ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1430/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1430/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor civile de față;
Din examinarea actelor
și lucrărilor cauzei constată
următoarele:
Prin sentința nr. 98 din 14 aprilie 2008, Tribunalul Argeș, secția
civilă, a admis în parte contestația formulată de G.V., G.M.I.,
G.E., G.D.M., G.I.A.
și G.A.S. împotriva dispoziției
nr. 815 din 29 ianuarie 2007, emisă de Primarul
municipiului
Pitești, în
contradictoriu cu Municipiul Pitești, prin primar,
Primarul municipiului Pitești și Primăria
municipiului Pitești.
A constatat că valoarea terenului de 670 mp și
construcțiile preluate în suprafață de 224,86 mp demolate
este de 1.780.762 lei, valoare față de care se va
ține seama de suma de 81.508 lei Rol primită la expropriere.
S-a menținut în rest dispoziția.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin dispoziția nr. 815
din 29 ianuarie 2007, Primarul
municipiului
Pitești a respins solicitarea reclamanților privind
acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent
în natură,
deoarece construcțiile
sunt demolate, iar terenul este afectat
în întregime de construcții autorizate și a propus despăgubiri
în
condițiile legii speciale.
Tribunalul a reținut că, în lista anexă la Decretul
de
expropriere nr. 158/1988, la
pozițiile 6 și 7 de la adresa
Pitești
au fost preluate două suprafețe de teren de 670
și 365 mp,
persoane expropriate
fiind G.V., G.S.C.
și G.M.I. pentru terenul
de
la nr. 30 și V.G., G.N.,
G.V., G.S.C.,
G.M.I. și G.E. pentru terenul de la nr.
28.
Terenurile de la nr. 28 și 30 erau învecinate și,
conform
actului de partaj
voluntar aparțineau lui G.G. și G.S.
In consecință, s-a reținut că terenul de la nr. 28,
care a făcut obiectul actului de partaj voluntar nu a fost expropriat de la
moștenitorii lui G.S., aceștia deținând
terenul de la nr. 30, iar reclamanții nu sunt îndreptățiți la măsuri
reparatorii.
Din actul de partaj voluntar a rezultat că în lotul
lui
G.G. a intrat și corpul de
case mici din
imobilul situat în Pitești, având
teren în față pe o lățime de 2 m, fiind expropriat de la
moștenitorii unui alt frate a lui G.S., chiar
dacă în lista anexă la decret, pe lângă aceștia au fost menționați și
moștenitorii
lui G.S.
În ceea ce privește terenul de 343 mp, despre care
expertul a făcut
mențiunea că a fost expropriat de la nr. 15
de la familia T., tribunalul a
constatat că această suprafață a făcut parte din actul de partaj voluntar
și din certificatul de moștenitor de pe urma
lui G.S.
T
ribunalul a constatat că decizia
atacată este nelegală în
ceea ce
privește respingerea cererii de restituire a terenului,
dat fiind faptul
că este ocupat de construcții și că reclamanților li se cuvin despăgubiri
pentru teren și
construcțiile demolate, în
cuantumul stabilit prin raportul de
expertiză.
Prin decizia nr. 45/A din 25 februarie 2009,
Curtea de
Apel
Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de
muncă și asigurări sociale și
pentru cauze cu minori și de
familie,
a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanți și pârâți.
În ceea ce privește apelul reclamanților, instanța
de apel
a constatat că aceștia
nu au fost consecvenți în ceea ce
privește
întinderea dreptului de proprietate asupra terenului,
deoarece au arătat inițial că autorul lor ar fi
avut o suprafață
de 1230 mp teren,
pentru ca ulterior să precizeze că ar fi
existat 1092 mp teren și că diferența de 365 mp teren ar fi
de
la familia T.
Prin notificare, reclamanții au solicitat măsuri
reparatorii pentru imobilul situat în str. B. nr. 30,
arătând în mod expres că terenul a fost în
suprafață de 670
mp.
Instanța de apel a respins și apelul declarat de
pârâți, reținând că, în temeiul art. 6 din Convenția pentru apărarea
drepturilor omului și libertăților fundamentale și art. 21 din
Constituție, instanța
de judecată poate analiza cuantumul
despăgubirilor, nu doar Comisia Centrală pentru
Stabilirea
Despăgubirilor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au
declarat
recurs reclamanții și
pârâții.
