ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5392/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată la data de 22

martie 2002 pe rolul Tribunalului Harghita, reclamantul A.M., în calitate de

unic moștenitor al defunctei sale mame A.O., a chemat în judecată pârâta SC

A.T. Borsec, solicitând să se dispună anularea deciziei nr. 29/R din 17

februarie 2002 emisă de aceasta prin care s-a respins solicitarea vizând

restituirea în natură a imobilului reprezentând vila nr. 4 din stațiunea

Borsec, înscrisă în C.F. Lazarea partea a II-a Borsec nr. 1080, cu nr. top.

493/1/3.

S-a solicitat de asemenea să fie obligată

pârâta să emită decizia de restituire în natură a imobilului, sub sancțiunea

plății unor daune cominatorii de 3 milioane lei/zi întârziere.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că imobilul în litigiu a constituit proprietatea tabulară a mamei sale,

A.O., decedată în anul 1996 și a trecut în proprietatea Statului român prin

aplicarea abuzivă a Decretului nr. 92/1950. La acel moment A.O. era studentă

iar locuința era destinată uzului familial, astfel încât nu exista nici un

temei pentru naționalizare. Cu toate acestea, în mod nejustificat pârâta a

refuzat restituirea în natură, susținând în cuprinsul deciziei că s-a

privatizat integral cu respectarea dispozițiilor legale iar imobilul este

evidențiat în patrimoniul său, astfel încât sunt incidente prevederile privind

restituirea prin echivalent.

Examinând probatoriile cu înscrisuri

administrate, Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr. 693 din 29 mai 2002

a admis în parte acțiunea, dispunând restituirea în natură a imobilului, a fost

respinsă solicitarea referitoare la acordarea daunelor cominatorii.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut în esență că:

- naționalizarea s-a făcut în mod abuziv,

în anexa la Decretul nr. 92/50 fiind menționat ca proprietar P.N., tatăl

numitei A.(n. P.)O., care era studentă și beneficia de prevederile art. II din

acest act normativ;

- cum titlul statului nu poate fi

considerat valabil, nu sunt incidente prevederile art. 27 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, astfel încât restituirea în natură a imobilului este pe deplin

posibilă.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

acestei sentințe și prin care s-a susținut în esență că notificarea trebuia

adresată A.P.A.P.S.- ului a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 17

din 28 februarie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș.

În decizie au fost reiterate

considerentele referitoare la caracterul abuziv al naționalizării imobilului și

posibilitatea legală a restituirii sale către reclamant.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta, care a susținut din nou că decizia de respingere a solicitării

reclamantului de a i se restitui în natură imobilul este legală și temeinică;

recurenta a mai arătat că instanța de fond a acordat reclamantului ceea ce

acesta nu a cerut, în sensul că s-a dispus restituirea în natură a imobilului

în condițiile în care prin acțiune s-a solicitat doar ca pârâta să fie obligată

să emită o decizie în acest sens.

Recursul este întemeiat în sensul celor

ce se vor arăta în continuare.

Potrivit prevederilor art. 304 pct. 6 C.

proc. civ., este motiv de recurs „dacă instanța a acordat mai mult decât s-a

cerut ori ceea ce nu s-a cerut”.

În speță, prin acțiune reclamantul a

solicitat, între altele: „ ... să obligați intimata a emite decizia de

restituire în natură a imobilului” iar prin sentință se hotărăște: „Dispune

restituirea în natură a imobilului”.

Este deci evident că tribunalul a acordat

mai mult (și altceva) decât ceea ce s-a cerut.

În consecință, Înalta Curte urmează să

admită recursul potrivit prevederilor art. 312 și urm. C. proc. civ., să caseze

ambele hotărâri și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

Aceasta va trebui să examineze probatoriile administrate în lumina susținerilor

părților, făcute inclusiv prin motivele de recurs, fără a depăși cadrul

procesual și petitul acțiunii, astfel cum ele au fost stabilite de către

reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta SC

A.T. Borsec împotriva deciziei nr. 17/A din 28 februarie 2003 a Curții de Apel

Târgu-Mureș, secția civilă.

Casează această decizie precum și

sentința civilă nr. 693 din 29 mai 2002 pronunțată de Tribunalul Harghita și

trimite cauza spre rejudecare acestei din urmă instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2004.