ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1352/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 251 din 26 noiembrie 2007 Tribunalul Brăila a dispus

condamnarea inculpaților:

-

A.M.

(fiica

lui G. și M.) la 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.

64 lit. a) și b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și alin.

(2) lit. a) din

l

egea nr. 678/2001

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

-

C.V.

(fiul

lui G. și N.) la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.

64 lit. a) și b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

S-a făcut și aplicarea art. 64 lit. a), b), d) și e) - art. 71

C. pen. față de ambii inculpați.

Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că, în

lunile septembrie și octombrie 2003 inculpata A.M. le-a promis numitelor A.C. și

M.I. locuri de muncă la un restaurant din Spania, ca femei de serviciu. Cele

două femei au acceptat promisiunea inculpatei având în vedere că aveau o

situație materială precară, iar inculpata le-a plătit cheltuielile legate de

eliberarea pașapoartelor și de transportul în Spania, urmând ca datoria să fie

returnată din sumele câștigate ulterior.

S-a stabilit că inculpata împreună cu A.C. și M.I. au ieșit

din țară prin punctul de frontieră Cenad cu un autocar, ajungând în loc. Girona

din Spania. Ajunse la destinație, cele 2 părți vătămate au fost anunțate de

inculpată că aducerea lor în Spania s-a făcut în scopul de a le face să se

prostitueze și că sunt datoare a-i restitui suma de 50 milioane lei ce a fost

cheltuită pentru aducerea lor în Spania. Întrucât au refuzat să se prostitueze

părțile vătămate au fost încuiate de inculpată în casă, bătute în mod repetat,

înfometate, amenințate că vor fi vândute în vederea prostituării.

S-a mai reținut că, în vara anului 2004, în aceeași manieră

a fost ademenită partea vătămată R.I., care a fost transportată pe cheltuiala

inculpatei A.M. în Spania.

Partea vătămată a fost cazată într-un apartament în orașul

Palma de Mallorca unde a fost obligată prin amenințări de către inculpații A.M.

și C.V. să practice prostituția.

În acest scop partea vătămată a fost obligată să accepte,

fiind dusă într-un club de noapte și obligată să se prostitueze.

S-a stabilit că inculpații au câștigat de pe urma

exploatării sexuale a părții vătămate R.I. 500 euro/zi.

Părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.

Instanța fondului a reținut starea de fapt mai sus expusă în

baza declarațiilor părților vătămate A.C., M.I., R.I., a martorilor N.I., N.F.,

R.A.N.

S-au avut în vedere ca mijloace de probă și copiile

formularelor de tranzacții bancare prin care inculpații au trimis bani în

România și procesele verbale de verificare în baza de date referitoare la

intrări și ieșiri a I.G.P.F. - pentru victime și inculpați.

Prin Decizia penală nr. 132/ A din 14 decembrie 2009 a

Curții de Apel Galați s-au respins ca nefondate apelurile inculpaților A.M. și

C.V.

Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații, care nu și-au

motivat recursurile în termenul legal prevăzut de art. 385

10

alin.

(1) și (2) C. proc. pen.

În ședința publică din 9 aprilie 2010, prin apărători,

inculpații au invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

Înalta Curte observă că acest caz de casare poate fi

examinat din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

chiar în lipsa motivelor de recurs.

Acest caz de casare nu se regăsește însă în cauză, iar

recursul inculpaților nu este fondat.

Instanțele de fond și apel au făcut o corectă

individualizare a pedepsei conform criteriilor de individualizare prev. de art.

72 C. pen.

Reținând o situație de fapt corespunzătoare probelor

administrate, dând o calificare legală faptelor comise de inculpați, instanța

fondului a aplicat o pedeapsă care se află în limitele prevederilor legale.

Pedepsele aplicate sunt mai apropiate de limita minimă

prevăzută de lege. În ce privește pericolul concret al faptelor și

făptuitorilor acesta este relevat de modalitatea în care au fost comise

infracțiunile. Inculpații au înșelat buna credință a părților vătămate,

folosindu-se de împrejurarea că aveau o situație materială precară. Le-au

transportat în străinătate și le-au exploatat sexual, supunându-le la violențe

și privațiuni.

Așa fiind, pedepsele aplicate inculpaților nu sunt severe în

raport de pericolul social al faptelor și făptuitorilor.

Curtea observă că în cauză nu există niciun alt caz de

casare care examinat din oficiu ar putea crea inculpaților o situație mai

favorabilă.

Prin urmare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile și-i va obliga pe recurenți la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații

A.M. și C.V. împotriva Deciziei penale nr. 132/ A din 14 decembrie 2009 a

Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2010.