ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 656/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 656/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 586 din 17

aprilie 2003 Tribunalul Harghita a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanții J.E.E., J.N.L., J.C.I., J.B.L., J.T., V.I., V.V.E. împotriva

pârâților SC S.C.A.T. SA Borsec, Consiliul Local al Orașului Borsec, A.P.A.P.S.

București și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, și în consecință:

- a constatat nulitatea absolută a

titlului de naționalizare bazat pe Decretul nr. 92/1950 și listele anexă, și a

dispus anularea încheierii C.F. nr. 258-274 din 23 mai 1970 prin care dreptul

de proprietate cu privire la imobilul construit înscris în C.F. nr. 352 Lăzărea

partea II-a Borsec, nr. ord. A+1 nr. top 203 a fost intabulat în favoarea Statului Republicii Socialiste România.

- a constatat nulitatea absolută a

deciziei nr. 401/1975 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al

Județului Harghita prin care s-a dispus trecerea în proprietatea Statului Român

a imobilului înscris în C.F. 352 Lăzărea partea II-a Borsec A+2 204 în baza Decretului

nr. 223/1974, fiind înscris în dreptul de administrare în favoarea I.J.G.C.L.

Harghita.

- a constatat nulitatea absolută a

actelor juridice de înstrăinare făcute în cadrul procesului de privatizare

având ca obiect imobilul construit situat în Borsec, înscris în CF nr. 352

Lăzărea partea II Borsec, nr. top 203.

- a dispus rectificarea intabulărilor din

C.F. nr. 352 Lăzărea partea a II-a Borsec în sensul reînscrierii dreptului de

proprietate a numitei: soția lui G.M. născută M.V., în foaia de proprietate C.F.

litera B nr. de ordine 10.11.12.

- a obligat pârâții să recunoască dreptul

de proprietate al reclamanților cu privire la imobilul din litigiu.

- a obligat S.C.A.T. Borsec să predea în

proprietate și posesie reclamanților imobilul situat în Borsec, județul

Harghita, înscris în C.F. nr. 352 Lăzărea partea II-a Borsec nr. top 203.

Prin decizia civilă nr. 115/A din 18

septembrie 2003 Curtea de Apel Târgu-Mureș s-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de pârâta A.P.A.P.S.

Prin decizia civilă nr. 6659 din 6 iulie

2006 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a admis recursul declarat de pârâta A.P.A.P.S. devenită A.V.A.S.,

a casat decizia civilă nr. 1156 din 18 septembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie,

și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de

casare a reținut că, cu ocazia rejudecării apelului instanța urmează să

individualizeze actele judiciare de înstrăinare făcute în cadrul procesului de

privatizare a „S.C.A.T.” Borsec” SA și, totodată, să pună în vedere

reclamanților să producă dovezile de care înțeleg să se folosească pentru a

proba că acestea au fost încheiate cu rea-credință, situație ce impune totodată

introducerea în cauză a tuturor părților contractante.

S-a reținut, de asemenea, că este necesar

să se analizeze și motivul de apel la care s-a omis să se răspundă, referitor

la lipsa de interes a reclamanților, în promovarea petitului privind

constatarea nulității actelor juridice de privatizare făcute în cadrul

procesului de privatizare a SC A.T. Borsec SA precum și analizarea celorlalte

motive de recurs formulate de pârâta A.V.A.S.

Prin decizia civilă nr. 76/A din 21 mai

2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie, a admis apelul declarat de pârâta A.P.A.P.S.; a

desființat hotărârea nr. 586 din 17 aprilie 2003 a Tribunalului Harghita și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță,

conform dispozițiilor art. 297 C. proc. civ.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de

apel a reținut că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță

pentru a putea fi îndeplinite cerințele deciziei de casare nr. 6659 din 6 iulie

2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile în care suspendarea

apelului, în baza art. 155

1

C. proc. civ., pentru neîndeplinirea de

către reclamant a sarcinilor stabilite de către instanță, poate să atragă sancțiunea

perimării, iar pentru o justă soluționare a cauzei, numai instanța de fond deține

pârghiile juridice prin care să oblige părțile să se supună considerentelor

deciziei de casare, ceea ce nu intră în sfera de atribuții a instanței de apel.

