ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1430/2010

Asupra recursurilor civile de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința nr. 98 din 14 aprilie 2008, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis în parte contestația formulată de G.V., G.M.I., G.E., G.D.M., G.I.A. și G.A.S. împotriva dispoziției nr. 815 din 29 ianuarie 2007, emisă de Primarul municipiului Pitești, în contradictoriu cu Municipiul Pitești, prin primar, Primarul municipiului Pitești și Primăria municipiului Pitești. A constatat că valoarea terenului de 670 mp și construcțiile preluate în suprafață de 224,86 mp demolate este de 1.780.762 lei, valoare față de care se va ține seama de suma de 81.508 lei Rol primită la expropriere. S-a menținut în rest dispoziția.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin dispoziția nr. 815 din 29 ianuarie 2007, Primarul municipiului Pitești a respins solicitarea reclamanților privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în natură, deoarece construcțiile sunt demolate, iar terenul este afectat în întregime de construcții autorizate și a propus despăgubiri în condițiile legii speciale. Tribunalul a reținut că, în lista anexă la Decretul de expropriere nr. 158/1988, la pozițiile 6 și 7 de la adresa Pitești au fost preluate două suprafețe de teren de 670 și 365 mp, persoane expropriate fiind G.V., G.S.C. și G.M.I. pentru terenul de la nr. 30 și V.G., G.N., G.V., G.S.C., G.M.I. și G.E. pentru terenul de la nr. 28. Terenurile de la nr. 28 și 30 erau învecinate și, conform actului de partaj voluntar aparțineau lui G.G.

și G.S. In consecință, s-a reținut că terenul de la nr. 28, care a făcut obiectul actului de partaj voluntar nu a fost expropriat de la moștenitorii lui G.S., aceștia deținând terenul de la nr. 30, iar reclamanții nu sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii. Din actul de partaj voluntar a rezultat că în lotul lui G.G. a intrat și corpul de case mici din imobilul situat în Pitești, având teren în față pe o lățime de 2 m, fiind expropriat de la moștenitorii unui alt frate a lui G.S., chiar dacă în lista anexă la decret, pe lângă aceștia au fost menționați și moștenitorii lui G.S. În ceea ce privește terenul de 343 mp, despre care expertul a făcut mențiunea că a fost expropriat de la nr. 15 de la familia T., tribunalul a constatat că această suprafață a făcut parte din actul de partaj voluntar și din certificatul de moștenitor de pe urma lui G.S.

T ribunalul a constatat că decizia atacată este nelegală în ceea ce privește respingerea cererii de restituire a terenului, dat fiind faptul că este ocupat de construcții și că reclamanților li se cuvin despăgubiri pentru teren și construcțiile demolate, în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză. Prin decizia nr. 45/A din 25 februarie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanți și pârâți.

În ceea ce privește apelul reclamanților, instanța de apel a constatat că aceștia nu au fost consecvenți în ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate asupra terenului, deoarece au arătat inițial că autorul lor ar fi avut o suprafață de 1230 mp teren, pentru ca ulterior să precizeze că ar fi existat 1092 mp teren și că diferența de 365 mp teren ar fi de la familia T. Prin notificare, reclamanții au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul situat în str. B. nr. 30, arătând în mod expres că terenul a fost în suprafață de 670 mp. Instanța de apel a respins și apelul declarat de pârâți, reținând că, în temeiul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și art. 21 din Constituție, instanța de judecată poate analiza cuantumul despăgubirilor, nu doar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții și pârâții. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 c. proc. civ. , recurenții - reclamanți au arătat că decizia este nelegală. Astfel, au dovedit cu înscrisuri că autorul lor a avut în proprietate suprafața de teren de 1230 mp, dovedind că sunt moștenitori ai autorului lor, dar și ai unchiului lor, G.G., care au deținut terenuri la nr. 28 și la nr. 30. Motivarea instanței de apel este contradictorie pentru că înlătură suprafața de 360 mp, inclusă în actul de expropriere, în timp ce moștenitorilor T. le-a fost menționată suprafața de teren din decretul de naționalizare, iar nu cea din actul primar de proprietate. Recurenții au mai arătat că instanțele au reținut că terenul în suprafață de 343 mp figurează în dispoziția emisă pe numele moștenitorilor T., dar această suprafață de teren aparținea autorului lor.

Astfel, decizia este dată în contradicție cu probele aflate la dosar, deoarece este juridic imposibil ca terenul naționalizat în anul 1952 pe numele moștenitorilor T. să figureze până în anul 1986 în rolul fiscal al autorului lor. Pârâții au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , recurenții au arătat că expertiza a fost efectuată luându-se în calcul doar prețul pe mp de pe piața imobiliară privată, fără a se folosi metode sau tehnici recunoscute, necesare în vederea efectuării unei evaluări credibile. Mai arată recurenții - pârâți, că evaluarea se face de evaluatori desemnați de Comisia Centrală, iar noțiunile de evaluator și standarde internaționale de evaluare sunt definite de lege.

