SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE DANELL ȘI ALȚII v. SUEDEN (Declarația nr. 54695/00) JUDGMENTUL (Resoluție franceză) STRASBOURG 17 ianuarie 2006 În cazul Danell și alții v. Suedia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința ca Camera compusă din: Jean-Paul Costa, Președintele Ireneu Cabral Barreto, Rıza Türmen, Volodymyr Butkevych, Mindia Ugrekhelidze, Elisabet Fura-Sandström, Danutė Jočienė, judecători și Sally Dollé, grefierul secțiunii care s-a deliberat în privat la 13 decembrie 2005, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 54695/00) împotriva Regatului Suediei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de 15 resortisanți suedezi, dl Paul Danell, dl Sven Danell, Dl. Per Graf, Dl. Bengt-Olov Innala, Dl. Krister Innala, Dl. Olle Innala, Dl. Olov Innala, Dl. Tage Innala, Dl. Albin Luthström, Dl. Arne Luthström, Dl. Bertil Luthström, Dl. Sune Luthström, Dl. Rolf Styrefors, Dl. Lennart Svedlund și Dl. Stig Söderholm („reclamanții”), la 23 noiembrie 1999. Opt dintre ei erau pescatori profesioniști și toți aveau drepturi de pescuit privat ( Rätt până la enskilt fiske ) în zonele de coastă din Haparanda. Ei locuiesc în nordul Suediei aproape de granița cu Finlanda. Dl Albin Luthström a murit la 5 decembrie 2003. văduva sa, dna Sinikka Luthström, a urmărit cererea în numele său. Reclamanții au fost reprezentați de dna U. Sundin Bonnedahl, un avocat care practică în Umeå. Guvernul suedez („Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna I. Kalmerborn, al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamanții, care au deținut drepturi de pescuit private în zona de pescuit a râului Torne, s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că Comisia râurilor Frontiere finlandeze-svedese, care a refuzat să le acorde scutiri de la o interdicție împotriva anumitor tipuri de pescuit, nu au putut fi considerați un tribunal independent și imparțial și că, având în vedere că niciun recurs nu impune decizia sa, au fost refuzate accesul la o instanță. Din aceleași motive, acestea au susținut că au fost negate dreptul la o soluție eficace în temeiul articolului 13 din Convenție. La 22 martie 2005, după primirea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă și a invitat guvernul finlandez să își prezinte observațiile în temeiul articolului 44 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul Curții. La 6 iulie 2005, grefierul a primit de la Guvernul Suedez o declarație oficială, semnată atât de către agentul lor, cât și de către consilier pentru solicitanți, de acord cu o soluționare prietenoasă a cazului. La 27 septembrie 2005, grefierul a primit o scrisoare de la agent care confirmă că guvernul a aprobat soluționarea. La 16 septembrie 1971, Suedia și Finlanda au încheiat Hotărârea privind râurile de frontieră („Hotărârea”), în temeiul căruia un organism interstatal, Comisia pentru râurile de frontieră finlandeză-swediză (finsk-svenska gränsälvskommissionen – „Comisia”, a fost instituită pentru a supraveghea punerea în aplicare a acordului în ceea ce privește anumite aspecte, inclusiv pescuitul, în zona de frontieră dintre cele două țări care acoperă, printre altele, râul Torne din zona costieră a Haparanda. Hotărârea a fost încorporat în legislația națională suedeză prin intermediul Legii din 1971 privind Hotărârea râurilor Frontiere din 16 septembrie 1971 între Suedia și Finlanda (lag 1971:850 med anning av gränsälvsöverenskommelsen den 16 septembrie 1971 melan Sverige och Finlanda În măsura în care acordul nu includea dispoziții specifice, legislația națională relevantă în vigoare în cadrul fiecărei state trebuia să se aplice (capitolul 1, art. 8). În 1997 guvernul suedez a emis o ordonanță privind pescuitul în zona de pescuit a râului Torne (förordning FIFS 1997:12 om fisket i Torne älvs fiskeområde ), conform căreia pescuitul somonului și pășunii din zona de frontieră a fost interzisă între 1 mai și 5 iulie în fiecare an, așa cum a fost pescuitul cu echipamente staționale ( fasta redskap ) pentru alte pești. În temeiul articolului 22 din Statutul privind pescuitul în zona de pescuit a râului Torne ( Stadgan för fisket i Torne älvs fiskeområde , apendicele B la acord), Comisia a fost, sub rezerva anumitor condiții, autorizată de guvern să acorde derogări de la interdicția de mai sus a persoanelor care dețin drepturile de pescuit private în zonă. Pentru sezonul 1999 reclamanții, care dețineau drepturi de pescuit private în zona de pescuit din Torne River, au solicitat Comisiei să le acorde o scutire de la interdicțiile de mai sus. La 31 mai 1999, Comisia a acordat opt pescari profesioniști autorizația de capturare a peștelui, altele decât pășuni și somon, cu echipamente staționale, dar a respins restul cererii. În conformitate cu capitolul 8, art. 17 din acord, niciun recurs nu impune decizia Comisiei privind o cerere de scutire, care a intrat în vigoare imediat. 