ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2498/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

încheierea din 8 iunie 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală - în Dosarul nr. 14632/3/2009

s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpatului D.N. conform

dispozițiilor art. 300

2

C. pen. raportat la art. 160

b

alin.

(1) și (3) C. pen.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f)

C. proc. pen.

Pericolul pentru ordinea publică,

reține instanța de apel, rezultă din gravitatea faptelor săvârșite de inculpat dar

și din modalitatea concretă de comitere a acestora.

De asemenea, s-a reținut că

infracțiunile au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie, fapt ce

reflectă perseverență infracțională.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpatul D.N. solicitând casarea hotărârii și în cadrul

rejudecării revocarea măsurii arestării preventive, apreciindu-se că nu este

îndeplinită condiția pericolului concret pentru ordinea publică.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând recursul prin prisma dispozițiilor invocate dar și din oficiu,

potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că acesta

este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 207/ F din

18 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală - în Dosarul

nr. 14632/3/2009 s-a dispus condamnarea inculpatului D.N. la o pedeapsă

rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din aceeași

lege, cu reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței judiciare atenuante

prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.

În fapt s-a reținut că în data de 18

martie 2009, inculpatul a vândut martorei U.D. două doze de 0,18 gr. heroină în

schimbul sumei de 150 RON, deținând, totodată, pentru consum propriu, o doză de

0,06 gr. heroină.

Împotriva hotărârii pronunțată de

instanța de fond a declarat apel inculpatul D.N., cauza formând obiectul Dosarului

nr. 14632/3/2009 al Curții de Apel București, secția I penală.

La termenul de judecată fixat pentru

data de 8 iunie 2010, instanța de control judiciar, verificând legalitatea și

temeinicia măsurii arestării preventive, a constatat că temeiurile care au

determinat arestarea preventivă subzistă.

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar

nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Alin. (3) al aceluiași articol arată

că atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun

în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate, dispune, prin încheierea motivată menținerea arestării

preventive.

În cauza dedusă judecății, arestarea

preventivă a inculpatului D.N. s-a dispus în baza dispozițiilor art. 148 lit.

f) C. proc. pen.

Condiția privind pericolul concret

pentru ordinea publică rezidă, pe de o parte, din modalitatea și împrejurările

concrete de comitere a faptelor - depistarea inculpatului fiind posibilă ca

urmare a acceptului dat de martora U.D.V. de a colabora cu organele de poliție

în vederea prinderii în flagrant a inculpatului - dar și din datele ce

caracterizează persoana inculpatului.

Sub acest aspect, astfel cum s-a

reținut și în hotărârea atacată, Înalta Curte constată că inculpatul a

săvârșit, cele două infracțiuni, în stare de recidivă postcondamnatorie ceea ce

reflectă, implicit, o periculozitate sporită a acestuia.

Se adaugă existența unei hotărâri de

condamnare în primă instanță care - chiar nedefinitivă - justifică în

continuare detenția provizorie a inculpatului D.N.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație

și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N.

împotriva încheierii

din 8 iunie 2010 a Curții de Apel București.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.N. împotriva încheierii de ședință din 08 iunie 2010 a

Curții de Apel București, secția I-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 14632/3/2009

(862/2010).

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

50 lei, reprezentând onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 iunie 2010.