ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2498/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 8 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală - în Dosarul nr. 14632/3/2009 s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpatului D.N. conform dispozițiilor art. 300 2 C. pen. raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. pen. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. Pericolul pentru ordinea publică, reține instanța de apel, rezultă din gravitatea faptelor săvârșite de inculpat dar și din modalitatea concretă de comitere a acestora. De asemenea, s-a reținut că infracțiunile au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie, fapt ce reflectă perseverență infracțională.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul D.N. solicitând casarea hotărârii și în cadrul rejudecării revocarea măsurii arestării preventive, apreciindu-se că nu este îndeplinită condiția pericolului concret pentru ordinea publică. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma dispozițiilor invocate dar și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Prin sentința penală nr. 207/ F din 18 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală - în Dosarul nr. 14632/3/2009 s-a dispus condamnarea inculpatului D.N. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din aceeași lege, cu reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței judiciare atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.

În fapt s-a reținut că în data de 18 martie 2009, inculpatul a vândut martorei U.D. două doze de 0,18 gr. heroină în schimbul sumei de 150 RON, deținând, totodată, pentru consum propriu, o doză de 0,06 gr. heroină. Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a declarat apel inculpatul D.N., cauza formând obiectul Dosarului nr. 14632/3/2009 al Curții de Apel București, secția I penală. La termenul de judecată fixat pentru data de 8 iunie 2010, instanța de control judiciar, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă. Potrivit dispozițiilor art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Alin. (3) al aceluiași articol arată că atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheierea motivată menținerea arestării preventive. În cauza dedusă judecății, arestarea preventivă a inculpatului D.N. s-a dispus în baza dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen. Condiția privind pericolul concret pentru ordinea publică rezidă, pe de o parte, din modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor - depistarea inculpatului fiind posibilă ca urmare a acceptului dat de martora U.D.V. de a colabora cu organele de poliție în vederea prinderii în flagrant a inculpatului - dar și din datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Sub acest aspect, astfel cum s-a reținut și în hotărârea atacată, Înalta Curte constată că inculpatul a săvârșit, cele două infracțiuni, în stare de recidivă postcondamnatorie ceea ce reflectă, implicit, o periculozitate sporită a acestuia. Se adaugă existența unei hotărâri de condamnare în primă instanță care - chiar nedefinitivă - justifică în continuare detenția provizorie a inculpatului D.N. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva încheierii din 8 iunie 2010 a Curții de Apel București. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva încheierii de ședință din 08 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 14632/3/2009 (862/2010). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2010.