ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1741/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Galați, la data de 26 septembrie 2008, petiționara SC P.F. SRL Galați, prin reprezentantul U.P., a solicitat efectuarea de cercetări penale față de magistrații M.L., E.S.L. și L.M. – judecători la Tribunalul Galați – sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. și favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., susținând că, aceștia și-ar fi îndeplinit în mod abuziv atribuțiile de serviciu cu ocazia soluționării Dosarului nr. 6383/233/2007 al Tribunalului Galați, favorizându-i astfel pe făptuitorii D.M.

și M.C. care, în opinia petiționarei, ar fi săvârșit infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen., evaziune fiscală, prev.de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și spălare de bani, prev. de art. 23 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 656/2002 (filele 6, 16 și 17, dosar parchet). Prin ordonanța nr. 162/P/2008 din 14 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Galați a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe magistrații M.L., E.S.L., L.M. și pe numiții D.M. și M.C., în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați (filele 2-4, dosar parchet). Prin ordonanța cu nr. 462/P/2008 din 18 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, în conformitate cu prevederile art. 228 alin. (4) rap.

la art. 10 lit. b) C. proc. pen. și art. 45 C. proc. pen. rap. la art. 38 și art. 42 C. proc. pen. s-a dispus: 1. Neînceperea urmăririi penale față de magistrații M.L., E.S.L. și L.M., judecători la Tribunalul Galați sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen. 2. Disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 288 C. pen., art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și art. 23 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 656/2002 față de numiții D.M. și M.C. Împotriva ordonanței cu nr. 462/P/2008 din 18 mai 2009, petiționara SC P.F.

SRL Galați, prin reprezentatul U.P., a formulat plângere adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați care, în baza art. 278 C. proc. pen. a respins-o ca neîntemeiată, prin rezoluția cu nr. 757/II/2/2009 din 22 iunie 2009. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., nemulțumită de soluția de neurmărire penală dată de parchet petiționara SC P.F. SRL Galați s-a adresat cu plângere Curții de Apel Galați, competentă să judece cauza în primă instanță, solicitând admiterea plângerii, desființarea ordonanței nr. 462/P/2008 din 18 mai 2009 și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimații M.L., E.S.L., L.M., D.M. și M.C.

sub aspectul faptelor sesizate. Prin sentința penală nr. 4/F din 11 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petiționara SC P.F. SRL Galați împotriva ordonanței cu nr. 462/P/2008 din 18 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. A fost menținută ordonanța atacată. A fost obligată petiționara la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că, ordonanța contestată este legală și temeinică, din actele premergătoare efectuate, conform art. 224 alin. (1) C. proc. pen., rezultând existența unui impediment procesual, respectiv cel prevăzut la art. 10 lit. b) C. proc.

pen., care are ca efect dirimant, împiedicarea punerii în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, situație în care, în mod corect, procurorul de caz a făcut aplicarea prevederilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen., dispunând o soluție de neînceperea urmăririi penale. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petiționara SC P.F. SRL Galați, prin reprezentantul U.P. care, prin motivele scrise, a solicitat casarea hotărârii atacate, admiterea plângerii formulate, desființarea ordonanței parchetului și trimiterea cauzei procurorului pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate. În susținerea orală a recursului formulat, reprezentantul petiționarei, respectiv U.P.

a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 21 C. proc. pen., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, întrucât la Curtea de Apel Galați cauza a fost soluționată fără ca petiționara să fi fost citată în condiții de legalitate. Examinând sentința penală recurată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 385 6 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petiționara SC P.F. SRL este nefondat pentru următoarele considerente: Petiționara SC P.F. SRL Galați, prin reprezentantul U.P.

a susținut că: - în mod greșit, Curtea de Apel Galați nu a mai citat-o pentru data de 11 ianuarie 2010 (când s-a judecat cauza), apreciind că aceasta avea termen în cunoștință de la data de 7 decembrie 2009 (termenul anterior); - la data de 7 decembrie 2009 nu putea primi termen în cunoștință, întrucât în aceeași zi reprezentantul petiționarei a fost prezent la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a apăra interesele societății într-o altă cauză. Înalta Curte, verificând actele dosarului, constată că susținerile petiționarei SC P.F. SRL Galați, prin reprezentantul U.P. sunt nefondate. Potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării „când judecata în primă instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința despre această imposibilitate”.

