ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4931/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22 mai 2009,

reclamantul B.I.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.I.,

suspendarea executării Ordinului nr. 3873 din 6 mai 2009, prin care s-a dispus

încetarea contractului de management educațional și revenirea reclamantului din

funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar Județean Argeș, la catedra școlară rezervată, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii,

reclamantul a susținut că măsura dispusă prin ordinul în discuție încalcă

prevederile art. 20 și art. 44 din Constituție, art. 6 pct. 1 din Pactul

internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și art.

1 paragr. 1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale, precum și legislația comunitară și a

fost luată în scopul politizării serviciilor deconcentrate.

Cu privire la condiția

pagubei iminente reclamantul a arătat că suportă prejudicii morale și

materiale, determinate de neprimirea drepturilor salariale ce i se cuveneau în

calitate de inspector școlar.

Curții de Apel Pitești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 100/ F-CONT

din 24 iunie 2009, a admis cererea și a dispus suspendarea executării ordinului

nr. 3873/2009 emis de pârât.

Instanța a reținut, în

esență, că soluția se impune, întrucât, în cauză, sunt îndeplinite cumulativ

condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența

cazului bine justificat și a unei pagube iminente.

Împotriva sus-menționatei

sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul M.E.C.I., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, recurentul

susține că suspendarea actului administrativ trebuie să fie justificată, ori,

în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat și paguba iminentă.

Susține recurentul că prima

instanță nu a motivat care sunt împrejurările legate de existența unui prejudiciu

material și viitor, dar previzibil cu evidență, sau perturbarea previzibilă

gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public pentru

a fi vorba de o pagubă iminentă prevăzută de Legea nr. 554/2004 pentru

suspendarea unui act administrativ.

Se arată că în mod greșit s-a

reținut că paguba iminentă constă în faptul că reclamantul este privat de

drepturile materiale conferite de funcția din care a fost înlăturat, deși

legiuitorul a avut în vedere atunci când a reglementat instituția juridică a

suspendării unui act administrativ protejarea instituției publice, instituție

care în speță nu este prejudiciată în nici un fel.

O altă critică formulată de

recurent vizează motivarea condiției cazului bine justificat, susținând că

prima instanță s-ar fi substituit Curții Constituționale, singura instanță din

România care poate să decidă cu privire la constituționalitatea unui act și că

în mod greșit instanța de fond face referire la o decizie a Curții

Constituționale, respectiv - Decizia nr. 710/2009, care declară ca

neconstituțional un proiect de lege de modificare a Legii nr. 188/1999 privind

statutul funcționarului public.

Prin întâmpinare, intimatul -

reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea

sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, și în concordanță cu

dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 republicată.

Arată intimatul-reclamant că

susținerile recurentului nu au în vedere motivarea integrală a soluției primei

instanțe, fiind astfel, nefondate.

Recursul este nefondat.

Analizând

actele dosarului, motivele de nelegalitate invocate de recurent și examinând

examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte a reținut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a

legii, nefiind incident în speță nici un motiv care să impună casarea sau

modificarea acesteia, pentru considerentele în continuare arătate.

Conform

dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, invocate ca temei de drept al

cererii de suspendare, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei

pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice

care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea

instanței de fond".

Din

analiza acestor prevederi legale rezultă că pentru soluționarea favorabilă a

cererii de suspendare trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: cazul

să fie bine justificat și paguba iminentă.

În

speță, făcându-se dovada unui caz bine justificat, prin sentința recurată, în

mod legal a fost admisă cererea de suspendare.

În

privința primei condiții, legea nu conține reglementări, dar este evident că

existența, unui caz bine justificat, care să înfrângă principiul potrivit

căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existența unei

îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act

administrativ care este emis pe baza legii și pentru executarea acesteia.

Cât

privește cazul bine justificat motivele invocate de recurent sunt nefondate.

