CtEDO 17.01.2006 Auto

CASE OF DANELL AND OTHERS v. SWEDEN

RESPONDENT
SWE
HOTĂRÂRE
17.01.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF DANELL AND OTHERS v. SWEDEN (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE DANELL ȘI ALȚII v. SUEDEN (Declarația nr. 54695/00) JUDGMENTUL (Resoluție franceză) STRASBOURG 17 ianuarie 2006 În cazul Danell și alții v. Suedia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința ca Camera compusă din: Jean-Paul Costa, Președintele Ireneu Cabral Barreto, Rıza Türmen, Volodymyr Butkevych, Mindia Ugrekhelidze, Elisabet Fura-Sandström, Danutė Jočienė, judecători și Sally Dollé, grefierul secțiunii care s-a deliberat în privat la 13 decembrie 2005, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 54695/00) împotriva Regatului Suediei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de 15 resortisanți suedezi, dl Paul Danell, dl Sven Danell, Dl. Per Graf, Dl. Bengt-Olov Innala, Dl. Krister Innala, Dl. Olle Innala, Dl. Olov Innala, Dl. Tage Innala, Dl. Albin Luthström, Dl. Arne Luthström, Dl. Bertil Luthström, Dl. Sune Luthström, Dl. Rolf Styrefors, Dl. Lennart Svedlund și Dl. Stig Söderholm („reclamanții”), la 23 noiembrie 1999. Opt dintre ei erau pescatori profesioniști și toți aveau drepturi de pescuit privat ( Rätt până la enskilt fiske ) în zonele de coastă din Haparanda. Ei locuiesc în nordul Suediei aproape de granița cu Finlanda. Dl Albin Luthström a murit la 5 decembrie 2003. văduva sa, dna Sinikka Luthström, a urmărit cererea în numele său. Reclamanții au fost reprezentați de dna U. Sundin Bonnedahl, un avocat care practică în Umeå. Guvernul suedez („Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna I. Kalmerborn, al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamanții, care au deținut drepturi de pescuit private în zona de pescuit a râului Torne, s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că Comisia râurilor Frontiere finlandeze-svedese, care a refuzat să le acorde scutiri de la o interdicție împotriva anumitor tipuri de pescuit, nu au putut fi considerați un tribunal independent și imparțial și că, având în vedere că niciun recurs nu impune decizia sa, au fost refuzate accesul la o instanță. Din aceleași motive, acestea au susținut că au fost negate dreptul la o soluție eficace în temeiul articolului 13 din Convenție. La 22 martie 2005, după primirea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă și a invitat guvernul finlandez să își prezinte observațiile în temeiul articolului 44 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul Curții. La 6 iulie 2005, grefierul a primit de la Guvernul Suedez o declarație oficială, semnată atât de către agentul lor, cât și de către consilier pentru solicitanți, de acord cu o soluționare prietenoasă a cazului. La 27 septembrie 2005, grefierul a primit o scrisoare de la agent care confirmă că guvernul a aprobat soluționarea. La 16 septembrie 1971, Suedia și Finlanda au încheiat Hotărârea privind râurile de frontieră („Hotărârea”), în temeiul căruia un organism interstatal, Comisia pentru râurile de frontieră finlandeză-swediză (finsk-svenska gränsälvskommissionen – „Comisia”, a fost instituită pentru a supraveghea punerea în aplicare a acordului în ceea ce privește anumite aspecte, inclusiv pescuitul, în zona de frontieră dintre cele două țări care acoperă, printre altele, râul Torne din zona costieră a Haparanda. Hotărârea a fost încorporat în legislația națională suedeză prin intermediul Legii din 1971 privind Hotărârea râurilor Frontiere din 16 septembrie 1971 între Suedia și Finlanda (lag 1971:850 med anning av gränsälvsöverenskommelsen den 16 septembrie 1971 melan Sverige och Finlanda În măsura în care acordul nu includea dispoziții specifice, legislația națională relevantă în vigoare în cadrul fiecărei state trebuia să se aplice (capitolul 1, art. 8). În 1997 guvernul suedez a emis o ordonanță privind pescuitul în zona de pescuit a râului Torne (förordning FIFS 1997:12 om fisket i Torne älvs fiskeområde ), conform căreia pescuitul somonului și pășunii din zona de frontieră a fost interzisă între 1 mai și 5 iulie în fiecare an, așa cum a fost pescuitul cu echipamente staționale ( fasta redskap ) pentru alte pești. În temeiul articolului 22 din Statutul privind pescuitul în zona de pescuit a râului Torne ( Stadgan för fisket i Torne älvs fiskeområde , apendicele B la acord), Comisia a fost, sub rezerva anumitor condiții, autorizată de guvern să acorde derogări de la interdicția de mai sus a persoanelor care dețin drepturile de pescuit private în zonă. Pentru sezonul 1999 reclamanții, care dețineau drepturi de pescuit private în zona de pescuit din Torne River, au solicitat Comisiei să le acorde o scutire de la interdicțiile de mai sus. La 31 mai 1999, Comisia a acordat opt pescari profesioniști autorizația de capturare a peștelui, altele decât pășuni și somon, cu echipamente staționale, dar a respins restul cererii. În conformitate cu capitolul 8, art. 17 din acord, niciun recurs nu impune decizia Comisiei privind o cerere de scutire, care a intrat în vigoare imediat. 