Invocând dispozițiile
art. 304 pct. 7 și 9 c. proc. civ.
, recurenții - reclamanți au arătat că decizia
este nelegală.
Astfel, au dovedit cu înscrisuri că autorul lor a
avut în
proprietate
suprafața de teren de 1230 mp, dovedind că sunt moștenitori ai
autorului lor, dar și ai unchiului lor, G.G.,
care au deținut terenuri la nr. 28 și la nr. 30.
Motivarea instanței de apel este contradictorie
pentru că
înlătură suprafața de
360 mp, inclusă în actul de expropriere, în timp ce moștenitorilor T. le-a fost
menționată suprafața de teren din decretul
de naționalizare,
iar nu cea din actul primar de proprietate.
Recurenții au mai arătat că instanțele au reținut că
terenul în suprafață de 343 mp figurează în
dispoziția emisă
pe numele moștenitorilor T., dar această suprafață de
teren aparținea autorului lor.
Astfel, decizia este dată în contradicție cu
probele aflate
la dosar,
deoarece este juridic imposibil ca terenul
naționalizat
în anul 1952 pe numele moștenitorilor T. să
figureze până în anul 1986 în rolul fiscal al autorului lor.
Pârâții au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ.
,
recurenții au arătat că expertiza a fost
efectuată luându-se în calcul doar prețul pe mp de
pe piața
imobiliară privată,
fără a se folosi metode sau tehnici
recunoscute,
necesare în vederea efectuării unei evaluări
credibile.
Mai arată recurenții - pârâți, că evaluarea se face
de evaluatori desemnați de Comisia Centrală, iar noțiunile de
evaluator și standarde
internaționale de evaluare sunt definite
de lege.
Ambele recursuri sunt nefondate, pentru cele ce se
vor
arăta în continuare.
In ceea ce privește recursul declarat de
reclamanți, se
constată că acesta vizează, în esență, întinderea suprafeței de
teren pentru care s-au
stabilit măsuri reparatorii.
Criticile sunt nefondate, deoarece potrivit art. 22
alin. 2
din
Legea nr. 10/2001, republicată, limitele investirii
persoanei juridice deținătoare sunt stabilite prin
notificare de
persoana ce se
pretinde îndreptățită.
Astfel, potrivit textului de lege invocat, notificarea
va
cuprinde denumirea și adresa
persoanei notificate,
elementele de
identificare a persoanei îndreptățite,
elementele de identificare a
bunului imobil solicitat, precum și valoarea estimată a acestuia.
Reclamanții, prin notificarea transmisă prin
executor
judecătoresc
la data de 8 august 2001 au solicitat „acordarea de
măsuri reparatorii prin
echivalent pentru preluarea în mod abuziv în
vederea demolării a imobilului
situat în municipiul Pitești,
".
Prin urmare, individualizarea imobilului fiind
făcută
strict
prin notificare, unitatea deținătoare nu putea soluționa
cererea de acordare de măsuri
reparatorii în alte limite decât
cele
indicate de persoana îndreptățită.
In cauză, este de necontestat că imobilul
solicitat a fost
expropriat prin
Decretul nr. 158/1988.
Conform documentației depuse la dosar, la poziția 6 din anexa la
Decretul nr. 158/1988 figurează ca fiind
expropriați
G.V., G.S.C. și
G.M.I. pentru
suprafața de teren de 670
mp și
construcții în suprafață de 224,88 mp, situate în
municipiul Pitești.
La poziția 7 din anexa la decret mai figurează și V.G., G.N., G.V., G.S.C.,
G.M.I.
și G.E. pentru suprafața de teren de
365
mp și construcții în suprafață
de 213,29 mp, situate în
municipiul Pitești.
Imobilele nu au fost, însă,
solicitate prin notificare.
Cum
unitatea deținătoare a fost sesizată doar cu cererea
de acordare de măsuri reparatorii pentru imobilul
preluat din
strada B. nr. 30, în mod corespunzător, instanța
de judecată, investită cu judecarea unei
contestații împotriva
deciziei sau dispoziției emise de unitatea
deținătoare, nu
poate avea în vedere alte
solicitări decât cele exprimate prin
notificare.
