ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6677/2009

Deliberând, în condițiile art.

256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția civilă, la 9

septembrie

2008 reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea

exercitării dreptului la libera circulație în Italia pentru o perioadă de cel

mult 3 ani a pârâtului D.D.

Î

n motivarea cererii s-a arătat că la 26 august 2008 pârâtul a fost

returnat

din Italia în baza Acordului

de readmisie încheiat de România cu această tară,

ratificat prin Legea

nr. 173/1997.

Prin sentința civilă nr. 1166 din

1 octombrie 2008 Tribunalul Galați, secția civilă, a respins cererea ca

nefondată.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut că restrângerea dreptului la

liberă

circulație nu poate dispusă numai pentru faptul că o persoană a fost

returnată dintr-un stat cu care România are

încheiat acord de readmisie.

Apelul declarat de Direcția Generală de

Pașapoarte București din

Ministerul

Internelor și Reformei Administrative a fost respins ca nefondat prin

decizia civilă nr. 265/A din data de 4 decembrie

2008 a Curții de Apel Galați, s

ecția civilă.

În considerentele hotărârii sale

instanța de apel a arătat că norma internă

prevede

o categorie mai largă de situații posibile când poate dispune restrângerea

dreptului cetățeanului român la libera circulație,

în raport cu categoria situațiilor

de excepție prevăzute de norma

comunitară.

Norma internă este parțial

incompatibilă cu norma comunitară în ceea ce privește alte excepții la libera

circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea

publică.

Reclamanta nu a făcut dovada că

pârâtul s-ar afla într-una din cele trei situații ce ar impune restricționarea

dreptului la libera circulație în spațiul Uniunii Europene.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul

Internelor și Reformei Administrative critica, întemeiată pe dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:

Chiar și în condițiile actuale în

care România este stat membru al Uniunii Europene, cetățenii români, dobândind

statutul de cetățeni ai Uniunii Europene, trebuie să-și exercite toate

drepturile și obligațiile ce izvorăsc din aceasta în acord cu legislația

actuală și a obligațiilor asumate de românia în calitate de stat membru al Uniunii

Europene.

Returnarea

unui cetățean român dintr-un stat membru al Uniunii Europene,

în baza

unui Acord de readmisie, se aplică atunci când s-a încălcat ordinea

juridică interioară a respectivului stat membru,

ceea ce conduce la concluzia că

numai acel stat membru poate cenzura

legalitatea măsurii de returnare.

Obligația

statului român ca ulterior readmisiei cetățeanului român returnat,

să

restrângă dreptul la liberă circulație al respectivului cetățean român este

expres stipulată prin art. 38 din Legea nr. 248/2005.

Migrația ilegală presupune

deplasarea persoanelor care au intrat legal sau ilegal pe teritoriul unui stat

sau, deși au intrat legal nu mai îndeplinesc condițiile de intrare și ședere pe

teritoriul acelui stat. Se aplică și celor ce intră pe teritoriul

unei țări, fără a avea documente legale, precum

și celor care au încălcat regulile

de tranzit.

Potrivit

art. 25 din Constituție, condițiile exercitării dreptului la liberă

circulație

se stabilesc prin lege, astfel că ține de opțiunea legiuitorului instituirea

anumitor cerințe specifice în care cetățenii

români pot circula în străinătate.

Măsura dispusă prin art. 38 lit. a) se

circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art. 53 din

Constituție, respectiv apărarea securității

naționale

și a ordinii publice, având în vedere că problema controlului migrației

ilegale

din România spre statele europene a

tât pe

plan intern cât și extern.

Analizând hotărârea atacată, în limitele

criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile

administrate în primă instanță, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este

întemeiat pentru următoarele considerente:

Reclamanta a solicitat

restrângerea exercitării dreptului intimatului la libera circulație în statele

Uniunii Europene în temeiul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind

regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Conform art. 39 alin. (1) din

lege, în situația prevăzută la art. 38 lit. a)

măsura se dispune, la solicitarea Direcției Generale de Pașapoarte, cu

privire la

statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana, de

către tribunalul în a

cărui rază teritorială

se află domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are

domiciliul în

străinătate, de către Tribunalul București.

Așadar, luarea acestei măsuri

este de competența instanțelor judecătorești cărora, în lipsa unei prevederi

care să dispună altfel, nu le poate fi restrâns dreptul de apreciere și

analizare a dovezilor administrate în cauză.

Într-adevăr, libertatea

circulației cetățenilor români nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare

cu respectarea cerințelor legii materiale speciale, la care trimite art. 25

alin. (1) teza a II-a din Constituție. Or, Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor

români în străinătate nu stabilește că, prin simpla returnare dintr-un alt stat

a unui cetățean român, trebuie să se

dispună

restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulație.

Dacă

legiuitorul ar fi dorit ca simpla luare a măsurii returnării să angajeze

în mod direct restrângerea exercițiului

dreptului la libera circulație, ar fi stipulat că o asemenea restrângere

operează de drept.

În legislația primară, art. 18.1.

TCE prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a circula și de a locui

liber pe teritoriul Statelor membre, sub

rezerva

limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și de dispozițiile luate pentru

aplicarea

sa.

În legislația secundară,

Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului

din 29 aprilie 2004 privind libera

circulație

și rezidență a cetățenilor Uniunii Europene și membrilor de familie ai

acestora pe teritoriul statelor membre, de

modificare a Regulamentului (CEE) nr.

1.612/68

și de abrogare a directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE,

73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE,

90/365/CEE și 93/96/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.

L 158 din 30 aprilie 2004,

stabilește

că limitarea dreptului cetățenilor statelor membre la liberă circulație poate

fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau

sănătate

publică.

Prin O.U.G. nr. 102/2005 privind

libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale

Uniunii

Europene și Spațiului Economic

European, aprobată prin Legea nr. 260/2005, și

care a intrat în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană

(art. 35)

a fost transpusă Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE.

Drept

urmare, normele din reglementarea comunitară se vor aplica cu

prioritate

în raport cu normele de drept intern.

Pe

de altă parte, sintagma „am fost înapoiat de către organele de poliție pe

motiv

de ședere ilegală" din înscrisul tipizat completat de către pârâtă, a fost

a

nihilată prin precizarea făcută ulterior

în sensul că a ieșit legal din țară la 8 septembrie 2006. Or, în afara acestei

mențiuni cuprinse într-un înscris cu un

conținut predeterminat, nu s-a probat că la 22 decembrie 2006 pârâta

stătea ilegal

în Italia.

Întrucât reclamanta nu a probat,

în condițiile art. 1169 C. civ., incidența vreunuia dintre cauzele de limitare

prevăzute în Directivă, instanțele de fond au

pronunțat

hotărâri legale, date cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor

legii

materiale incidente.

Înalta Curte a constatat că nu

sunt întrunite

cerințele art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

recursul a fost respins cu consecința păstrării hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul

Internelor și Reformei Administrative împotriva

deciziei nr. 265/A din data de 4 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați,

secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 iunie 2009.