ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2732/2003

Decizia nr. 2732 Dosar nr. 5213/2002 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 4443/2001, reclamanții S.R., S.A., B.I., Z.T., P.A., F.I. și I.F., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C.T., B.E., Consiliul local al Orașului Borsec, SCAT Borsec și Ministerul Finanțelor Publice, obligarea lor în solidar sau a unora dintre ei la restituirea în natură a unei vile situate în Borsec, cu o suprafață de 660 mp teren aferent. În subsidiar, reclamanții au arătat că, în situația în care restituirea în natură nu mai este posibilă, pârâții să fie obligați la plata de despăgubiri prin echivalent bănesc, ce se va stabili printr-o expertiză contabilă.

În motivarea cererii, reclamanții au învederat că sunt moștenitorii legali, respectiv nepoții de soră și frate ai numiților F.L. și soția C.A., cărora respectivul imobil le-a fost naționalizat în mod abuziv prin Decretul nr. 92/1950, imobil care, prin decizia nr. 573 din 25 septembrie 2000 a Tribunalului Harghita a fost restituit pârâților C.T. și B.E., care au același rang de moștenitori, dar sunt moștenitori testamentari. Tribunalul Harghita, Miercurea Ciuc, prin sentința civilă nr. 428 din 27 martie 2002, a respins ca nefondată acțiunea reclamanților, care au fost obligați în solidar să plătească pârâților cheltuieli de judecată. Pentru pronunțarea acestei soluții, prima instanță a avut în vedere că prin Decretul nr. 92/1950 s-a naționalizat imobilul din litigiu de la F.L.

și soția C.A., decedați în prezent și fără urmași. S-a stabilit că, în urma decesului celor doi soți, în 1963 F.L. și, respectiv în 1985 C.A., la succesiune au venit C.T. și B.E., în calitate de nepoți de frate și cărora, prin sentința civilă nr. 332 din 11 aprilie 2000, Tribunalul Harghita le-a restituit imobilul în întregime. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanții S.A., G.I. (fostă I.F.), F.I. și Z.T., care au solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței, admiterea acțiunii cu introducerea în cauză a proprietarilor tabulari, cu ocazia judecării fondului, respectiv soții S.T. și T., care au cumpărat imobilul de la pârâții C.T. și B.E. Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 75/A din 20 septembrie 2002, a respins apelul ca nefondat, menținând soluția instanței de fond.

Împotriva acestei decizii, reclamanții S.A., F.I. și G.I. au formulat recurs, invocând faptul că greșit ei, în calitate de nepoți de frate ai defunctului F.L .au fost înlăturați de la moștenire în favoarea pârâților C.T. și B.E., care sunt nepoți de frate ai soției acestuia; au mai arătat că instanța nu s-a pronunțat pe aspectul invocat de ei privind decizia nr. 573 din 25 septembrie 2000 a Tribunalului Harghita, prin care a fost restituit imobilul pârâților mai sus precizați , faptul că instanțele nu s-au pronunțat nici în legătură cu cererea de introducere în cauză a numiților S., cumpărătorii imobilului, precum și contradicția dintre susținerea instanței de apel că moștenirea nu poate cuprinde decât bunurile existenta la data decesului unei persoane cu reținerea aspectului că testatorul nu avea în patrimoniu imobilul la data decesului.

Recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Prima critică exprimată referitoare la greșita înlăturare a recurenților de la moștenirea defunctului F.L. nu este fondată pentru că, așa cum corect a reținut instanța de apel, soții F.L. și A. nu au avut copii; în urma decesului lui F.L., intervenit la 23 mai 1963, întreaga moștenire, ca urmare a testamentului lăsat, a revenit soției sale A., decedată la rândul său în 1985. Astfel, pârâților C.T. și B.E., în calitate de nepoți de soră, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995, în baza Hotărârii Consiliului Județean Harghita și a sentinței civile nr. 332 din 11 aprilie 2000 a Judecătoriei Toplița, intrată în puterea lucrului judecat, după cum corect a reținut instanța, le-a fost restituit imobilul în litigiu.

Întrucât, în urma decesului lui L.F. în 1963 întreaga avere a revenit soției sale, ca urmare a testamentului autentificat sub nr. 712/1961 și pe baza certificatului de moștenitor nr. 41 din 30 octombrie 1963, se reține că reclamanții recurenți, care pretind moștenirea în urma fratelui decedatului, sunt, de fapt, străini de această moștenire și nici nu și-au justificat prin acte calitatea pretinsă. Din analiza testamentului rezultă cu certitudine faptul că F.L. a desemnat-o pe soția sa legatar universal asupra întregii sale averi. De asemenea, nu există nici o contradicție în concluziile instanței, pentru că, într-adevăr o persoană fizică nu poate lăsa moștenire decât bunurile avute în patrimoniu la data decesului.

Sub acest aspect, în considerarea faptului că s-a constatat prin hotărâre judecătorească irevocabilă naționalizarea abuzivă, ilegală a imobilului și drept urmare, acesta a fost readus în patrimoniul proprietarilor și restituit în natură. Nu poate fi primit nici motivul de casare referitor la neintroducerea în cauză a cumpărătorilor-soții S. – întrucât nu s-a formulat nici o cerere în acest sens și nici nu s-ar fi justificat această măsură, deoarece în cauză nu s-a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare în care aceștia erau părți. Față de cele de mai sus, recursul se privește ca nefondat și va fi respins ca atare. Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată,astfel încât recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimați.

PENTRU  ACESTE  MOTIVE

ÎN  NUMELE  LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții S.A., F.I. și G.J. împotriva deciziei nr. 75/A din 20 septembrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă. Obligă pe recurenți la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimații Z.T., S.R., B.I., P.A., C.T. și B.E. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2003.