ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 656/2010

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 586 din 17 aprilie 2003 Tribunalul Harghita a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții J.E.E., J.N.L., J.C.I., J.B.L., J.T., V.I., V.V.E. împotriva pârâților SC S.C.A.T. SA Borsec, Consiliul Local al Orașului Borsec, A.P.A.P.S. București și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, și în consecință: - a constatat nulitatea absolută a titlului de naționalizare bazat pe Decretul nr. 92/1950 și listele anexă, și a dispus anularea încheierii C.F. nr. 258-274 din 23 mai 1970 prin care dreptul de proprietate cu privire la imobilul construit înscris în C.F. nr. 352 Lăzărea partea II-a Borsec, nr. ord.

A+1 nr. top 203 a fost intabulat în favoarea Statului Republicii Socialiste România. - a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 401/1975 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului Harghita prin care s-a dispus trecerea în proprietatea Statului Român a imobilului înscris în C.F. 352 Lăzărea partea II-a Borsec A+2 204 în baza Decretului nr. 223/1974, fiind înscris în dreptul de administrare în favoarea I.J.G.C.L. Harghita. - a constatat nulitatea absolută a actelor juridice de înstrăinare făcute în cadrul procesului de privatizare având ca obiect imobilul construit situat în Borsec, înscris în CF nr. 352 Lăzărea partea II Borsec, nr. top 203. - a dispus rectificarea intabulărilor din C.F.

nr. 352 Lăzărea partea a II-a Borsec în sensul reînscrierii dreptului de proprietate a numitei: soția lui G.M. născută M.V., în foaia de proprietate C.F. litera B nr. de ordine 10.11.12. - a obligat pârâții să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților cu privire la imobilul din litigiu. - a obligat S.C.A.T. Borsec să predea în proprietate și posesie reclamanților imobilul situat în Borsec, județul Harghita, înscris în C.F. nr. 352 Lăzărea partea II-a Borsec nr. top 203. Prin decizia civilă nr. 115/A din 18 septembrie 2003 Curtea de Apel Târgu-Mureș s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta A.P.A.P.S. Prin decizia civilă nr. 6659 din 6 iulie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de pârâta A.P.A.P.S.

devenită A.V.A.S., a casat decizia civilă nr. 1156 din 18 septembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a se pronunța astfel, instanța de casare a reținut că, cu ocazia rejudecării apelului instanța urmează să individualizeze actele judiciare de înstrăinare făcute în cadrul procesului de privatizare a „S.C.A.T.” Borsec” SA și, totodată, să pună în vedere reclamanților să producă dovezile de care înțeleg să se folosească pentru a proba că acestea au fost încheiate cu rea-credință, situație ce impune totodată introducerea în cauză a tuturor părților contractante.

S-a reținut, de asemenea, că este necesar să se analizeze și motivul de apel la care s-a omis să se răspundă, referitor la lipsa de interes a reclamanților, în promovarea petitului privind constatarea nulității actelor juridice de privatizare făcute în cadrul procesului de privatizare a SC A.T. Borsec SA precum și analizarea celorlalte motive de recurs formulate de pârâta A.V.A.S. Prin decizia civilă nr. 76/A din 21 mai 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a admis apelul declarat de pârâta A.P.A.P.S.; a desființat hotărârea nr. 586 din 17 aprilie 2003 a Tribunalului Harghita și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, conform dispozițiilor art. 297 C. proc.

civ. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru a putea fi îndeplinite cerințele deciziei de casare nr. 6659 din 6 iulie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile în care suspendarea apelului, în baza art. 155 1 C. proc. civ., pentru neîndeplinirea de către reclamant a sarcinilor stabilite de către instanță, poate să atragă sancțiunea perimării, iar pentru o justă soluționare a cauzei, numai instanța de fond deține pârghiile juridice prin care să oblige părțile să se supună considerentelor deciziei de casare, ceea ce nu intră în sfera de atribuții a instanței de apel.

S-a reținut și faptul că, reclamantele nu au înțeles nici să precizeze actele juridice de înstrăinare încheiate în cadrul procesului de privatizare a căror anulare au solicitat-o, nemaimanifestând interes în acest sens, însă nu s-a putut lua act de renunțarea la acest capăt de cerere, renunțare solicitată de către avocat, fără dovada existenței unei împuterniciri în acest sens din partea reclamantelor, acestea din urmă nefăcând nicio cerere scrisă având ca obiect renunțarea la capătul de cerere privind constatarea nulității actelor de înstrăinare în cadrul procesului de privatizare a S.C.A.T. Borsec SA. Împotriva deciziei respective, la data de 22 iunie 2009, în termen legal, au declarat recurs reclamantele, criticând-o ca fiind nelegală și solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului declarat de A.V.A.S.