Este adevărat că reclamanții au solicitat prin
cererea de
chemare
în judecată restituirea în natură a suprafeței de 1230
mp de teren, dar solicitarea de acordare de măsuri
reparatorii pentru alte imobile decât cele
notificate nu poate
fi făcută direct
în instanță, parcurgerea procedurii prealabile
administrative fiind
obligatorie.
In acest sens sunt dispozițiile art. 22 alin. (5) din Legea
nr. 10/2001, republicată, care sancționează cu
pierderea
dreptului de a solicita măsuri reparatorii în instanță
netransmiterea în termen a notificării și, implicit, lipsa notificării.
Instanța de apel, a cărei decizie este criticată de
recurenții - reclamanți, a reținut tocmai faptul
că aceștia au
solicitat prin
notificare măsuri reparatorii pentru imobilul din
str. B. nr. 30, iar
înscrisurile depuse la dosar (anexele la decretul de expropriere și fișa
imobilului) dovedesc că la această adresă au fost expropriate suprafața
de teren de 670 mp și construcții pe o suprafață
de 224,88
mp, prezumându-se că
întinderea dreptului de proprietate
este cea prevăzută în actul de
preluare.
Constatarea instanței de apel nu este în
contradicție cu
înscrisurile aflate la dosar, deoarece, chiar dacă în certificatul
de moștenitor emis în
urma decesului numitului G.S., care nu face dovada titlului de proprietate,
este
menționată
suprafața de teren de 1230 mp, prin notificare
s-a solicitat doar suprafața de teren expropriată din
str.
B. nr. 30, în suprafață de 670 mp.
Reclamanții nu au solicitat măsuri reparatorii și
pentru
suprafața
de teren din str. B. nr. 28, deși în actul de expropriere, la această adresă
figurează ca expropriați și G
.V., G.M.I. și G.E.
De aceea, sunt nefondate criticile vizând faptul
că au
dovedit că sunt și
moștenitorii defunctului G.G. și cele relative la reconstituirea dreptului de
proprietate în favoarea moștenitorilor T.
Nefondat este și recursul declarat de pârâți.
Criticile formulate de aceștia, care permit
încadrarea în
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
vizează doar criteriile avute în vedere de evaluator
la stabilirea valorii despăgubirilor acordate.
Potrivit art. 11 [alin. (5), (6) și (7)] din Legea
nr. 10/2001,
republicată,
valoarea construcțiilor expropriate și demolate și
a terenului se stabilește
potrivit valorii de piață de la data
soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale
de evaluare.
Or, se constată, că atât expertul care a evaluat
construcțiile, cât și cel care a evaluat terenul au menționat că
au
avut în vedere valoarea de piață și standardele internaționale de evaluare.
De altfel, criticile recurenților sunt destul de
sumare sub acest aspect, ei limitându-se să afirme că la evaluare nu s-au
folosit metode și
tehnici recunoscute, fără a arăta care sunt
acestea și ce texte de lege
s-au încălcat, iar în fața instanței de
fond și de apel pârâții nu au formulat obiecțiuni
la expertize.
Recurenții - pârâți mai arată că evaluarea se face
de
evaluatori
desemnați de Comisia Centrală, dar acestea sunt
simple susțineri, pentru ca nu fac critici de
nelegalitate
privind această chestiune și
nici nu pretind că instanțele de
judecată
nu ar fi avut competența să stabilească cuantumul
despăgubirilor.
Față de cele arătate, ambele recursuri se vor privi
ca
nefondate și, în temeiul art.
312 alin. (1) C. proc. civ., vor fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile
declarate de reclamanții G.V.
, G.M.I., G.E.,
G.D.M., G.I.A. și
G.A.S. și pârâții
Primarul municipiului
Pitești,
Municipiul Pitești și Primăria municipiului Pitești
împotriva deciziei nr. 45/A din 25 februarie 2009
a Curții de
Apel Pitești, secția
civilă, pentru cauze privind conflicte de
muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de
familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 martie
2010.