ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 384/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Cluj, prin încheierea din 15 ianuarie 2010, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpatul K.V.P. (fiul lui P. și M.), de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 189 și art. 190 C. proc. pen. Pentru a pronunța încheierea, instanța, pe rolul căreia se află cauza penală privind, printre alții, pe inculpatul K.V.P., trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

– Serviciul Teritorial Timișoara pentru complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 257 din același cod și cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 189 și art. 190 C. proc. pen., în raport de dispozițiile art. 20, art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 34 alin. (1), art. 124 alin. (1) și art. 52 alin. (2) din Constituția României, cu referire și la dispozițiile art. 6 din C.E.D.O.

privind dreptul la un proces echitabil, motivată de inculpat pe starea sa gravă de sănătate care nu-i permite să suporte cheltuieli împovărătoare cu transportul din localitatea de domiciliu, precum și pe îngrădirea dreptului său de a i se acorda despăgubiri și compensații bănești, ceea ce îi limitează dreptul liberului acces la justiție, îi încalcă prezumția de nevinovăție pentru că nu beneficiază de aceleași garanții ca și martorul, este discriminat, i se încalcă dreptul la asistență medicală odată ce i se instituie obligația de a fi prezent la termenele de judecată, această obligație aducându-i atingere și dreptului la libera circulație, a constatat că excepția nu are legătură cu cauza, reglementarea unor limitări ale drepturilor persoanelor și a condițiilor de aplicare a acestora, stabilirea obligațiilor procesuale reprezentând, în exclusivitate, dreptul legiuitorului, Curtea Constituțională nefiind îndrituită să se implice în acesta.

Împotriva încheierii, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs împotriva încheierii, cale de atac nemotivată în scris. Oral, la termenul de judecată, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a susținut că încheierea este nelegală, cererea de sesizare a Curții Constituționale trebuind să fie admisă pentru că excepția invocată are legătură cu cauza. Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta decide asupra excepțiilor privind neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei. Alin. (6) al textului indicat prevede că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), instanța respinge prin încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Raportând cauzei aceste dispoziții, se reține că art. 189 și art. 190 C. proc. pen. Capitolul IV cheltuielile judiciare, reglementează acoperirea cheltuielilor judiciare și sumele cuvenite martorului, expertului și interpretului. În cauză, recurentul are calitatea procesuală de inculpat, calitate ce-i conferă obligații și drepturi procesuale și procedurale, acestea fiind atributul legiuitorului, Curtea Constituțională neavând dreptul să se transforme în legiuitor. Pentru considerentele expuse, încheierea fiind legală și temeinică, recursul declarat de inculpat va fi respins. Conform dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.V.P. împotriva încheierii din 15 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală de minori, pronunțată în Dosarul nr. 744/33/2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 februarie 2010.