București împotriva sentinței civile nr. 586 din 17 aprilie 2003 a Tribunalului Harghita, schimbarea în partea a hotărârii respective, în sensul respingerii acțiunii față de această pârâtă, constatându-se că A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă, eliminând totodată din dispozitivul hotărârii alineatul nr. 4 prin care s-a constatat nulitatea actelor juridice de înstrăinare făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilul construit situat în Borsec, înscris în C.F. nr. 352 Lăzărea Partea II-a Borsec nr. top 203. Prin motivele de recurs depuse odată cu cererea s-a susținut în primul rând faptul că, hotărârea de recurs a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 295 alin. (1), art. 297 și art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., astfel încât devin aplicabile prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a susținut că hotărârea prin care s-a admis acțiunea față de pârâții care nu și-au exercitat dreptul la apel și recurs nu poate fi modificată în sensul desființării sau al respingerii acțiunii în baza apelului și a recursului exercitat de o parte lipsită de calitate procesuală pasivă, persoană juridică străină de raporturile juridice care au generat procesul. În acest sens, s-a arătat că în cadrul instanței de recurs, recurenta A.V.A.S. a solicitat admiterea apelului declarat de A.P.A.P.S. și schimbarea în parte a sentinței civile nr. 586 din 17 aprilie 2003 a Tribunalului Harghita, respectiv respingerea capătului de cerere referitoare la constatarea nulității actelor judiciare de înstrăinare făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilul revendicat, cu precizarea că A.V.A.S.

nu a încheiat niciodată un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea de active, astfel încât, în urma rejudecării după casare, instanța de apel nu mai putea face aplicarea prevederilor art. 297 C. proc. civ. În al doilea rând, s-a susținut că au fost încălcate de către instanța de apel prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., fiind nerespectate considerentele deciziei de casare, pronunțate anterior în cauză, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, cu nr. 6659 din 6 iulie 2006. Astfel, s-a susținut că nu a fost analizat în urma rejudecării motivul de apel referitor la lipsa de interes a reclamantelor în promovarea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a actelor juridice de înstrăinare făcute în cadrul procesului de privatizare a S.C.A.T Borsec SA, deși în considerentele deciziei de casare s-a arătat în mod expres acest lucru.

În al treilea rând, s-a susținut că au fost încălcate prevederile art. 297 C. proc. civ., prin desființarea totală a hotărârii apelate și prin trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât, s-a infirmat în totalitate hotărârea primei instanțe, în baza apelului unei părți lipsite de calitate procesuală pasivă și neluându-se în considerare îndrumările date de instanța de recurs, cu privire la obligativitatea analizării cu ocazia rejudecării apelului, a motivului de apel la care a omis a se răspunde, referitor la lipsa de interes a reclamantelor în promovarea capătului de cerere privind constatarea nulității actelor juridice de înstrăinare făcute în cadrul procesului de privatizare, precum și faptul că, nu s-a avut în vedere că părțile cu calitate procesuală recunoscută, nu au declarat apel și recurs, căile de atac fiind exercitate doar de pârâtă, A.V.A.S.

Referitor la considerentele deciziei de casare având ca obiect indicarea actelor juridice de înstrăinare încheiate în cadrul procesului de privatizare, au susținut că au făcut demersuri în acest sens, soldate cu nici un rezultat, întrucât nu au reușit să identifice astfel de acte de înstrăinare, însă în domeniul privatizării, reclamanții nu pot nominaliza nici un contract, întrucât în C.F. nr. 352 Lăzărea II Borsec nu s-a făcut nicio înscriere bazată pe acte juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, că pârâta S.C.A.T. Borsec nu este în măsură să prezinte un astfel de act juridic, prin neexercitarea dreptului la căile de atac, acceptând rectificarea înscrierilor făcute în cartea funciară și restituirea imobilului, iar pârâta A.V.A.S.

contestă faptul că s-ar fi încheiat acte juridice de înstrăinare imobiliară. La data de 14 ianuarie 2010, și respectiv 4 februarie 2010, pârâții-intimați Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și A.V.A.S. București au formulat întâmpinare și respectiv Note scrise, prin care au solicitat respingerea recursului declarat de reclamante, ca nefondat. Recursul declarat de reclamante se privește ca fiind întemeiat și se va admite, ca atare, avându-se în vedere următoarele considerente: În esență, motivele de recurs formulate de recurentele-reclamante privesc încălcarea de către instanța de apel, în urma rejudecării, după casare, a apelului declarat de pârâta A.V.A.S., a prevederilor art. 297 și art. 315 alin. (1) C. proc.

civ. Aceste dispoziții legale stipulează faptul că: „instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, în cazul în care se constată că, în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată”, precum și faptul că” „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”. Aceste dispoziții legale au fost încălcate de către instanța de apel, în urma rejudecării apelului declarat de pârâta A.V.A.S., împotriva hotărârii primei instanțe, în mod eronat, Curtea de Apel Târgu Mureș desființând hotărârea apelată și dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

În acest sens, considerentele avute în vedere de către instanța de apel, în urma rejudecării, după casare, a apelului declarat de pârâta A.V.A.S. București, sunt străine de prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, instanța de apel a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță întrucât, în cadrul instanței de apel, nu pot fi îndeplinite cerințele deciziei de casare nr. 6659/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, numai instanța de fond dispunând de toate pârghiile juridice prin care să oblige părțile să se supună cerințelor dispuse de instanța de casare, iar suspendarea cauzei în baza art. 155 1 C. proc. civ. pentru neîndeplinirea de către reclamante a sarcinilor stabilite de către instanță, poate să atragă sancțiunea perimării.