Totodată, potrivit art. 291 C. proc. pen. judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită (alin. (1)), neprezentarea părților citate neîmpiedicând judecarea cauzei (alin. (2)). De asemenea, partea prezentă la un termen nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene (alin. (3)). Examinând actele dosarului Înalta Curte constată că, la termenul din data de 9 noiembrie 2009, pentru petiționara SC P.F. SRL Galați, s-a prezentat reprezentantul acesteia, respectiv U.P.

(fila 19 dosar curte de apel), care a primit termen în cunoștință pentru data de 7 decembrie 2009. Prin cererea depusă la fila 26 dosar curte de apel, reprezentantul legal al petiționarei a solicitat acordarea unui nou termen în cauză, susținând că nu se poate prezenta la termenul din 7 decembrie 2009, întrucât este citat la Înalta Curte de Casație și Justiție, la completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 7353/1/2009, cerere care i-a fost admisă de instanță, fiind stabilit un nou termen la data de 11 ianuarie 2010 (când, de altfel, s-a judecat cauza). În aceste condiții, întrucât petiționara, prin reprezentantul U.P., avea termen în cunoștință încă de la data de 9 noiembrie 2009, instanța, respectiv Curtea de Apel Galați, potrivit art. 291 alin. (3) C. proc.

pen., nu avea obligația citării din nou a acesteia, cauza judecându-se cu respectarea procedurilor legale vizând citarea. Pe de altă parte, petiționara nu a făcut dovada existenței vreunei împrejurări care să o fi împiedicat să se prezinte la judecată, pentru termenul din 11 ianuarie 2010 și să înștiințeze instanța despre această imposibilitate. Înalta Curte mai constată că, și pe fondul cauzei, recursul declarat de petiționara SC P.F. SRL Galați este neîntemeiat. Ca o garanție a respectării legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de soluțiile de neurmărire penală dispuse de procuror, să facă plângere împotriva acestora. În concepția legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate.

Accesul liber la justiție este reglementat de legiuitor, iar cel nemulțumit de soluția dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, așa cum de altfel, a procedat și petiționara prin plângerea ce face obiectul verificării în cauza de față. Înalta Curte reține că pentru a se putea începe urmărirea penală este necesară îndeplinirea a două condiții. Prima condiție constă în existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, caz în care organul de urmărire penală poate deține informațiile, fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării.

Cea de a doua condiție necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut la lit. b) 1 . Intervenția unui astfel de caz, rezultând, fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, poate determina ca, în locul începerii urmăririi penale, să funcționeze instituția neînceperii urmăririi penale. Înalta Curte constată că, în mod justificat, s-a reținut în cauză că nu se poate începe urmărirea penală față de intimații M.L., E.S.L. și L.M. sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului, prev. de art. 246 C. pen.

și art. 264 C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate rezultă existența cauzei care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale prevăzută de art. 10 lit. b) C. proc. pen. Astfel, din cercetările efectuate în cauză a rezultat că, prin rezoluția cu nr. 6582/P/2006 din 7 decembrie 2006 Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita D.M., cercetată sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale și fals în declarații prev.de art. 246, art. 288 și art. 291 C. pen., apreciindu-se că faptele sesizate de U.P. nu există în materialitatea lor (filele 47-48 dosar parchet.). Împotriva acestei soluții petiționarul U.P.

