ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1168/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data

de 27 martie 2007, reclamanta SC A.Z.L. Giurgiu SA a chemat în judecată A.N.A.F.

și D.G.F.P. Giurgiu, solicitând anularea parțială a deciziei nr.

60 din 9 martie 2007, a deciziei de impunere nr. 165 din 11 octombrie 2006

și a raportului de inspecție nr. 25432 din 9 octombrie 2006, pentru

suma de 581.302 lei, reprezentând impozit pe profit și TVA, cu

majorările de întârziere aferente.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că la pct. 2 al deciziei nr. 60/2007 emisă de prima

pârâtă s-a menținut în mod nejustificat obligația

suplimentară de plată a impozitului pe profit în sumă de 76.211

lei și a accesoriilor aferente de 119.226 lei.

Astfel, reclamanta a precizat că

organele fiscale au reținut în mod eronat că s-ar fi schimbat

destinația rezervelor reprezentând facilități fiscale, ce au

fost folosite pentru majorarea capitalului social, contrar prevederilor art. 22

alin. (6) C. fisc., deși în realitate a fost vorba despre constituirea

unui capital social și nu despre majorarea acestuia.

Reclamanta a atacat și pct. 3 din

decizia nr. 60/2007, prin care s-a dispus suspendarea soluționării

contestației pentru suma de 385.865 lei reprezentând TVA și

accesorii.

Prin sentința civilă nr. 2217

din 27 mai 2009, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibil capătul de cerere

cu privire la TVA și accesorii – pct. 3 din decizia nr. 60/2007 și,

totodată, a respins în rest acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că nu se poate pronunța asupra cererii

privind TVA și accesorii, în condițiile în care nu au fost analizate

motivele contestației și legalitatea constatărilor raportului de

inspecție fiscală, dispunându-se suspendarea soluționării

acestui capăt din contestație până la pronunțarea unei

soluții în penal.

Referitor la diferența de impozit pe

profit și a accesoriilor aferente, instanța a constatat că

organele financiare au făcut o corectă aplicare a prevederilor art.

22 pct. 5 C. fisc. În urma reorganizării societății, suma de

71.871 lei, reprezentând facilități fiscale, ce figura

înregistrată în contul de rezerve, nu a fost preluată și

înregistrată în aceleași conturi, ci la capitolul „Capital social”.

Instanța a reținut astfel că această sumă reprezentând

facilități fiscale și-a modificat destinația, fiind

utilizată pentru constituirea capitalului social al societății

comerciale, care datorează impozit pe profit.

S-a constatat, de asemenea, că

reclamanta datorează impozitul pe profit de 4340 lei, penalități

contractuale cuvenite reclamantei de la diferiți clienți pentru anul

2003, sumă facturată și evidențiată ca venit pe anii

2004 și 2005.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamanta SC A.Z.L. Giurgiu SA, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, numai sub aspectul impozitului pe profit de 76.211 lei și a

accesoriilor aferente de 119.226 lei.

Cât privește impozitul pe profit de

71.871 lei recalculat ca urmare a schimbării destinației rezervelor,

precum și accesoriile aferente, reclamanta a arătat că sumele nu

sunt datorate, întrucât, astfel cum a reținut și expertiza

contabilă efectuată în cauză, au fost respectate

dispozițiile art. 22 alin. (6) C. fisc., facilitățile fiscale

fiind utilizate pentru constituirea capitalului social și nu pentru

majorarea lui.

Referitor la suma de 4340 lei

reprezentând diferența de impozit pe profit față de sumele

contabilizate pentru anul 2003 la care se adaugă accesoriile aferente, s-a

motivat de către reclamantă că sumele au fost greșit

calculate, deoarece reprezintă penalități contractuale facturate

în anii 2004 și 2005, date când au și fost luate în calculul

impozitului pe profit în raport și de înregistrarea în evidență

contabilă.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul

este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, Curtea reține că

societatea reclamantă a fost înființată prin preluarea

patrimoniului RA A.Z.L. Giurgiu, care beneficiase în anii 2001-2002 de

reducerea cu 50% a impozitului pe profit.

s

uma

de 71.871 lei a fost utilizată de reclamantă la constituirea

capitalului social al societății comerciale nou înființate,

nemaifiind evidențiată în bilanțul de deschidere în conturile de

rezerve.

Prin urmare, întrucât la reorganizarea

regiei autonome în societate comercială, rezerva constituită din

facilități fiscale nu a fost preluată cu același titlu de

rezervă și înregistrată în aceleași conturi cu aceeași

destinație, reclamanta datorează impozitul pe profit și

accesoriile aferente potrivit art. 22 alin. (5) C. fisc., în conformitate cu

care reducerea sau anularea rezervei care a fost anterior dedusă se include

în veniturile impozabile, indiferent dacă reducerea sau anularea se

datorează modificării destinației rezervei.

Soluția instanței de fond este

justificată și cu privire la diferența de 4340 lei reprezentând

impozit pe profit aferent anului 2003, organele fiscale procedând corect prin

reîntregirea profitului impozabil pentru 2003 cu valoarea

penalităților facturate ulterior, luând astfel în considerare,

conform dispozițiilor legale în vigoare în acea perioadă, Legea nr.

414/2002, toate veniturile și cheltuielile corespunzătoare

exercițiului financiar pentru care se face raportarea, fără a

ține cont de data încasării sumelor sau a efectuării

plăților.

În raport de cele expuse, criticile

formulate de reclamantă fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de SC A.Z.L. Giurgiu SA Giurgiu împotriva sentinței

civile nr. 2217 din 27 mai 2009 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 3 martie 2010.