Aceste considerente nu pot constitui temeiul aplicării dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., întrucât în actualul sistem de drept procesual român, apelul este reglementat ca o cale de atac ordinară, devolutivă, instanța de apel fiind tot o instanță de fond, astfel încât în cadrul controlului judiciar reglementat de art. 295 C. proc. civ., instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță și va putea încuviința refacerea sau completarea probelor de la prima instanță, precum și administrarea probelor noi, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.

În al doilea rând, instanța de casare a dispus trimiterea cauzei, în vederea rejucării apelului declarat de pârâta A.V.A.S., prin considerentele deciziei de casare trasându-se instanței de apel anumite directive necesare soluționării cauzei, cerințe obligatorii pentru instanța de rejudecare, aceasta trebuind să le aducă la îndeplinire, însă în mod nejustificat Curtea de Apel Târgu Mureș a făcut aplicarea prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., considerând că, datorită conduitei reclamanților, nu se pot respecta dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., și că numai în cadrul instanței de fond se pot aduce la îndeplinire cerințele deciziei de casare nr. 6659/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemenea, în urma rejudecării, instanța de apel nu a respectat nici celelalte considerente ale deciziei de casare, referitoare la faptul că, instanța de apel nu a analizat motivul de apel formulat de pârâta A.V.A.S., privind lipsa de interes a reclamantelor în promovarea capătului de cerere privind constatarea nulității actelor juridice de înstrăinare făcute în cadrul procesului de privatizare a S.C.A.T. Borsec SA., precum și analizarea motivelor de recurs formulate de aceeași pârâtă, A.V.A.S., ce au vizat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și dacă reclamantele au notificat sau nu, S.C.A.T. Borsec SA. Și aceste considerente ale deciziei de casare nu au fost respectate de către instanța de apel, în urma rejudecării, Curtea de Apel Târgu Mureș, făcând aplicarea greșită a prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc.

civ., lăsând neanalizate o serie de motive invocate de pârâta-apelantă A.V.A.S., motive aflate în strânsă legătură cu soluționarea cauzei, câtă vreme s-a susținut că această pârâtă este lipsită de calitate procesuală pasivă, iar reclamanții nu au interes să solicite constatarea nulității actelor juridice de înstrăinare făcute în cadrul privatizării S.C.A.T. Borsec SA. Față de aceste considerente, Înalta Curte, constată că decizia atacată este afectată de motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât în baza art. 312 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., recursul declarat de reclamante va fi admis, se va casa decizia recurată și se va dispune trimiterea cauzei, la aceeași instanță, în vederea rejudecării, pe fond, a apelului declarat de pârâta A.V.A.S.

împotriva hotărârii primei instanțe, sentința civilă nr. 586 din 17 aprilie 2003 a Tribunalului Harghita. Cu ocazia rejudecării vor fi analizate toate motivele de apel formulate de pârâtă, toate motivele de recurs formulate de aceasta (conform deciziei anteriore de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție); se va verifica susținerea A.V.A.S. potrivit căreia, reclamantele nu au formulat notificare către S.C.A.T. Borsec SA; dacă în cadrul C.F. nr. 353 Lăzărea II Borsec s-a realizat vreo înscriere bazată pe acte juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare privind imobilul în litigiu.

De asemenea, legat de motivul de apel invocat de pârâta A.V.A.S., referitor la lipsa de interes a reclamantelor privind constatarea nulității actelor juridice de înstrăinare făcute în cadrul procesului de privatizare, li se va pune în vedere acestora să-și precizeze poziția în sensul în care înțeleg să depună la dosar o cerere scrisă prin care să-și exprime voința, în sensul renunțării sau nu, la acest capăt de cerere, în constatare nulitate act. Aceasta întrucât, în cadrul rejudecării, instanța de apel nu a putut să ia act de această renunțare, câtă vreme reprezentantul ales al reclamantelor nu a fost împuternicit special în acest sens, Curtea de Apel neputând lua act de renunțare din partea apărătorului, în lipsa unei cereri scrise din partea reclamantelor sau a unei împuterniciri speciale acordată reprezentantului legal ales.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții J.E., J.N.L., J.C.I., J.B.L., J.T., V.I., P.K. și B.S. împotriva deciziei nr. 76/A din 21 mai 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.