S-a reținut și faptul că, reclamantele nu

au înțeles nici să precizeze actele juridice de înstrăinare încheiate în cadrul

procesului de privatizare a căror anulare au solicitat-o, nemaimanifestând

interes în acest sens, însă nu s-a putut lua act de renunțarea la acest capăt

de cerere, renunțare solicitată de către avocat, fără dovada existenței unei

împuterniciri în acest sens din partea reclamantelor, acestea din urmă nefăcând

nicio cerere scrisă având ca obiect renunțarea la capătul de cerere privind

constatarea nulității actelor de înstrăinare în cadrul procesului de privatizare

a S.C.A.T. Borsec SA.

Împotriva deciziei respective, la data de

22 iunie 2009, în termen legal, au declarat recurs reclamantele, criticând-o ca

fiind nelegală și solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului

declarat de A.V.A.S. București împotriva sentinței civile nr. 586 din 17

aprilie 2003 a Tribunalului Harghita, schimbarea în partea a hotărârii

respective, în sensul respingerii acțiunii față de această pârâtă, constatându-se

că A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă, eliminând totodată din

dispozitivul hotărârii alineatul nr. 4 prin care s-a constatat nulitatea

actelor juridice de înstrăinare făcute în cadrul procesului de privatizare,

având ca obiect imobilul construit situat în Borsec, înscris în C.F. nr. 352

Lăzărea Partea II-a Borsec nr. top 203.

Prin motivele de recurs depuse odată cu

cererea s-a susținut în primul rând faptul că, hotărârea de recurs a fost dată

cu încălcarea prevederilor art. 295 alin. (1), art. 297 și art. 315 alin. (1) C.

proc. civ., astfel încât devin aplicabile prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs

s-a susținut că hotărârea prin care s-a admis acțiunea față de pârâții care nu

și-au exercitat dreptul la apel și recurs nu poate fi modificată în sensul

desființării sau al respingerii acțiunii în baza apelului și a recursului

exercitat de o parte lipsită de calitate procesuală pasivă, persoană juridică

străină de raporturile juridice care au generat procesul.

În acest sens, s-a arătat că în cadrul

instanței de recurs, recurenta A.V.A.S. a solicitat admiterea apelului declarat

de A.P.A.P.S. și schimbarea în parte a sentinței civile nr. 586 din 17 aprilie 2003 a Tribunalului Harghita, respectiv respingerea capătului de cerere referitoare la constatarea

nulității actelor judiciare de înstrăinare făcute în cadrul procesului de

privatizare, având ca obiect imobilul revendicat, cu precizarea că A.V.A.S. nu

a încheiat niciodată un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea

de active, astfel încât, în urma rejudecării după casare, instanța de apel nu

mai putea face aplicarea prevederilor art. 297 C. proc. civ.

În al doilea rând, s-a susținut că au

fost încălcate de către instanța de apel prevederile art. 315 alin. (1) C.

proc. civ., fiind nerespectate considerentele deciziei de casare, pronunțate

anterior în cauză, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, cu nr. 6659

din 6 iulie 2006.

Astfel, s-a susținut că nu a fost

analizat în urma rejudecării motivul de apel referitor la lipsa de interes a

reclamantelor în promovarea capătului de cerere privind constatarea nulității

absolute a actelor juridice de înstrăinare făcute în cadrul procesului de

privatizare a S.C.A.T Borsec SA, deși în considerentele deciziei de casare s-a

arătat în mod expres acest lucru.

