ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2919/2010

Deliberând, în condițiile art.

256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția civilă,

la 20 octombrie 2008, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat

restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Italia pentru o perioadă

de cel mult 3 ani a pârâtului V.C.

În motivarea cererii s-a arătat

că la 18 septembrie 2008 pârâtul a fost îndepărtat din Italia în baza Acordului

de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr.

173/1997.

Prin sentința civilă nr. 754 din 13 noiembrie 2008 Tribunalul Vrancea, secția

civilă, a respins cererea ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că deși calitatea de

membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge

libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune

numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care

România are încheiat acord de readmisie.

Pârâtul a fost îndepărtat din Italia prin Decretul Prefectului din 10

septembrie 2008. Cele consemnate în acest decret nu sunt fapte concrete, nu

rezultă dacă pârâtul a fost judecat sau condamnat pentru faptele descrise în

decret. Prin urmare, nu există dovada săvârșirii unor fapte antisociale care să

afecteze relațiile României cu Italia.

Apelul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte București din

Ministerul Internelor și Reformei Administrative a fost respins ca nefondat

prin decizia civilă nr. 57/A din 10 februarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția

civilă.

In considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că nimic din

faptele prezentate de apelantă nu pare să indice că, în prezent sau în trecut,

conduita intimatului ar fi de natură să provoace temerea că acesta ar putea

prezenta un pericol real pentru interesele fundamentale ale societății,

impunând adoptarea de către România a unei măsuri de limitare a dreptului său

la liberă circulație.

Cum nu exista dovada unei condamnări definitive pentru faptele

prezentate în cererea de chemare în judecată, nu s-a făcut dovada că intimatul

reprezintă o amenințare reală și suficient de gravă la adresa ordinii publice.

Nu este incident niciunul din cazurile prevăzute de Directiva

2004/38/CE.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din

Ministerul Administrației și Internelor, critica, motivată în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:

Chiar și în

condițiile actuale în care România este stat membru al Uniunii Europene,

cetățenii români, dobândind statutul de cetățeni ai Uniunii Europene, trebuie

să-și exercite toate drepturile și obligațiile ce izvorăsc din aceasta în acord

cu legislația actuală și a obligațiilor asumate de România în calitate de stat

membru al Uniunii Europene.

Returnarea

unui cetățean român dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în baza unui

acord de readmisie, se aplică atunci când s-a încălcat ordinea juridică

interioară a respectivului stat membru din Uniunea Europeană de către

cetățeanul român cu privire la care se solicită returnarea, ceea ce conduce la

concluzia că doar acel stat membru al Uniunii Europene poate cenzura

legalitatea măsurii de returnare.

Obligația

statului român ca ulterior readmisiei cetățeanului român returnat, să restrângă

dreptul la liberă circulație al respectivului cetățean român este expres

stipulată prin art. 38 din Legea nr. 248/2005.

Potrivit art.

25 din Constituție, condițiile exercitării dreptului la liberă circulație se

stabilesc prin lege, astfel că ține de opțiunea legiuitorului instituirea

anumitor cerințe specifice în care cetățenii români pot circula în străinătate.

Analizând

hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în

raport de dovezile administrate în primă instanță, înalta Curte a apreciat că

recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Reclamanta a

solicitat restrângerea exercitării dreptului intimatului la libera circulație

în statele Uniunii Europene în temeiul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Conform art.

39 alin. (1) din lege, în situația prevăzută la art. 38 lit. a) măsura se

dispune, la solicitarea Direcției Generale de Pașapoarte, cu privire la statul

de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana, de către tribunalul în a

cărui rază teritorială se află domiciliul acestei persoane, iar când aceasta

are domiciliul în străinătate, de către Tribunalul București.

Așadar, luarea

acestei măsuri este de competența instanțelor judecătorești cărora, în lipsa

unei prevederi care să dispună altfel, nu le poate fi restrâns dreptul de

apreciere și analizare a dovezilor administrate în cauză.

într-adevăr,

libertatea circulației cetățenilor români nu este absolută, ea trebuind să se

desfășoare cu respectarea cerințelor legii materiale speciale, la care trimite

art. 25 alin. (1) teza a II-a din Constituție. Or, Legea nr. 248/2005 privind

regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate nu stabilește

că, prin simpla returnare dintr-un alt stat a unui cetățean român, trebuie să

se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulație.

Dacă legiuitorul ar

fi dorit ca simpla luare a măsurii returnării să angajeze în mod direct

restrângerea exercițiului dreptului la libera circulație, ar fi stipulat că o

asemenea restrângere operează de drept.

In legislația

primară, art. 18.1. TCE prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a

circula și de a locui liber pe teritoriul Statelor membre, sub rezerva

limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și de dispozițiile luate pentru

aplicarea sa.

In legislația

secundară, Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European și a

Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulație și rezidență a

cetățenilor Uniunii Europene și membrilor de familie ai acestora pe teritoriul

statelor membre, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1.612/68 și de

abrogare a directivelor 64/221 /CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE,

75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, publicată în

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 158 din 30 aprilie 2004, stabilește

că limitarea dreptului cetățenilor statelor membre la liberă circulație poate

fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau

sănătate publică.

Prin O.U.G. nr.

102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor

statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European, aprobată

prin Legea nr. 260/2005, și care a intrat în vigoare la data aderării României

la Uniunea Europeană (art. 35) a fost transpusă Directiva Consiliului nr.

38/2004/CE.

Drept urmare, normele

din reglementarea comunitară se vor aplica cu prioritate în raport cu normele

de drept intern.

în cauză nu s-a făcut

dovada conduitei intimatului ca fiind suficient de gravă și care să constituie

o amenințare reală și prezentă la adresa unui interes fundamental al

societății, astfel încât este disproporționată față de obiectul urmărit.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte a constatat că nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9

C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

recursul a fost respins cu consecința păstrării hotărârii atacate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul Ministerul Administrației și Internelor - Direcția

Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 57/A din 10 februarie 2009 a

Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 mai 2010.