10. În ciuda celor de mai sus, reclamanții au apelat la Consiliul Național de Fisherie ( Fiskeriverket ) și la Curtea de Apel pentru Mediu (Mijööverdomstolen ), care au constatat, prin hotărârile din 9 iulie 1999 și, respectiv, din 5 octombrie 2000, că nu au competența de a se ocupa de această chestiune. În consecință, reclamanții au apelat, de asemenea, la Curtea de Administrație a Județeanului (länsrätten ) din nordul Suediei. Această instanță a trimis recursul Comisiei, dar, la 17 mai 2000, aceasta a trimis recursul la Curtea Administrativă a Județeanului fără a lua măsuri. La 17 aprilie 2001, Curtea Administrativă a Județeanului a respins recursul din motivele următoare. Reafirmând raționarea Curții de Apel pentru Mediu, Curtea Administrativă a Județeanului a convenit că determinarea dreptului reclamanților la dispensare a fost reglementată de art. 6 din Convenție și, prin urmare, au avut dreptul de a avea acces la un tribunal, însă Comisia nu a putut fi considerată un tribunal. Curtea de Administrație a Județeanului a concluzionat că nu a fost împuternicită să revizuiască un recurs împotriva deciziei Comisiei. „Curtea Administrativă a Județeanului remarcă că Comisia râurilor Frontieră Finlandeză-Swedish este un organism interstatal special care, în opinia Curții Administrative a Județeanului, nu poate fi egalat cu Consiliul Administrativ al Județeanului sau cu Consiliul Național de Fiscare. Prin urmare, Curtea de Administrație a Județeanului consideră că normele naționale privind posibilele apeluri împotriva deciziilor de către Consiliul de Administrație a Județeanului sau Consiliul Național de Fiscare nu permit Curții de Administrație a Județeanului să ia în considerare recursul împotriva hotărârii Comisiei Finlande-Swedish Frontier Rivers.” 11. Reclamanții au apelat împotriva deciziei dinainte de Curtea Administrativă de Apel ( kammarrätten ) din Sundsvall, care, la 19 decembrie 2002, a respins recursul. Deși a fost de acord că reclamanții au dreptul să-și examineze plângerea de către un tribunal imparțial și independent și că Comisia nu a îndeplinit această cerință, instanța a concluzionat că, atâta timp cât acordul este în vigoare și în absența unui acord adecvat între Finlanda și Suedia, nicio instanță suedeză nu ar putea fi considerată competentă să examineze plângerea reclamanților. Reclamanții au apelat la Curtea Supremă de Administrație care, la cunoștința Curții, nu și-a pronunțat încă hotărârea. Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că Comisia nu ar putea fi considerată un tribunal independent și imparțial și că, din moment ce nici un recurs nu impune decizia sa, au fost refuzate accesul la o instanță și, din aceleași motive, au susținut că au fost respinse dreptul la o soluție eficace în temeiul articolului 13 din Convenție. 13. La 6 iulie 2005, Curtea a primit o scrisoare cu aceeași dată de la agentul guvernamental, la care a fost atașată următoarea declarație, semnată la 23 și, respectiv, 30 iunie 2005, de către agent și consilier pentru solicitanți: „SETTLEMENT La 22 martie 2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului („Curtea”) a declarat cererea admisibilă nr. 54695/00 depusă împotriva Suediei la 23 noiembrie 1999 de 15 cetățeni suedezi: dl Paul Danell, Sven Danell, Per Stupe, Bengt Ola, Krister Innala, Olle Innala, Olov Innala, Tage Innala, Albin Luthström, Arne Luthström, Bertil Luthström, Sune Luthström, Rolf Styrefors, Lennart Svedlund și Stig Söderholm. Dl Albin Luthström a murit la 5 decembrie 2003 și cererea din partea sa a fost urmărită de unicul său succesor legal, soția sa Sinikka Luthström. Ea și celelalte 14 persoane sunt denumite în continuare „solicitanți”. Guvernul suedez („Guvernul”) și reclamanții au ajuns acum la următoarea soluție prietenoasă pe baza respectului drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, pentru