În al treilea rând, s-a susținut că au

fost încălcate prevederile art. 297 C. proc. civ., prin desființarea totală a

hotărârii apelate și prin trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât, s-a infirmat

în totalitate hotărârea primei instanțe, în baza apelului unei părți lipsite de

calitate procesuală pasivă și neluându-se în considerare îndrumările date de

instanța de recurs, cu privire la obligativitatea analizării cu ocazia

rejudecării apelului, a motivului de apel la care a omis a se răspunde,

referitor la lipsa de interes a reclamantelor în promovarea capătului de cerere

privind constatarea nulității actelor juridice de înstrăinare făcute în cadrul

procesului de privatizare, precum și faptul că, nu s-a avut în vedere că

părțile cu calitate procesuală recunoscută, nu au declarat apel și recurs,

căile de atac fiind exercitate doar de pârâtă, A.V.A.S.

Referitor la considerentele deciziei de

casare având ca obiect indicarea actelor juridice de înstrăinare încheiate în

cadrul procesului de privatizare, au susținut că au făcut demersuri în acest sens,

soldate cu nici un rezultat, întrucât nu au reușit să identifice astfel de acte

de înstrăinare, însă în domeniul privatizării, reclamanții nu pot nominaliza

nici un contract, întrucât în C.F. nr. 352 Lăzărea II Borsec nu s-a făcut nicio

înscriere bazată pe acte juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în

cadrul procesului de privatizare, că pârâta S.C.A.T. Borsec nu este în măsură

să prezinte un astfel de act juridic, prin neexercitarea dreptului la căile de

atac, acceptând rectificarea înscrierilor făcute în cartea funciară și

restituirea imobilului, iar pârâta A.V.A.S. contestă faptul că s-ar fi încheiat

acte juridice de înstrăinare imobiliară.

La data de 14 ianuarie 2010, și respectiv

4 februarie 2010, pârâții-intimați Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice și A.V.A.S. București au formulat întâmpinare și respectiv Note scrise,

prin care au solicitat respingerea recursului declarat de reclamante, ca

nefondat.

Recursul declarat de reclamante se

privește ca fiind întemeiat și se va admite, ca atare, avându-se în vedere

următoarele considerente:

În esență, motivele de recurs formulate

de recurentele-reclamante privesc încălcarea de către instanța de apel, în urma

rejudecării, după casare, a apelului declarat de pârâta A.V.A.S., a prevederilor

art. 297 și art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

Aceste dispoziții legale stipulează

faptul că: „instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza

spre rejudecare primei instanțe, în cazul în care se constată că, în mod greșit

prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori

judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată”, precum și

faptul că” „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor

de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt

obligatorii pentru judecătorii fondului”.

Aceste dispoziții legale au fost

încălcate de către instanța de apel, în urma rejudecării apelului declarat de

pârâta A.V.A.S., împotriva hotărârii primei instanțe, în mod eronat, Curtea de

Apel Târgu Mureș desființând hotărârea apelată și dispunând trimiterea cauzei

spre rejudecare la prima instanță.

În acest sens, considerentele avute în

vedere de către instanța de apel, în urma rejudecării, după casare, a apelului

declarat de pârâta A.V.A.S. București, sunt străine de prevederile art. 297 alin.

(1) C. proc. civ.

Astfel, instanța de apel a dispus

trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță întrucât, în cadrul instanței

de apel, nu pot fi îndeplinite cerințele deciziei de casare nr. 6659/2006 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, numai instanța de fond dispunând de toate

pârghiile juridice prin care să oblige părțile să se supună cerințelor dispuse

de instanța de casare, iar suspendarea cauzei în baza art. 155

1

C.

proc. civ. pentru neîndeplinirea de către reclamante a sarcinilor stabilite de

către instanță, poate să atragă sancțiunea perimării.

Aceste considerente nu pot constitui

temeiul aplicării dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., întrucât în

actualul sistem de drept procesual român, apelul este reglementat ca o cale de

atac ordinară, devolutivă, instanța de apel fiind tot o instanță de fond,

astfel încât în cadrul controlului judiciar reglementat de art. 295 C. proc.

civ., instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, stabilirea

situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță și va putea

încuviința refacerea sau completarea probelor de la prima instanță, precum și

administrarea probelor noi, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea

cauzei.

