ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.03.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1190/2010

HOTĂRÂRE
03.03.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1190/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data

de 20 mai 2009, reclamantul C.O. a chemat în judecată Ministerul Transporturilor

și Infrastructuri și Registrul Auto Român, solicitând anularea

ordinului nr. 39 din 24 decembrie 2008 prin care a fost eliberat din

funcția de director general și președinte al consiliului de

administrație al Regiei Autonome Registrul Auto Român, precum și a

hotărârii nr. 1 din 23 ianuarie 2009 prin care cel de-al doilea pârât a

procedat la revocarea contractului de mandat nr. 1060 din 14 august 2008.

De asemenea, reclamantul a cerut prin

acțiune plata sumei de 880.000 lei daune interese, a premiilor cuvenite conform

contractului de mandat, precum și a sumei de 250.000 lei daune morale.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că ordinul atacat a fost emis cu încălcarea

dispozițiilor art. 99 din Legea nr. 188/1999, eliberarea din funcție

nerespectând principiul stabilității funcționarilor publici. S-a

mai învederat că revocarea contractului de mandat s-a făcut nejustificat,

ceea ce, potrivit actului adițional, îndreptățește cererea

de daune interese pentru cele 44 de luni rămase până la încheierea

mandatului.

Prin sentința nr. 97 din 24 iunie 2009

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibile cererile privind

anularea hotărârii nr. 1/2009 și plata despăgubirilor materiale

și morale și ca nefondată solicitarea de anulare a ordinului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că, întrucât Registrul Auto Român este un subiect

de drept privat, hotărârea prin care consiliul de administrație a

decis revocarea mandatului directorului general este un act de natură

comercială, ce nu este supus cenzurii instanței de contencios

administrativ, motiv pentru care s-au apreciat ca inadmisibile cererile de

anulare a hotărârii și de despăgubiri materiale și morale

derivate din contractul de mandat.

Referitor la capătul de acțiune

privind anularea ordinului ministrului de eliberare din funcție,

instanța a constatat că reclamantul nu are calitatea de

funcționar public și că nu s-au dovedit aspecte de nelegalitate

formală a actului administrativ, prin care nu s-a tins la încetarea unor raporturi

de serviciu, ci a unui contract de mandat, neavând aplicabilitate prevederile

Legii nr. 188/1999.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamantul C.O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a invocat prevederile

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în sensul că instanța i-a

încălcat dreptul la apărare, respingând probele solicitate, iar

hotărârea pronunțată cuprinde motive contradictorii cu privire

la respingerea cererii de anulare a hotărârii consiliului de

administrație, ca inadmisibilă, soluția fiind astfel

nelegală.

De asemenea, reclamantul a criticat

hotărârea și sub aspectul că nu s-a stabilit dacă revocarea

din funcție a fost dispusă de Ministerul Transporturilor și

Infrastructurilor cu sau fără justă cauză, situație în

care, pârâtul era obligat la plata de daune interese.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 304

1

este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, Curtea constată că instanța

de fond a reținut în mod corect că reclamantul nu a avut calitatea de

funcționar public, neavând aplicabilitate prevederile Legii nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici. Reclamantul a ocupat funcția

de director general al Registrului Auto Român în baza contractului de mandat

nr. 1060 din 14 august 2008, încheiat în conformitate cu dispozițiile

O.U.G. nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori

economici.

Potrivit art. 2 din această

ordonanță, directorii generali asigură conducerea operatorilor

economici - printre care sunt enumerate și regiile autonome - în baza unui

contract de mandat încheiat în condițiile Legii nr. 31/1990 privind

societățile comerciale. Această ordonanță de

urgență a fost emisă pentru a elimina funcționarea în

paralel a două sisteme de conducere a operatorilor economici, primul aplicabil

societăților comerciale în general, instituit de Legea nr. 31/1990,

conform căruia directorii își exercită atribuțiile în

temeiul unui contract de mandat, iar cel de-al doilea incident regiilor autonome,

societăților și companiilor naționale și

societăților la care statul sau o autoritate administrativă este

acționar majoritar, sistem conform căruia atribuțiile de

conducere erau exercitate în baza unui contract de performanță, anexă

la contractul de muncă.

Având în vedere că funcția

ocupată de reclamant nu este o funcție publică care să fie

guvernată de principiile prevăzute de Legea nr. 188/1999, revocarea

sa s-a dispus prin hotărârea consiliului de administrație al

Registrului Auto Român - aceeași entitate care a semnat contractul de

mandat de numire în funcție - măsură ce poate fi luată

independent de existența unei culpe contractuale.

Această hotărâre nu poate fi

atacată pe calea contenciosului administrativ, ea putând fi supusă

controlului de legalitate doar după procedura și în condițiile

prevăzute de art. 132 din Legea nr. 31/1990, ipoteză în care

instanța competentă nu este abilitată să se pronunțe

asupra legalității sau oportunității măsurii dispuse,

ci doar asupra acordării daunelor interese, conform art. 1548 C. civ.

și art. 391 C. com.

Ca urmare, soluția instanțelor de

fond apare ca legală și temeinică, criticile formulate de

reclamant nefiind fondate.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea

va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

Respinge recursul declarat de C.O.,

împotriva sentinței civile nr. 97/F-CONT din 24 iunie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 3 martie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-01-28
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 184/2020
aceasta să intervină fără o justă cauză. Dacă revocarea directorului general intervine fără o justă cauză, directorul general va fi îndreptățit la plata de daune interese din partea regiei într-un cuantum egal cu numărul de remunerații brut
ÎCCJ 2018-11-13
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4801/2018
ului nejustificat al revocării din funcția de director. Totodată, obligarea pârâtei la plata sumei de 250.000 RON cu titlu de daune morale apare ca fiind o măsură nejustificată în raport cu prejudiciul produs, în cauză rezultând din probele
ÎCCJ 2011-05-17
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2793/2011
re contractul de mandat încheiat. Reclamanta a susținut că ordinul de eliberare din funcție este nelegal, pentru următoarele motive: 1. Ministrul transporturilor și infrastructurii nu avea calitatea de a dispune eliberarea din funcția de di
ÎCCJ 2014-04-02
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1339/2014
titlu de daune, echivalentul veniturilor ce le-ar fi realizat reclamantul pe întreaga durată a contractului, în cazul revocării mandatului. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1350 C. civ. Prin sentința civilă nr. 106/2012 pronunța
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1804/2016
Decizia nr. 1804/2016 Asupra recursului de față; Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 6183 din 18 octombrie 2013, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a respins ca neîntemeiată c
Sursă