ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2420/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6958 din 23 mai 2003,

Tribunalul București a admis acțiunea reclamantei A.P.A.P.S împotriva pârâtului

T.G., a desființat contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni reprezentând

40% din capitalul social al SC G. SA Rădăuți, a obligat pe pârât la plata

sumelor de 179.683.189 lei penalități pentru ratele 2 - 12, scadente, la

3.061.789 lei dobânzi pentru ratele 10 - 12 și la 3.121.000 lei dividende

pentru anii 1997 - 1998 și a anulat ca netimbrată cererea reconvențională a

pârâtului.

Curtea de Apel București,

prin decizia comercială nr. 596 din 16 iunie 2004 a respins ca nefondat

recursul declarat împotriva sentinței sus menționate.

Recursul declarat de pârât

împotriva deciziei Curții de Apel, a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 4839

din 19 noiembrie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin cererea înregistrată la

10 septembrie 2007, pârâtul a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 322 pct.

7 C. proc. civ., revizuirea sentinței nr. 6958/2003 a Tribunalului București, întrucât

este contrară sentinței civile nr. 76/2000 pronunțată de Curtea de Apel

București, cerere respinsă ca tardiv formulată, prin decizia 160 din 24

ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație Justiție.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, revizuientul T.G. a formulat o nouă cerere de revizuire întemeiată

pe dispozițiile art. 322 pct. 3 C. proc. civ. și prin completarea motivelor, pe

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., susținând că, după pronunțarea

sentinței nr. 6958/2003 a Tribunalului București contractul s-a derulat și a

achitat suma de 207.382.822 lei.

Revizuientul a solicitat

totodată să se aibă în vedere și necompetența materială a Tribunalului

București.

Cererea de revizuire

împotriva deciziei nr. 160/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție este inadmisibilă.

Prevederile art. 322 pct. 3 C.

proc. civ. stabilesc revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de

apel sau prin neapelare precum și a unei hotărâri date în instanța de recurs,

atunci când evocă fondul dacă obiectul pricinii nu se află în ființă.

Același articol, la pct. 5

stabilește o altă situație de revizuire: „dacă, după darea hotărârii s-au

descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.”

Textul de lege

caracterizează admisibilitatea cererii de revizuire raportată la hotărârea

pronunțată de instanța de fond rămasă definitivă prin neapelare, de instanța de

apel, precum și de instanța de recurs atunci când evocă fondul.

Așadar împotriva unei

hotărâri pronunțate într-o cerere de revizuire, această cale de atac nu mai

este posibilă.

Cererea de revizuire este

însă inadmisibilă și pe temeiul juridic evocat art. 322 pct. 3 și 5 C. proc.

civ., în condițiile în care, față de actele medicale produse, ar opera, în

temeiul art. 103 C. proc. civ., instituția repunerii în termen.

Obiectul pricinii nu se află

în ființă desemnează ideea de dispariție fizică a bunului, altfel spus

dispariția acțiunilor pe care revizuientul a fost obligat să le predea ca

urmare a rezoluțiunii contractului de vânzare - cumpărare. Oricum însă, în

această situație numai creditorul obligației avea opțiunea introducerii

cererii, scopul revizuirii fiind obținerea contravalorii lucrului pierit.

În privința descoperirii de

înscrisuri doveditoare, domeniul de aplicație al normei procedurale este

limitat la înscrisuri preexistente pe care dintr-o împrejurare de forță majoră revizuientul

nu le-a putut produce. Însă ordinele de plată la care se referă, se aflau la

dispoziția acestuia, așa încât nu justifică o împrejurare mai presus de voința

sa de a le înfățișa.

Prevederile procedurale în

legătură cu determinarea competenței materiale a instanțelor judecătorești

stabilesc alte căi procesuale extraordinare de atac, decât revizuirea, în

raport de care este supusă analizei chestiunea tardivității.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire îndreptată împotriva deciziei nr.

160 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire a deciziei nr. 160 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, formulată de revizuientul T.G., ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 septembrie 2008.