a încheia procedurile în fața Curții. Guvernul va plăti, ex grația , suma de 750.000 SEK (sapte sute cincizeci de mii de coroane suedeze) reclamanților. Suma va fi plătită avocatului lor, dna Ulrika Sundin Bonnedahl, autorizată de solicitanți să primească plăți în numele lor. Execuția plăților va avea loc atunci când guvernul va primi hotărârea Curții prin care a exclus cazul din lista cazurilor sale. Reclamanții declară că nu mai au alte cereri asupra statului suedez pe baza faptelor cererii de mai sus. Guvernul și reclamanții se angajează să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții. Această soluție depinde de aprobarea oficială a Guvernului la o ședință a Cabinetului.” 14. În scrisoarea sa din 6 iulie 2005, Agentul Guvernului a declarat în continuare: „În ceea ce privește soluționarea prietenoasă a ajuns, solicit în mod respectuos, în numele Guvernului, ca Curtea să suspende procedura scrisă până la un anunț suplimentar cu privire la meritul cererii și la chestiunea unei simple satisfacții. În cele din urmă, aș dori să prezint câteva informații privind dezvoltarea negocierilor dintre Finlanda și Suedia în vederea revizuirii Hotărâreaui privind râurile Frontiere din 1971, care au fost menționate în observațiile guvernului din 23 octombrie 2003 (alin. 22). Negocierile au fost încheiate în octombrie 2004 și guvernul suedez a decis, la 4 noiembrie 2004, să semneze acordul revizuit. Hotărârea a fost semnat atât de Finlanda, cât și Suedia. Nu a intrat încă în vigoare. Acest lucru nu se va întâmpla până când parlamentele din cele două state au fost aprobate.Decizia Guvernului și acordul semnat sunt incluse în Apendicele 3 și 4. În plus, în conformitate cu art. 8, va fi stabilită o nouă comisie a râurilor Frontiere cu un caracter diferit de cel actual. Sarcinile și competențele noii Comisiei sunt enumerate în articolele 10 și 11. Spre deosebire de actuala Comisie, noua Comisie nu va fi împuternicită să ia decizii în cazuri individuale, ceea ce înseamnă, de exemplu, că nu va putea acorda scutiri de la dispozițiile de pescuit. La 8 iulie 2005, grefierul a primit de la agentul guvernului finlandez observațiile lor în temeiul articolului 36 § 2 din Convenție și al articolului 44 §§ 2 a) din Regulamentul Curții. 16. La 27 septembrie 2005, grefierul a primit o nouă scrisoare de la agentul guvernului suedez, din 20 septembrie 2005, confirmarea faptului că guvernul a aprobat soluția la 15 Septembrie 2005 și va efectua plata ex gratie atunci când cazul a fost eliminat din lista cazurilor. 17. Curtea ia act de acordul atins între părți (art. 39 din Convenție) și de informațiile furnizate de Guvern cu privire la Hotărârea revizuit privind râurile Frontiere semnat de Finlanda și Suedia. Este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 din amendă și art. 62 § 3). 18. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS DECIZIE DE a elimina cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere. Efectuat în engleză și notificat în scris la 17 ianuarie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Sally ollé Jean-Paul osta Grefier Președintele
SECOND SECTION
DANELL AND OTHERS v. SWEDEN
(Application no. 54695/00)
(Friendly settlement)
STRASBOURG
17 January 2006
In the case of Danell and Others v. Sweden,
The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Chamber composed of:
Jean-Paul Costa,
President
,
Ireneu Cabral Barreto,
Rıza Türmen,
Volodymyr Butkevych,
Mindia Ugrekhelidze,
Elisabet Fura-Sandström,
Danutė Jočienė,
judges
,
and Sally
Dollé,
Section Registrar
,
Having deliberated in private on 13 December 2005,
Delivers the following judgment, which was adopted on that date:
1.
The case originated in an application (no. 54695/00) against the Kingdom of Sweden lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by fifteen Swedish nationals, Mr Paul Danell, Mr
Sven
Danell, Mr Per Grape, Mr Bengt-Olov Innala, Mr Krister Innala, Mr Olle Innala, Mr Olov Innala, Mr Tage Innala, Mr Albin Luthström, Mr
Arne Luthström, Mr Bertil Luthström, Mr Sune Luthström, Mr
Rolf
Styrefors, Mr Lennart Svedlund and Mr Stig Söderholm (“the applicants”), on 23 November 1999. Eight of them were professional fishermen and all of them held private fishing rights (
rätt till enskilt fiske
) in the coastal areas of Haparanda. They live in the north of Sweden close to the border with Finland.
