonabil în acest
sens prevăzut de art. 5 paragraf 2 lit. c) din CEDO și a se dispune
revocarea măsurii preventive amintite prin aplicarea în cauză a
dispozițiilor art. 160
b
alin. (2) C. proc. pen. [„temeiurile
care au determinat arestarea preventivă au încetat”] este nefondat urmând
a fi respins ca atare în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc.
pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Soluția de condamnare în
primă instanță a inculpatului la pedeapsa rezultantă de 6
ani închisoare atestă că temeiurile ce au determinat arestarea sa
preventivă subzistă în continuare și impun menținerea măsurii
amintite potrivit art. 160 alin. (3) C. proc. pen. astfel cum în mod corect a
constatat instanța de apel
În plus, condamnarea
în primă instanță chiar nedefinitivă de către un
tribunal competent justifica menținerea arestării preventive a
inculpatului pentru temeiul nou prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din
CEDO [„dacă este obținut legal pe baza condamnării pronunțate
de un tribunal competent”].
Ca atare,
aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160
b
alin. (2) C.
proc. pen. solicitată de inculpatul-recurent este nejustificată
încheierea atacată fiind legală și temeinică.
Conform art. 192
alin. (2) C. proc. pen.,
obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei,
cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de inculpatul Z.I. împotriva încheierii din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori,
pronunțată în dosarul nr. 1815.6/96/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata
sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 21 septembrie 2010.