În al doilea rând, instanța de casare a

dispus trimiterea cauzei, în vederea rejucării apelului declarat de pârâta A.V.A.S.,

prin considerentele deciziei de casare trasându-se instanței de apel anumite

directive necesare soluționării cauzei, cerințe obligatorii pentru instanța de rejudecare,

aceasta trebuind să le aducă la îndeplinire, însă în mod nejustificat Curtea de

Apel Târgu Mureș a făcut aplicarea prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc.

civ., considerând că, datorită conduitei reclamanților, nu se pot respecta

dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., și că numai în cadrul instanței

de fond se pot aduce la îndeplinire cerințele deciziei de casare nr. 6659/2006

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemenea, în urma rejudecării,

instanța de apel nu a respectat nici celelalte considerente ale deciziei de

casare, referitoare la faptul că, instanța de apel nu a analizat motivul de

apel formulat de pârâta A.V.A.S., privind lipsa de interes a reclamantelor în

promovarea capătului de cerere privind constatarea nulității actelor juridice

de înstrăinare făcute în cadrul procesului de privatizare a S.C.A.T. Borsec SA.,

precum și analizarea motivelor de recurs formulate de aceeași pârâtă, A.V.A.S.,

ce au vizat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și dacă

reclamantele au notificat sau nu, S.C.A.T. Borsec SA.

Și aceste considerente ale deciziei de

casare nu au fost respectate de către instanța de apel, în urma rejudecării,

Curtea de Apel Târgu Mureș, făcând aplicarea greșită a prevederilor art. 297 alin.

(1) C. proc. civ., lăsând neanalizate o serie de motive invocate de

pârâta-apelantă A.V.A.S., motive aflate în strânsă legătură cu soluționarea

cauzei, câtă vreme s-a susținut că această pârâtă este lipsită de calitate

procesuală pasivă, iar reclamanții nu au interes să solicite constatarea

nulității actelor juridice de înstrăinare făcute în cadrul privatizării

S.C.A.T. Borsec SA.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, constată că decizia atacată este afectată de motivul de casare prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât în baza art. 312 alin. (3) și

alin. (5) C. proc. civ., recursul declarat de reclamante va fi admis, se va

casa decizia recurată și se va dispune trimiterea cauzei, la aceeași instanță,

în vederea rejudecării, pe fond, a apelului declarat de pârâta A.V.A.S.

împotriva hotărârii primei instanțe, sentința civilă nr. 586 din 17 aprilie 2003 a Tribunalului Harghita.

Cu ocazia rejudecării vor fi analizate

toate motivele de apel formulate de pârâtă, toate motivele de recurs formulate

de aceasta (conform deciziei anteriore de casare a Înaltei Curți de Casație și

Justiție); se va verifica susținerea A.V.A.S. potrivit căreia, reclamantele nu

au formulat notificare către S.C.A.T. Borsec SA; dacă în cadrul C.F. nr. 353

Lăzărea II Borsec s-a realizat vreo înscriere bazată pe acte juridice de înstrăinare,

inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare privind imobilul în

litigiu.

De asemenea, legat de motivul de apel

invocat de pârâta A.V.A.S., referitor la lipsa de interes a reclamantelor

privind constatarea nulității actelor juridice de înstrăinare făcute în cadrul

procesului de privatizare, li se va pune în vedere acestora să-și precizeze poziția

în sensul în care înțeleg să depună la dosar o cerere scrisă prin care să-și

exprime voința, în sensul renunțării sau nu, la acest capăt de cerere, în constatare

nulitate act.

Aceasta întrucât, în cadrul rejudecării,

instanța de apel nu a putut să ia act de această renunțare, câtă vreme

reprezentantul ales al reclamantelor nu a fost împuternicit special în acest sens,

Curtea de Apel neputând lua act de renunțare din partea apărătorului, în lipsa

unei cereri scrise din partea reclamantelor sau a unei împuterniciri speciale acordată

reprezentantului legal ales.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții J.E.,

J.N.L., J.C.I., J.B.L., J.T., V.I., P.K. și B.S. împotriva deciziei nr. 76/A

din 21 mai 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie, pe care o casează.

Trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 4 februarie 2010.