Mr Albin Luthström died on 5 December 2003. His widow, Mrs Sinikka Luthström, pursued the application on his behalf.
2.
The applicants were represented by Mrs U. Sundin Bonnedahl, a lawyer practising in Umeå. The Swedish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs I. Kalmerborn, of the Ministry of Foreign Affairs.
3.
The applicants, who held private fishing rights in the Torne River Fishing Area, complained under Article 6 § 1 of the Convention that the Finnish-Swedish Frontier Rivers Commission, which had refused to grant them exemptions from a prohibition against certain types of fishing, could not be considered an independent and impartial tribunal and that, since no appeal lay against its decision, they had been denied access to a court. On the same grounds, they argued that they had been denied the right to an effective remedy under Article 13 of the Convention.
4.
On 22 March 2005, after receiving the parties' observations, the Court declared the application admissible and invited the Finnish Government to submit their comments under Rule 44 § 2 (a) of the Rules of Court.
5.
On 6 July 2005 the Registrar received from the Swedish Government a formal declaration, signed by both their Agent and by counsel for the applicants, agreeing to a friendly settlement of the case. On 27 September 2005 the Registrar received a letter from the Agent confirming that the Government had approved the settlement.
6.
On 16 September 1971 Sweden and Finland concluded the Frontier Rivers Agreement (“the Agreement”) under which an inter-State body, the Finnish-Swedish Frontier Rivers Commission (
finsk-svenska gränsälvskommissionen
– “the Commission”), was established in order to oversee implementation of the Agreement with respect to certain matters, including fishing, in the frontier area between the two countries covering,
inter alia,
the Torne River in the coastal area of Haparanda. The Agreement was incorporated into Swedish national law by means of the Law of 1971 concerning the Frontier Rivers Agreement of 16 September 1971 between Sweden and Finland (
lag
1971:850
med anledning av gränsälvsöverenskommelsen den 16 september 1971 mellan Sverige och Finland
). To the extent that the Agreement did not include specific provisions, the relevant national law in force within each of the States was to apply (Chapter 1, Article 8).
7.
In 1997 the Swedish government issued an ordinance concerning fishing in the Torne River Fishing Area (
förordning
om fisket i Torne älvs fiskeområde
), according to which the fishing of salmon and trout within the frontier area was prohibited between 1 May and 5 July each year, as was fishing with stationary equipment (
fasta redskap
) for other fish. Under Article 22 of the Statute on fishing in the Torne River Fishing Area (
Stadgan för fisket i Torne älvs fiskeområde
, Appendix B to the Agreement), the Commission was, subject to certain conditions, authorised by the government to grant exemptions from the above prohibition for persons holding private fishing rights in the area.
8.
For the 1999 season the applicants, who held private fishing rights in the Torne River Fishing Area, requested the Commission to grant them an exemption from the above prohibitions. On 31 May 1999 the Commission granted the eight professional fishermen authorisation to catch fish, other than trout and salmon, with stationary equipment, but rejected the remainder of the request.
9.
According to Chapter 8, Article 17, of the Agreement, no appeal lay against the Commission's decision on a request for exemption, which came into force immediately.
10.
Notwithstanding the above, the applicants appealed to the National Fishery Board (
Fiskeriverket
) and to the Environmental Court of Appeal (
Miljööverdomstolen
), both of which found, by decisions of 9 July 1999 and 5 October 2000 respectively, that they did not have jurisdiction to deal with the matter. Concurrently with this, the applicants also appealed to the County Administrative Court (
länsrätten
) of northern Sweden. That court referred the appeal to the Commission but, on 17 May 2000, the latter remitted the appeal to the County Administrative Court without taking any measures.
On 17 April 2001 the County Administrative Court dismissed the appeal on the following grounds. Reiterating the reasoning of the Environmental Court of Appeal, the County Administrative Court agreed that the determination of the applicants' right to dispensation was covered by Article
6 of the Convention and that they therefore had a right of access to a tribunal. The Commission, however, could not be regarded as a tribunal. The County Administrative Court concluded that it was not empowered to review an appeal against the Commission's decision. It stated,
inter alia
, that:
“The County Administrative Court notes that the Finnish-Swedish Frontier Rivers Commission is a special inter-State body which, in the County Administrative Court's opinion, cannot be equated with the County Administrative Board or the National Fishery Board. Thus, the County Administrative Court considers that the national rules concerning possible appeals against decisions by the County Administrative Board or the National Fishery Board do not empower the County Administrative Court to consider the appeal against the decision of the Finnish-Swedish Frontier Rivers Commission.”
11.
