ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5392/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată la data de 22 martie 2002 pe rolul Tribunalului Harghita, reclamantul A.M., în calitate de unic moștenitor al defunctei sale mame A.O., a chemat în judecată pârâta SC A.T. Borsec, solicitând să se dispună anularea deciziei nr. 29/R din 17 februarie 2002 emisă de aceasta prin care s-a respins solicitarea vizând restituirea în natură a imobilului reprezentând vila nr. 4 din stațiunea Borsec, înscrisă în C.F. Lazarea partea a II-a Borsec nr. 1080, cu nr. top. 493/1/3. S-a solicitat de asemenea să fie obligată pârâta să emită decizia de restituire în natură a imobilului, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 3 milioane lei/zi întârziere.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că imobilul în litigiu a constituit proprietatea tabulară a mamei sale, A.O., decedată în anul 1996 și a trecut în proprietatea Statului român prin aplicarea abuzivă a Decretului nr. 92/1950. La acel moment A.O. era studentă iar locuința era destinată uzului familial, astfel încât nu exista nici un temei pentru naționalizare. Cu toate acestea, în mod nejustificat pârâta a refuzat restituirea în natură, susținând în cuprinsul deciziei că s-a privatizat integral cu respectarea dispozițiilor legale iar imobilul este evidențiat în patrimoniul său, astfel încât sunt incidente prevederile privind restituirea prin echivalent. Examinând probatoriile cu înscrisuri administrate, Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr. 693 din 29 mai 2002 a admis în parte acțiunea, dispunând restituirea în natură a imobilului, a fost respinsă solicitarea referitoare la acordarea daunelor cominatorii.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut în esență că: - naționalizarea s-a făcut în mod abuziv, în anexa la Decretul nr. 92/50 fiind menționat ca proprietar P.N., tatăl numitei A.(n. P.)O., care era studentă și beneficia de prevederile art. II din acest act normativ; - cum titlul statului nu poate fi considerat valabil, nu sunt incidente prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel încât restituirea în natură a imobilului este pe deplin posibilă. Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe și prin care s-a susținut în esență că notificarea trebuia adresată A.P.A.P.S.- ului a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 17 din 28 februarie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș.

În decizie au fost reiterate considerentele referitoare la caracterul abuziv al naționalizării imobilului și posibilitatea legală a restituirii sale către reclamant. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, care a susținut din nou că decizia de respingere a solicitării reclamantului de a i se restitui în natură imobilul este legală și temeinică; recurenta a mai arătat că instanța de fond a acordat reclamantului ceea ce acesta nu a cerut, în sensul că s-a dispus restituirea în natură a imobilului în condițiile în care prin acțiune s-a solicitat doar ca pârâta să fie obligată să emită o decizie în acest sens. Recursul este întemeiat în sensul celor ce se vor arăta în continuare. Potrivit prevederilor art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., este motiv de recurs „dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut”. În speță, prin acțiune reclamantul a solicitat, între altele: „ ... să obligați intimata a emite decizia de restituire în natură a imobilului” iar prin sentință se hotărăște: „Dispune restituirea în natură a imobilului”. Este deci evident că tribunalul a acordat mai mult (și altceva) decât ceea ce s-a cerut. În consecință, Înalta Curte urmează să admită recursul potrivit prevederilor art. 312 și urm. C. proc. civ., să caseze ambele hotărâri și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond. Aceasta va trebui să examineze probatoriile administrate în lumina susținerilor părților, făcute inclusiv prin motivele de recurs, fără a depăși cadrul procesual și petitul acțiunii, astfel cum ele au fost stabilite de către reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta SC A.T. Borsec împotriva deciziei nr. 17/A din 28 februarie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă. Casează această decizie precum și sentința civilă nr. 693 din 29 mai 2002 pronunțată de Tribunalul Harghita și trimite cauza spre rejudecare acestei din urmă instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2004.