Ambele recursuri sunt nefondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare. In ceea ce privește recursul declarat de reclamanți, se constată că acesta vizează, în esență, întinderea suprafeței de teren pentru care s-au stabilit măsuri reparatorii. Criticile sunt nefondate, deoarece potrivit art. 22 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, limitele investirii persoanei juridice deținătoare sunt stabilite prin notificare de persoana ce se pretinde îndreptățită. Astfel, potrivit textului de lege invocat, notificarea va cuprinde denumirea și adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum și valoarea estimată a acestuia.

Reclamanții, prin notificarea transmisă prin executor judecătoresc la data de 8 august 2001 au solicitat „acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru preluarea în mod abuziv în vederea demolării a imobilului situat în municipiul Pitești, ". Prin urmare, individualizarea imobilului fiind făcută strict prin notificare, unitatea deținătoare nu putea soluționa cererea de acordare de măsuri reparatorii în alte limite decât cele indicate de persoana îndreptățită. In cauză, este de necontestat că imobilul solicitat a fost expropriat prin Decretul nr. 158/1988. Conform documentației depuse la dosar, la poziția 6 din anexa la Decretul nr. 158/1988 figurează ca fiind expropriați G.V., G.S.C.

și G.M.I. pentru suprafața de teren de 670 mp și construcții în suprafață de 224,88 mp, situate în municipiul Pitești. La poziția 7 din anexa la decret mai figurează și V.G., G.N., G.V., G.S.C., G.M.I. și G.E. pentru suprafața de teren de 365 mp și construcții în suprafață de 213,29 mp, situate în municipiul Pitești. Imobilele nu au fost, însă, solicitate prin notificare. Cum unitatea deținătoare a fost sesizată doar cu cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru imobilul preluat din strada B. nr. 30, în mod corespunzător, instanța de judecată, investită cu judecarea unei contestații împotriva deciziei sau dispoziției emise de unitatea deținătoare, nu poate avea în vedere alte solicitări decât cele exprimate prin notificare.

Este adevărat că reclamanții au solicitat prin cererea de chemare în judecată restituirea în natură a suprafeței de 1230 mp de teren, dar solicitarea de acordare de măsuri reparatorii pentru alte imobile decât cele notificate nu poate fi făcută direct în instanță, parcurgerea procedurii prealabile administrative fiind obligatorie. In acest sens sunt dispozițiile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată, care sancționează cu pierderea dreptului de a solicita măsuri reparatorii în instanță netransmiterea în termen a notificării și, implicit, lipsa notificării.

Instanța de apel, a cărei decizie este criticată de recurenții - reclamanți, a reținut tocmai faptul că aceștia au solicitat prin notificare măsuri reparatorii pentru imobilul din str. B. nr. 30, iar înscrisurile depuse la dosar (anexele la decretul de expropriere și fișa imobilului) dovedesc că la această adresă au fost expropriate suprafața de teren de 670 mp și construcții pe o suprafață de 224,88 mp, prezumându-se că întinderea dreptului de proprietate este cea prevăzută în actul de preluare. Constatarea instanței de apel nu este în contradicție cu înscrisurile aflate la dosar, deoarece, chiar dacă în certificatul de moștenitor emis în urma decesului numitului G.S., care nu face dovada titlului de proprietate, este menționată suprafața de teren de 1230 mp, prin notificare s-a solicitat doar suprafața de teren expropriată din str. B. nr. 30, în suprafață de 670 mp.

Reclamanții nu au solicitat măsuri reparatorii și pentru suprafața de teren din str. B. nr. 28, deși în actul de expropriere, la această adresă figurează ca expropriați și G .V., G.M.I. și G.E. De aceea, sunt nefondate criticile vizând faptul că au dovedit că sunt și moștenitorii defunctului G.G. și cele relative la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor T. Nefondat este și recursul declarat de pârâți. Criticile formulate de aceștia, care permit încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează doar criteriile avute în vedere de evaluator la stabilirea valorii despăgubirilor acordate. Potrivit art. 11 [alin. (5), (6) și (7)] din Legea nr. 10/2001, republicată, valoarea construcțiilor expropriate și demolate și a terenului se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.

Or, se constată, că atât expertul care a evaluat construcțiile, cât și cel care a evaluat terenul au menționat că au avut în vedere valoarea de piață și standardele internaționale de evaluare. De altfel, criticile recurenților sunt destul de sumare sub acest aspect, ei limitându-se să afirme că la evaluare nu s-au folosit metode și tehnici recunoscute, fără a arăta care sunt acestea și ce texte de lege s-au încălcat, iar în fața instanței de fond și de apel pârâții nu au formulat obiecțiuni la expertize. Recurenții - pârâți mai arată că evaluarea se face de evaluatori desemnați de Comisia Centrală, dar acestea sunt simple susțineri, pentru ca nu fac critici de nelegalitate privind această chestiune și nici nu pretind că instanțele de judecată nu ar fi avut competența să stabilească cuantumul despăgubirilor.

Față de cele arătate, ambele recursuri se vor privi ca nefondate și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., vor fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursurile declarate de reclamanții G.V. , G.M.I., G.E., G.D.M., G.I.A. și G.A.S. și pârâții Primarul municipiului Pitești, Municipiul Pitești și Primăria municipiului Pitești împotriva deciziei nr. 45/A din 25 februarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 martie 2010.