The applicants appealed against the decision before the Administrative Court of Appeal (
kammarrätten
) of Sundsvall which, on 19
December 2002, dismissed the appeal. While it agreed that the applicants had the right to have their complaint examined by an impartial and independent tribunal and that the Commission did not fulfil this requirement, the court found that – as long as the Agreement was in force and in the absence of an appropriate agreement between Finland and Sweden – no Swedish court could be considered competent to examine the applicants' complaint.
The applicants appealed to the Supreme Administrative Court which, to the Court's knowledge, has not yet delivered its decision.
12.
The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention that the Commission could not be considered an independent and impartial tribunal and that, since no appeal lay against its decision, they had been refused access to a court. On the same grounds they argued that they had been denied the right to an effective remedy under Article 13 of the Convention.
13.
On 6 July 2005 the Court received a letter of the same date from the Government's Agent, to which was attached the following declaration, signed on 23 and 30 June 2005 respectively by the Agent and counsel for the applicants:
On 22 March 2005, the European Court of Human Rights ('the Court') declared admissible application no. 54695/00 lodged against Sweden on 23 November 1999 by fifteen Swedish nationals: Messrs Paul Danell, Sven Danell, Per Grape, Bengt
‑
Olov
Innala, Krister Innala, Olle Innala, Olov Innala, Tage Innala, Albin
Luthström, Arne Luthström, Bertil Luthström, Sune Luthström, Rolf Styrefors, Lennart Svedlund and Stig Söderholm. Mr Albin Luthström died on 5 December 2003 and the application on his part was pursued by his sole legal successor, his wife Sinikka Luthström. She and the other fourteen people are hereinafter referred to as 'the applicants'.
The Swedish Government ('the Government') and the applicants have now reached the following friendly settlement on the basis of respect for human rights, as defined in the European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, in order to terminate the proceedings before the Court.
a)
The Government will pay,
ex gratia
, the sum of SEK 750,000 (seven hundred and fifty thousand [Swedish kronor]) to the applicants. The amount will be paid to their counsel, Ms
Ulrika
Sundin Bonnedahl, who has been authorised by the applicants to receive payment on their behalf. Execution of payment will take place when the Government has received the Court's judgment striking the case out of its list of cases.
b)
The applicants declare that they have no further claims on the Swedish State based on the facts of the above application.
c)
The Government and the applicants undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment.
This settlement is dependent upon the formal approval of the Government at a Cabinet meeting.”
14.
In her letter of 6 July 2005, the Government's Agent further stated:
“In view of the friendly settlement reached, I hereby respectfully request, on behalf of the Government, that the Court suspend the written proceedings until further notice with regard to the merits of the application and the question of just satisfaction.
Finally, I would like to submit some information concerning the development of the negotiations between Finland and Sweden aiming at revising the 1971 Frontier Rivers Agreement, which were referred to in the Government's observations of 23 October 2003 (para. 22). The negotiations were concluded in October 2004 and the Swedish Government decided on 4 November 2004 to sign the revised agreement. The agreement has been signed by both Finland and Sweden. It has not yet entered into force. This cannot occur until it has been approved by the parliaments in the two States.
The Government's decision and the signed agreement are enclosed as Appendices 3 and 4. It transpires from Article 33 of the agreement that the 1971 agreement will cease to apply upon the entry into force of the new agreement. Furthermore, according to Article 8, a new Frontier Rivers Commission of a different character than the present one will be established. The new Commission's tasks and powers are listed in Articles 10 and 11. Unlike the present Commission, the new Commission will not be empowered to take decisions in individual cases. This means, for example, that it will not be able to grant exemptions from fishing provisions. Issues of that kind will instead be dealt with by domestic authorities and courts in the two States. The new Commission will only be entitled to submit its opinion in such cases (see Article
11.3).”
15.
On 8 July 2005 the Registrar received from the Agent of the Finnish Government their observations under Article 36 § 2 of the Convention and Rule 44 § 2 (a) of the Rules of Court.
16.
On 27 September 2005 the Registrar received a further letter from the Agent of the Swedish Government, dated 20 September 2005, confirming that the Government had approved the settlement on 15
September 2005 and would effect the
ex gratia
payment when the case had been struck out of the list of cases.
17.
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention) and of the information provided by the Government regarding the revised Frontier Rivers Agreement signed by Finland and Sweden. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1
in fine
and Rule 62 § 3).
18.
Accordingly, the case should be struck out of the list.
1.
Decides
to strike the case out of the list;
2.
Takes note
of the parties' undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.
Done in English, and notified in writing on 17 January 2006, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.
Sally
D
ollé
Jean-Paul
C
osta
Registrar
President