ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1168/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 27 martie 2007, reclamanta SC A.Z.L. Giurgiu SA a chemat în judecată A.N.A.F. și D.G.F.P. Giurgiu, solicitând anularea parțială a deciziei nr. 60 din 9 martie 2007, a deciziei de impunere nr. 165 din 11 octombrie 2006 și a raportului de inspecție nr. 25432 din 9 octombrie 2006, pentru suma de 581.302 lei, reprezentând impozit pe profit și TVA, cu majorările de întârziere aferente. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la pct. 2 al deciziei nr. 60/2007 emisă de prima pârâtă s-a menținut în mod nejustificat obligația suplimentară de plată a impozitului pe profit în sumă de 76.211 lei și a accesoriilor aferente de 119.226 lei.

Astfel, reclamanta a precizat că organele fiscale au reținut în mod eronat că s-ar fi schimbat destinația rezervelor reprezentând facilități fiscale, ce au fost folosite pentru majorarea capitalului social, contrar prevederilor art. 22 alin. (6) C. fisc., deși în realitate a fost vorba despre constituirea unui capital social și nu despre majorarea acestuia. Reclamanta a atacat și pct. 3 din decizia nr. 60/2007, prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației pentru suma de 385.865 lei reprezentând TVA și accesorii. Prin sentința civilă nr. 2217 din 27 mai 2009, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibil capătul de cerere cu privire la TVA și accesorii – pct. 3 din decizia nr. 60/2007 și, totodată, a respins în rest acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că nu se poate pronunța asupra cererii privind TVA și accesorii, în condițiile în care nu au fost analizate motivele contestației și legalitatea constatărilor raportului de inspecție fiscală, dispunându-se suspendarea soluționării acestui capăt din contestație până la pronunțarea unei soluții în penal. Referitor la diferența de impozit pe profit și a accesoriilor aferente, instanța a constatat că organele financiare au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 22 pct. 5 C. fisc. În urma reorganizării societății, suma de 71.871 lei, reprezentând facilități fiscale, ce figura înregistrată în contul de rezerve, nu a fost preluată și înregistrată în aceleași conturi, ci la capitolul „Capital social”.

Instanța a reținut astfel că această sumă reprezentând facilități fiscale și-a modificat destinația, fiind utilizată pentru constituirea capitalului social al societății comerciale, care datorează impozit pe profit. S-a constatat, de asemenea, că reclamanta datorează impozitul pe profit de 4340 lei, penalități contractuale cuvenite reclamantei de la diferiți clienți pentru anul 2003, sumă facturată și evidențiată ca venit pe anii 2004 și 2005. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC A.Z.L. Giurgiu SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, numai sub aspectul impozitului pe profit de 76.211 lei și a accesoriilor aferente de 119.226 lei.

Cât privește impozitul pe profit de 71.871 lei recalculat ca urmare a schimbării destinației rezervelor, precum și accesoriile aferente, reclamanta a arătat că sumele nu sunt datorate, întrucât, astfel cum a reținut și expertiza contabilă efectuată în cauză, au fost respectate dispozițiile art. 22 alin. (6) C. fisc., facilitățile fiscale fiind utilizate pentru constituirea capitalului social și nu pentru majorarea lui. Referitor la suma de 4340 lei reprezentând diferența de impozit pe profit față de sumele contabilizate pentru anul 2003 la care se adaugă accesoriile aferente, s-a motivat de către reclamantă că sumele au fost greșit calculate, deoarece reprezintă penalități contractuale facturate în anii 2004 și 2005, date când au și fost luate în calculul impozitului pe profit în raport și de înregistrarea în evidență contabilă.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, Curtea reține că societatea reclamantă a fost înființată prin preluarea patrimoniului RA A.Z.L. Giurgiu, care beneficiase în anii 2001-2002 de reducerea cu 50% a impozitului pe profit. s uma de 71.871 lei a fost utilizată de reclamantă la constituirea capitalului social al societății comerciale nou înființate, nemaifiind evidențiată în bilanțul de deschidere în conturile de rezerve.

Prin urmare, întrucât la reorganizarea regiei autonome în societate comercială, rezerva constituită din facilități fiscale nu a fost preluată cu același titlu de rezervă și înregistrată în aceleași conturi cu aceeași destinație, reclamanta datorează impozitul pe profit și accesoriile aferente potrivit art. 22 alin. (5) C. fisc., în conformitate cu care reducerea sau anularea rezervei care a fost anterior dedusă se include în veniturile impozabile, indiferent dacă reducerea sau anularea se datorează modificării destinației rezervei.

Soluția instanței de fond este justificată și cu privire la diferența de 4340 lei reprezentând impozit pe profit aferent anului 2003, organele fiscale procedând corect prin reîntregirea profitului impozabil pentru 2003 cu valoarea penalităților facturate ulterior, luând astfel în considerare, conform dispozițiilor legale în vigoare în acea perioadă, Legea nr. 414/2002, toate veniturile și cheltuielile corespunzătoare exercițiului financiar pentru care se face raportarea, fără a ține cont de data încasării sumelor sau a efectuării plăților. În raport de cele expuse, criticile formulate de reclamantă fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A.Z.L. Giurgiu SA Giurgiu împotriva sentinței civile nr. 2217 din 27 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2010.