ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.06.2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2732/2003

HOTĂRÂRE
24.06.2003
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2732/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Decizia nr. 2732

Dosar nr. 5213/2002

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin  cererea înregistrată sub nr. 4443/2001,  reclamanții  S.R., S.A., B.I., Z.T.,

P.A., F.I. și I.F.,  au  solicitat, în contradictoriu cu pârâții C.T., B.E.,

Consiliul local al Orașului Borsec, SCAT Borsec și Ministerul Finanțelor

Publice, obligarea lor în solidar sau a unora dintre ei la restituirea în

natură a unei vile situate în Borsec, cu o suprafață de 660 mp teren aferent.

În subsidiar, reclamanții au arătat că, în situația în care restituirea în

natură nu mai este posibilă, pârâții să fie obligați la plata de despăgubiri

prin echivalent bănesc, ce se va stabili printr-o expertiză contabilă.

În motivarea cererii, reclamanții au învederat că sunt moștenitorii legali,

respectiv nepoții de soră și frate ai numiților F.L. și soția C.A., cărora

respectivul imobil le-a fost naționalizat în mod abuziv prin Decretul nr.

92/1950, imobil care, prin decizia nr. 573 din 25 septembrie 2000 a

Tribunalului Harghita a fost restituit pârâților C.T. și B.E., care au același

rang de moștenitori, dar sunt moștenitori testamentari.

Tribunalul Harghita, Miercurea Ciuc, prin sentința civilă nr. 428 din 27 martie

2002, a respins ca nefondată acțiunea reclamanților, care au fost obligați în

solidar să plătească pârâților cheltuieli de judecată.

Pentru pronunțarea acestei soluții,  prima instanță a avut în vedere că prin

Decretul nr. 92/1950 s-a naționalizat imobilul din litigiu de la F.L. și soția C.A.,

decedați în prezent și fără urmași.

S-a stabilit că, în urma decesului celor doi soți, în 1963 F.L. și, respectiv

în 1985 C.A., la succesiune au venit C.T. și B.E., în calitate de nepoți de

frate și cărora, prin sentința civilă nr. 332 din 11 aprilie 2000, Tribunalul

Harghita le-a restituit imobilul în întregime.

Împotriva acestei sentințe, au  declarat apel reclamanții S.A., G.I. (fostă I.F.),

F.I. și Z.T., care au solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a

sentinței, admiterea acțiunii cu introducerea în cauză a proprietarilor

tabulari, cu ocazia judecării fondului, respectiv soții S.T. și T., care au

cumpărat imobilul de la pârâții C.T. și B.E.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția  civilă, prin decizia nr. 75/A din 20

septembrie 2002, a respins apelul ca nefondat, menținând soluția instanței de

fond.

Împotriva acestei decizii, reclamanții S.A., F.I. și G.I. au formulat recurs,

invocând faptul că greșit ei, în calitate de nepoți de frate ai defunctului F.L

.au fost înlăturați de la moștenire în favoarea pârâților C.T. și B.E., care

sunt nepoți de frate ai soției acestuia; au mai arătat că instanța nu s-a

pronunțat pe aspectul invocat de ei privind decizia nr. 573 din 25 septembrie

2000 a Tribunalului Harghita, prin care a fost restituit imobilul pârâților

mai sus precizați , faptul că instanțele nu s-au pronunțat nici în legătură cu

cererea de introducere în cauză a numiților S., cumpărătorii imobilului, precum

și contradicția dintre susținerea instanței de apel că moștenirea nu poate

cuprinde decât bunurile existenta la data decesului unei persoane cu reținerea

aspectului că testatorul nu avea în patrimoniu imobilul la data decesului.

Recursul este nefondat pentru motivele ce se vor

arăta în continuare.

Prima critică exprimată referitoare la greșita înlăturare a recurenților de la

moștenirea defunctului F.L. nu este fondată pentru că, așa cum corect a reținut

instanța de apel, soții F.L. și A. nu au avut copii; în urma decesului lui F.L.,

intervenit la 23 mai 1963, întreaga moștenire, ca urmare a testamentului lăsat,

a revenit soției sale A., decedată la rândul său în 1985.

Astfel, pârâților C.T. și B.E., în calitate de nepoți de soră, ca urmare a

intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995, în baza Hotărârii Consiliului

Județean Harghita și a sentinței civile nr. 332 din 11 aprilie 2000 a

Judecătoriei Toplița, intrată în puterea lucrului judecat, după cum corect a

reținut instanța, le-a fost restituit imobilul în litigiu.

Întrucât, în urma decesului lui L.F. în 1963 întreaga avere a revenit soției

sale, ca urmare a testamentului autentificat sub nr. 712/1961 și pe baza

certificatului de moștenitor nr. 41 din 30 octombrie 1963, se reține că

reclamanții recurenți, care pretind moștenirea în urma fratelui decedatului,

sunt, de fapt, străini de această moștenire și nici nu și-au justificat prin

acte calitatea pretinsă.

Din analiza testamentului rezultă cu certitudine faptul că F.L. a desemnat-o pe

soția sa legatar universal asupra întregii sale averi.

De asemenea, nu există nici o contradicție în concluziile instanței, pentru că,

într-adevăr o persoană fizică nu poate lăsa moștenire decât bunurile avute în

patrimoniu la data decesului. Sub acest aspect, în considerarea faptului că s-a

constatat prin hotărâre judecătorească irevocabilă naționalizarea abuzivă,

ilegală a imobilului și drept urmare, acesta a fost readus în patrimoniul

proprietarilor și restituit în natură.

Nu poate fi primit nici motivul de casare

referitor la neintroducerea în cauză a cumpărătorilor-soții S. – întrucât nu

s-a formulat nici o cerere în acest sens și nici nu s-ar fi justificat această

măsură, deoarece în cauză nu s-a solicitat anularea contractului de

vânzare-cumpărare în care aceștia erau părți.

Față de cele de mai sus, recursul se privește ca nefondat și va fi respins ca

atare.

Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretențiuni va

fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată,astfel încât

recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimați.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții S.A., F.I. și G.J. împotriva deciziei nr. 75/A din 20

septembrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă.

Obligă pe recurenți la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli de

judecată către intimații Z.T., S.R., B.I., P.A., C.T. și B.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-11-09
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6183/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 22 septembrie 2003 sub nr. 3055 pe rolul Tribunalului Harghita, reclamantul G.B. în contradictoriu cu Primăria Munici
ÎCCJ 2004-09-30
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5392/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată la data de 22 martie 2002 pe rolul Tribunalului Harghita, reclamantul A.M., în calitate de unic moștenitor al defunctei sale m
ÎCCJ 2004-09-28
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5337/2004
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 9 august 2002 reclamanta S.G. a chemat în judecată Primăria Miercurea Ciuc pentru a se anula dispoziția 535 din 12 iul
ÎCCJ 2007-05-29
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4328/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2202 din 11 octombrie 2005 petentul M.G.B. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria orașului Borsec și S.A.T. Borsec și
ÎCCJ 2012-11-07
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6815/2012
Asupra recursurilor de față, constată următoarele: La data de 30 octombrie 2001, B.S.C., a notificat Primăria Mun. Miercurea Ciuc solicitând să-i fie restituit imobilul cu construcții cuprins în CF nr. C1. J., nr. top. T1., T2., T3., T4. si
Sursă