10. În ciuda celor de mai sus, reclamanții au apelat la Consiliul Național de Fisherie ( Fiskeriverket ) și la Curtea de Apel pentru Mediu (Mijööverdomstolen ), care au constatat, prin hotărârile din 9 iulie 1999 și, respectiv, din 5 octombrie 2000, că nu au competența de a se ocupa de această chestiune. În consecință, reclamanții au apelat, de asemenea, la Curtea de Administrație a Județeanului (länsrätten ) din nordul Suediei. Această instanță a trimis recursul Comisiei, dar, la 17 mai 2000, aceasta a trimis recursul la Curtea Administrativă a Județeanului fără a lua măsuri. La 17 aprilie 2001, Curtea Administrativă a Județeanului a respins recursul din motivele următoare. Reafirmând raționarea Curții de Apel pentru Mediu, Curtea Administrativă a Județeanului a convenit că determinarea dreptului reclamanților la dispensare a fost reglementată de art. 6 din Convenție și, prin urmare, au avut dreptul de a avea acces la un tribunal, însă Comisia nu a putut fi considerată un tribunal. Curtea de Administrație a Județeanului a concluzionat că nu a fost împuternicită să revizuiască un recurs împotriva deciziei Comisiei. „Curtea Administrativă a Județeanului remarcă că Comisia râurilor Frontieră Finlandeză-Swedish este un organism interstatal special care, în opinia Curții Administrative a Județeanului, nu poate fi egalat cu Consiliul Administrativ al Județeanului sau cu Consiliul Național de Fiscare. Prin urmare, Curtea de Administrație a Județeanului consideră că normele naționale privind posibilele apeluri împotriva deciziilor de către Consiliul de Administrație a Județeanului sau Consiliul Național de Fiscare nu permit Curții de Administrație a Județeanului să ia în considerare recursul împotriva hotărârii Comisiei Finlande-Swedish Frontier Rivers.” 11. Reclamanții au apelat împotriva deciziei dinainte de Curtea Administrativă de Apel ( kammarrätten ) din Sundsvall, care, la 19 decembrie 2002, a respins recursul. Deși a fost de acord că reclamanții au dreptul să-și examineze plângerea de către un tribunal imparțial și independent și că Comisia nu a îndeplinit această cerință, instanța a concluzionat că, atâta timp cât acordul este în vigoare și în absența unui acord adecvat între Finlanda și Suedia, nicio instanță suedeză nu ar putea fi considerată competentă să examineze plângerea reclamanților. Reclamanții au apelat la Curtea Supremă de Administrație care, la cunoștința Curții, nu și-a pronunțat încă hotărârea. Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că Comisia nu ar putea fi considerată un tribunal independent și imparțial și că, din moment ce nici un recurs nu impune decizia sa, au fost refuzate accesul la o instanță și, din aceleași motive, au susținut că au fost respinse dreptul la o soluție eficace în temeiul articolului 13 din Convenție. 13. La 6 iulie 2005, Curtea a primit o scrisoare cu aceeași dată de la agentul guvernamental, la care a fost atașată următoarea declarație, semnată la 23 și, respectiv, 30 iunie 2005, de către agent și consilier pentru solicitanți: „SETTLEMENT La 22 martie 2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului („Curtea”) a declarat cererea admisibilă nr. 54695/00 depusă împotriva Suediei la 23 noiembrie 1999 de 15 cetățeni suedezi: dl Paul Danell, Sven Danell, Per Stupe, Bengt Ola, Krister Innala, Olle Innala, Olov Innala, Tage Innala, Albin Luthström, Arne Luthström, Bertil Luthström, Sune Luthström, Rolf Styrefors, Lennart Svedlund și Stig Söderholm. Dl Albin Luthström a murit la 5 decembrie 2003 și cererea din partea sa a fost urmărită de unicul său succesor legal, soția sa Sinikka Luthström. Ea și celelalte 14 persoane sunt denumite în continuare „solicitanți”. Guvernul suedez („Guvernul”) și reclamanții au ajuns acum la următoarea soluție prietenoasă pe baza respectului drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, pentru a încheia procedurile în fața Curții. Guvernul va plăti, ex grația , suma de 750.000 SEK (sapte sute cincizeci de mii de coroane suedeze) reclamanților. Suma va fi plătită avocatului lor, dna Ulrika Sundin Bonnedahl, autorizată de solicitanți să primească plăți în numele lor. Execuția plăților va avea loc atunci când guvernul va primi hotărârea Curții prin care a exclus cazul din lista cazurilor sale. Reclamanții declară că nu mai au alte cereri asupra statului suedez pe baza faptelor cererii de mai sus. Guvernul și reclamanții se angajează să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții. Această soluție depinde de aprobarea oficială a Guvernului la o ședință a Cabinetului.” 