a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 1987 din 09 noiembrie 2007 Judecătoria Galați a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționar. Recursul declarat de U.P., împotriva sentinței penale nr. 1987 din 09 noiembrie 2007 a Judecătoriei Galați, a fost înregistrat la Tribunalul Galați sub nr. 6383/233/2007, completul de judecată fiind alcătuit din judecătorii M.L., E.S.L. și L.M. Prin Decizia penală nr. 214 din 16 mai 2008 Tribunalul Galați a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de U.P. împotriva sentinței penale nr. 1987 din 09 noiembrie 2007 a Judecătoriei Galați. S-a reținut că, recursul a fost declarat la 12 noiembrie 2007, dată la care U.P.

nu mai avea calitatea de administrator unic la SC P.F. SRL Galați, aceasta întrucât, prin sentința nr. 292 din 04 iulie 2005 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia nr. 2227/2005 a Curții de Apel Galați numitului U.P. i-a fost ridicat dreptul de administrare a acestei societăți comerciale. Față de această împrejurare, constatând lipsa de calitate procesuală a recurentului, în conformitate cu disp.art. 385 1 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Tribunalul Galați a dispus respingerea recursului declarat de U.P., în numele SC P.F. SRL Galați, ca inadmisibil. Analizând actele premergătoare efectuate în cauză de către parchet, Înalta Curte constată că, nu există indicii privind săvârșirea vreunei fapte prevăzută de legea penală, de către magistrații M.L., E.S.L.

și L.M., cu prilejul judecării Dosarului nr. 6383/233/2007 al Tribunalului Galați, aceștia acționând în cadrul și cu respectarea legii. Hotărârile judecătorești pot fi nelegale și/sau netemeinice, însă magistrații nu pot avea calitatea de subiecți activi ai unei infracțiuni, exclusiv pe considerentul că au pronunțat o soluție sau alta. Legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești pronunțate de magistrații judecători nu pot fi analizate în cadrul unei cercetări penale. Împrejurarea că U.P., în calitate de reprezentant al petiționarei SC P.F. SRL Galați, este nemulțumit de soluția adoptată în Dosarul nr. 462/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, de neînceperea urmăririi penale față de magistrații – judecători M.L., E.S.L.

și L.M. nu poate conduce, în nici un caz, la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care acesta le-a indicat în plângerea formulată. Interpretarea și evaluarea probelor administrate într-o cauză, fie de organele de poliție, fie de procuror ori de instanța de judecată, este atributul organelor judiciare, iar împotriva unor soluții ori hotărâri considerate ca nelegale și netemeinice, atât dispozițiile constituționale cât și cele procedurale prevăd posibilitatea exercitării unor căi ordinare sau extraordinare de atac. A admite altfel, ar însemna că s-ar deschide alte căi de atac, în afara celor ordinare și extraordinare, prevăzute de legislația în vigoare, fapt ce ar crea un vădit dezechilibru în întreg sistemul judiciar.

Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva reprezentanților parchetului ce au instrumentat cauze penale sau au formulat concluzii în instanță ori împotriva membrilor completelor de judecată ce s-au pronunțat într-o cauză reprezintă un drept constituțional al petiționarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate. Magistratul se află în afara raportului juridic dedus judecății și înfăptuiește justiția în numele legii, fiind independent față de părți, iar soluțiile pe care le adoptă ori hotărârile pe care le pronunță pot fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege. Pentru antrenarea răspunderii penale a unui magistrat sunt necesare indicii clare, în sensul săvârșirii unei infracțiuni, nu doar nemulțumirea unei părți care etichetează soluția dispusă drept abuzivă, fără a prezenta însă nici un element care să susțină această acuzare.

Pe de altă parte, întrucât soluția de disjungere a cauzei în vederea continuării cercetărilor față de celelalte persoane reclamate de petiționară nu este supusă controlului jurisdicțional prevăzut în art. 278 1 C. proc. pen., aspectele sesizate urmează a fi verificate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, unitate căreia, în mod corect, i-a fost declinată competența de soluționare a cauzei. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC P.F. SRL Galați împotriva sentinței penale nr. 4/ F din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta petiționară la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC P.F. SRL Galați împotriva sentinței penale nr. 4/ F din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 mai 2010.