În

cauza de față, prin actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat,

respectiv Ordinul nr. 3873 emis la 6 martie 2009 de M.E.C.I. s-a dispus

încetarea contractului de management educațional încheiat în calitate de

inspector școlar general al Inspectoratului Școlar al Județului Argeș și

revenirea la catedra rezervată.

Actul

administrativ contestat a fost emis în baza prevederilor art. 11 alin. (2) din

O.U.G. nr. 37 din 22 aprilie 2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a

administrației publice.

Nu

se poate reține că prin motivarea împrejurărilor de natură să creeze o îndoială

serioasă asupra legalității actului administrativ, prima instanță, s-ar fi

substituit Curții Constituționale.

În

cererea de suspendare a executării ordinului menționat, reclamantul a invocat o

serie de neregularități a unor acte administrative ce au generat mai multor

litigii prin care pârâtul a încercat să-l înlăture din funcția de inspector,

precum și argumente ce țin de neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009, de

neconformitatea acesteia cu legislația comunitară în domeniu.

S-a

reținut totuși că ordonanța ce a stat la baza emiterii actului administrativ

are același conținut cu proiectul de lege ce a fost declarat neconstituțional

prin Decizia nr. 710/2009 a Curții Constituționale și ca, toate aceste aspecte,

coroborare, creează o îndoială serioasă asupra legalității emiterii ordinului

de demitere din funcția de inspector general.

În cauză se constată că în mod corect prima instanță

examinând aparența de nelegalitate a actului administrativ a motivat existența

unei astfel de îndoieli asupra prezumției de legalitate care constituie o

justificare suficientă pentru înfrângerea principiului caracterului executoriu

al actelor administrative și totodată caz justificat pentru a se dispune

suspendarea executării conform art. 14 din legea contenciosului administrativ.

Cât privește noțiunea de pagubă iminentă, se reține că,

în art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, s-a convenit asupra unui sens larg,

avându-se în vedere atât sensul clasic de prejudiciu efectiv cât și sensul de

perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice, după caz,

a unui serviciu public.

Se înțelege că într-o acțiune care are ca temei încălcarea

unui drept subiectiv, reclamantul poate invoca ideea de perturbare doar dacă se

află într-o legătură cauzală cu paguba.

În cauză, reclamantul a invocat un drept subiectiv legal

prin actul administrativ atacat, susținând că înregistrează pagube materiale

constant ca urmare a lipsirii de drepturile salariale, relevând și alte aspecte

în cererea de chemare în judecată privind această condiție a suspendării

executării actului administrativ și nu faptul că paguba iminentă s-ar produce

în patrimoniul instituției publice.

Astfel, paguba iminentă astfel cum e definită de lege,

presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care, prin

aducerea la îndeplinire, i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu de

înlăturat în ipoteza anulării actului.

Aceste

argumente vin în susținerea soluției recurate prin care s-a dispus suspendarea

executării actului administrativ apreciind în mod corect că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de lege, respectiv cazul bine justificat prin verificarea

sumară a condițiilor de validitate ale actului administrativ cât și condiția

prevenirii unei pagube iminente în patrimoniul intimatului-reclamant care în

decurs de 2 ani este la al patrulea ordin de demitere din funcția deținută.

Posibilitatea

suspendării actelor administrative este consacrată și în documente emise de

organismele internaționale în condiții similare cu reglementarea cuprinsă în

Legea nr. 554/2004, Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privitoare la protecția jurisdicțională

provizorie în materie administrativă, care prevede ca principiu tocmai

posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat de a solicita suspendarea

executării unui act administrativ, suspendare pe care instanța o va acorda

atunci când, în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor se apreciază

că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube

semnificative,dificil de reparat și când exista și argumente juridice valabile față

de regularitatea actului emis.

Având

în vedere considerentele expuse, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul

declarat de pârâtul M.E.C.I., a fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul M.E.C.I. împotriva sentinței civile nr. 100/ F-CONT din 24 iunie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2009.