14. În scrisoarea sa din 6 iulie 2005, Agentul Guvernului a declarat în continuare: „În ceea ce privește soluționarea prietenoasă a ajuns, solicit în mod respectuos, în numele Guvernului, ca Curtea să suspende procedura scrisă până la un anunț suplimentar cu privire la meritul cererii și la chestiunea unei simple satisfacții. În cele din urmă, aș dori să prezint câteva informații privind dezvoltarea negocierilor dintre Finlanda și Suedia în vederea revizuirii Hotărâreaui privind râurile Frontiere din 1971, care au fost menționate în observațiile guvernului din 23 octombrie 2003 (alin. 22). Negocierile au fost încheiate în octombrie 2004 și guvernul suedez a decis, la 4 noiembrie 2004, să semneze acordul revizuit. Hotărârea a fost semnat atât de Finlanda, cât și Suedia. Nu a intrat încă în vigoare. Acest lucru nu se va întâmpla până când parlamentele din cele două state au fost aprobate.Decizia Guvernului și acordul semnat sunt incluse în Apendicele 3 și 4. În plus, în conformitate cu art. 8, va fi stabilită o nouă comisie a râurilor Frontiere cu un caracter diferit de cel actual. Sarcinile și competențele noii Comisiei sunt enumerate în articolele 10 și 11. Spre deosebire de actuala Comisie, noua Comisie nu va fi împuternicită să ia decizii în cazuri individuale, ceea ce înseamnă, de exemplu, că nu va putea acorda scutiri de la dispozițiile de pescuit. La 8 iulie 2005, grefierul a primit de la agentul guvernului finlandez observațiile lor în temeiul articolului 36 § 2 din Convenție și al articolului 44 §§ 2 a) din Regulamentul Curții. 16. La 27 septembrie 2005, grefierul a primit o nouă scrisoare de la agentul guvernului suedez, din 20 septembrie 2005, confirmarea faptului că guvernul a aprobat soluția la 15 Septembrie 2005 și va efectua plata ex gratie atunci când cazul a fost eliminat din lista cazurilor. 17. Curtea ia act de acordul atins între părți (art. 39 din Convenție) și de informațiile furnizate de Guvern cu privire la Hotărârea revizuit privind râurile Frontiere semnat de Finlanda și Suedia. Este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 din amendă și art. 62 § 3). 18. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS DECIZIE DE a elimina cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere. Efectuat în engleză și notificat în scris la 17 ianuarie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Sally ollé Jean-Paul osta Grefier Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-01-17
0,95
AFFAIRE DANELL ET AUTRES c. SUEDE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE DANELL ET AUTRES c. SUÈDE (Requête n o 54695/00) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 17 janvier 2006 En l'affaire Danell et autres c. Suède, La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant en
CtEDO 2006-03-28
0,92
EKELOF AND EKELOF-VESTIN v. SWEDEN
SECOND SECTION PARTIAL DECISION AS TO THE ADMISSIBILITY OF Application no. 34496/04 by Ingemar EKELÖF and Monica EKELÖF-VESTIN against Sweden The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 28 March 2006 as a Chamber compose
CtEDO 2006-01-17
0,92
MOSTACHJOV ALEKSANDREVICH AND OTHERS v. SWEDEN
SECOND SECTION DECISION Application no. 44891/04 by Dmitrij Aleksandrevich MOSTACHJOV and Others [1] against Sweden The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 17 January 2006 as a Chamber composed of: Mr J.-P. Costa, Pr
CtEDO 2006-12-19
0,92
CASE OF KLEMECO NORD AB v. SWEDEN
SECOND SECTION CASE OF KLEMECO NORD AB v. SWEDEN (Application no. 73841/01) JUDGMENT STRASBOURG 19 December 2006 FINAL 19/03/2007 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be su
CtEDO 2008-11-04
0,92
CASE OF ISELSTEN v. SWEDEN
THIRD SECTION CASE OF ISELSTEN v. SWEDEN (Application no. 11320/05) JUDGMENT STRASBOURG 4 November 2008 FINAL 06/04/2009 This judgment may be subject to editorial revision. In the case of Iselsten v. Sweden, The European Court of Human Righ
Sursă